Sari la continut

De patru ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește patru ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Un Robin Hood al erei digitale. Este grațierea lui Julian Assange iminentă?

De aproape cinci ani, Julian Assange trăiește în spațiul restrâns al ambasadei ecuadoriene din Londra, reprezentanța statului care i-a acordat azil politic împotriva extrădării. Două țări, Suedia și Statele Unite ale Americii, au emis mandate de arestare pe numele lui și au completat formalitățile prin care cereau Marii Britanii să-l predea pe cel care este privit de unii ca un erou, de alții ca un criminal.

Procesul intentat de autoritățile suedeze era bazat pe o acuzație de viol, care s-a dovedit șubredă, motiv pentru care Suedia a renunțat anul trecut la urmărirea lui Assange.

În Statele Unite, Departamentul de Justiție l-a acuzat în anul 2010 pe fondatorul organizației Wikileaks de spionaj și părtaș la conspirație, pentru publicarea unor documente ale Pentagonului, multe furnizate de fostul militar transgen Chelsea Manning.

Assange este cetățean australian, a făcut studii de matematică și știința computerelor în țara lui și a devenit cel mai celebru hacker al lumii, domeniu în care a devenit activ încă din anii '80. Și în Australia Assange a fost acuzat de spionaj, dar a câștigat procesul și a fost declarat nevinovat prin anularea tuturor capetelor de acuzare.

Talentat în domeniul computerelor, a reușit să pătrundă în site-urile cele mai păzite din lume și a dezvăluit multe secrete, unele din domeniul militar, altele ale unor companii, cele mai multe legate de politicieni și organizații politice. Cumva, Assange pare să aibă „iarba fiarelor” care deschide lacătele electronice cele mai sofisticate.

Crezul lui este că publicul trebuie informat despre ce se întâmplă în guverne și instituții de stat și că oamenii ca el contribuie la transparentizarea datelor, prin care impune guvernanților o conduită mai corectă.

Pentru eficiență, Assange a trecut de la munca de unul singur la o organizație constituită cu mulți voluntari - Wikileaks - care a luat naștere în anul 2006.

Volumul de informații pus la îndemâna oricui de Assange și colaboratorii lui este uriaș și în anul 2015 totaliza peste 25 de milioane de documente.

Până a fi arestat în Marea Britanie și apoi pus în situația de a fi privat de libertate, Assange a călătorit intens și a făcut investigații în multe țări.

Din anul 2012, de când duce o viață pe care o compară cu „traiul dintr-o capsulă spațială”, hackerul australian este ajutat de mulți colaboratori care continuă investigarea, colectarea de materiale secrete și publicarea lor pe site-ul www.wikileaks.com, unde sunt grupate în categoriile spionaj, probleme internaționale, economia globală, corporații, guverne, război și armate la care se adaugă compartimente speciale destinate multor probleme actuale de interes mare sau unor persoane. Scormonirea de secrete pe care a făcut-o Wikileaks a afectat țări și organizații, mari corporații, personalități marcante, presa și a schimbat în mare măsură înțelegerea marelui public despre spionaj, instituțiile de supraveghere, războaiele din Afganistan și Irak, diplomație, campanii politice și multe altele.

„Wikileaks este o organizație de media multinațională, care practică eliberarea documentelor arestate de instituțiile secrete și face posibil accesul lumii la ele. Într-un fel, Wikileaks este o mare bibliotecă, unde sunt păstrate materiale și date de negăsit în altă parte", spune Assange.

Organizația de depistare a secretelor are mulți prieteni, printre care președintele Ecuadorului Rafael Correa, fostul președinte rus Dmitri Medvedev, scriitori, ziariști, celebrități și alte organizații de informații și comunicare. Wikileaks a fost premiată de numeroase forumuri, între care The Economist, Asociația Internațională a Presei, revista Time și organizația care acordă premiul Voltaire pentru libertatea presei.

Chiar cei care nu sunt de acord cu practicile inițiate de organizația lui Asange trebuie să recunoască două lucruri importante. Primul este acela că Assange și colaboratorii lui nu au căutat să obțină niciodată foloase materiale din ceea ce fac. Toate cheltuielile organizației sunt asigurate prin donații. Al doilea fapt major este că niciodată un document pus în circulație de Wikileaks nu a fost contestat. Veridicitatea informației oferită lumii de voluntarii Wikileaks este absolută.

Într-un fel, stilul practicat de Assange a schimbat jurnalismul din ultimul deceniu: nu mai este nevoie să folosești exclusiv informații obținute de la surse verificate fiindcă prin Wikileaks publicul poate afla ce îl interesează din documentația originală făcută accesibilă.

Julian Assange în balconul ambasadei ecuadoriene din Londra, arătând documentul ONU prin care privarea lui de libertate este declarată ilegală (Foto Guliver/Getty Images)

Confruntat de mai multe ori cu situații care l-au făcut să se teamă pentru propria viață, Assange și-a luat precauția de a depozita date încă nepublicate, cu conținut cu adevărat exploziv, în locuri sigure, de unde colaboratorii lui sunt instruiți să le pună imediat în circulație, în cazul unor acte violente împotriva lui.

În Statele Unite, Assange a fost pus sub acuzare în anul 2010 și anunțul a fost făcut de ministrul de justiție de atunci, Eric Holder, care a caracterizat activitățile lui Assange și ale organizației lui drept criminale. Ulterior, când Wikileaks a dezvăluit numeroase e-mail-uri și documente ale Consiliului Național al Partidului Democrat, ale lui Hillary Clinton și ale șefului ei de campanie John Podesta, candidata democrată la postul de președinte a exprimat public părerea că Assange ar putea fi „controlat printr-o dronă”.

Acest tip de declarație, ca și alte informații la care a avut acces, l-au convins pe Assange că soarta lui ar fi foarte mult periclitată dacă doamna Clinton câștigă alegerile. El a devenit un adversar clar al fostei secretare de stat.

Ca urmare, din anul 2016, Wikileaks a făcut numeroase dezvăluiri care au schimbat imaginea publică despre candidata democrată, a dat detalii despre e-mail-urile distruse, despre serverul particular și despre tranzacții făcute de fosta secretară de stat. În eșecul lui Hillary Clinton din campania prezidențială a anului 2016 Assange a jucat un rol important.

Dana Rohrabacher, congresmenul republican din statul California, a făcut mai multe declarații în septembrie 2017 despre o posibilă grațiere a lui Assange.

Marele juriu care a investigat cazul Assange a determinat că el nu a făcut nici un act criminal împotriva Statelor Unite. Pus sub acuzare în baza Legii Spionajului din 1917, Assange a fost primul jurnalist care a fost incriminat astfel, iar juriștii au descoperit că precedentele legate de hotărârea Curții Supreme din 1964 (Procesul New York Times vs Sullivan) și documentele Pentagonului din anul 1971 (procesul New York Times vs USA) contrazic acuzația de spionaj. Mai mult, comisia Working Group on Arbitrary Detention (WGAD) a Organizației Națiunilor Unite a publicat concluzia anchetei lor care a calificat impunerea privării de libertate și cererile de extrădare emise pe numele lui Assange ca ilegale.

Suporterii lui Assange consideră că tot ce a făcut și face este de domeniul libertății presei și într-un proces încă în curs de desfășurare la Washington D.C. (Roy Cockrum vs Donald Trump) avocatul apărării a introdus o moțiune în care susține că Assange a avut dreptul să publice datele despre partidul democrat, chiar dacă ele erau sustrase ilegal.

Pe data de 2 ianuarie 2018, site-ul www.infowars.com a publicat mesajele decriptate ale QAnon din care apare că se fac multiple eforturi pentru eliberarea lui Assange, că există un plan de a-i facilita părăsirea în siguranță a Marii Britanii cu destinația Elveția și chiar că „sunt în curs aranjamente până la cel mai înalt nivel” pentru ca Assange să poată fi grațiat și - în cele din urmă - primit în USA.

Alte zvonuri au lăsat să se înțeleagă că Assange dispune de informații care contrazic teoria că agenții din Rusia i-ar fi furnizat materialele compromițătoare despre partidul democrat american și că ele proveneau - de fapt - chiar din interiorul partidului, probabil sustrase de politicieni favorabili lui Bernie Sanders, care au acționat astfel ca o răzbunare pentru tratamentul necinstit la care a fost supus senatorul independent.

Poate că acest tip de date, încă necomunicate, sunt cea mai bună monedă de schimb cu care Assange poate negocia obținerea libertății sale.

Dacă ar fi așa, adică dacă amestecul hackerilor ruși în alegerile americane - confirmat, de altfel - a existat, dar nu a avut un efect determinant și nu este legat de datele secrete sustrase de la partidul democrat, întreaga activitate a comisiei de investigație conduse de consilierul special Robert S. Mueller ar deveni irelevantă, așa cum ar deveni și teoria că Donald Trump ar fi câștigat alegerile datorită amestecului rusesc în campania electorală americană din anul 2016.

(bloviatingzeppelin.net)

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mark check icon
    Am stat 8 ani in Australia si mi-a atras atentia un reportaj facut de Assange in Irak.Am retinut urmatoarele imagini care au stabilit patternul acestui om: Era impreuna cu cameramanul intr-un elicopter cu militari americani (cred ca prin 2006) care faceau un zbor de rutina deasupra unei zone populate dintr-un oras si militarii au inceput sa traga practic fara nici un motiv in civili facand zeci de victime nevinovate. Assange a fost foarte revoltat la care militarii radeau ca la o distractie obisnuita.De la acest episod Assange a devenit din ce in ce mai motivat in a lua o pozitie fata de politica armata de ocupatie si de exterminare a USA in toate zonele in care trupele lor erau prezente.
    De fapt tot in Australia au fost difuzate in media tv reportaje similare din Israel efectuate si de alti ziaristi.
    • Like 0
  • E interesant un studiu psihologic asupra lui Assange. Cum a pornit ca un haiduc digital acum niste ani buni si cum in ultima vreme, probabil justificat, a pornit intr-o cruciada anti-americana, ajungand sa-si pateze reputatia la ultimele alegeri.
    Si ar mai fi interesat de discutat cat ar dura de la o eventuala (si improbabila) gratiere pana cand ar fi sinucis de serviciile cu nume din 3 litere. O sa las aici o referinta intamplatoare la o sinucidere recenta: https://freedom.press/news/tribute-james-dolan-co-creator-securedrop-who-has-tragically-passed-away-age-36/

    PS: chiar vorbim de gratiere? ar trebui sa fie semnata de Trump in persoana, ceea ce ar echivala cu o recunoastere implicita a amestecului in alegerile pe care le-a castigat.
    • Like 0
  • Nu ma obosesc sa comentez pe marginea intregului articol. Reiau insa doar sfarsitul: "adică dacă amestecul hackerilor ruși în alegerile americane [...] nu a avut un efect determinant [...], întreaga activitate a comisiei de investigație conduse de consilierul special Robert S. Mueller ar deveni irelevantă". Adica daca cineva incearca, dar nu reuseste, sa omoare un alt om, orice investigatie e fara rost, ca doar tentativa de omor "nu" e fapta penala(!)
    • Like 1
    • @ Claudia Matei
      As face o analogie diferita: un grup de indivizi ataca un om, individul X ii face niste rani, dar nu pe cea fatala, deci investigarea lui e inutila. Dar victima a decedat din cauza cumulului de rani, nu de la una singura.
      • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult