Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Român în UK, după atacul de pe podul Westminster: Mă și mir că teroristul a lovit o londoneză, acolo sunt numai turiști

Westminster bridge

Foto: Guliver Getty Images

Iritat, dar hotărât să își vadă de viață. Așa vede britanicul de rând recentul atac de la Parlamentul britanic. Chiar eram împreună cu colegii la masa de prânz când am văzut știrile cu atentatul. Întâi s-a spus că o persoană a intrat cu mașina în mai mulți oameni pe podul Westminster. Nu suna fericit, dar era genul de accident rutier care se întâmplă uzual într-un oraș mare ca Londra. 

După care am aflat că ar fi vorba de un atentat terorist, că a fost înjunghiat un polițist și așa mai departe. Era mai degrabă o stare de iritare, dar nici în ziua atentatului nici a doua zi de exemplu, viața în Londra nu a încetat, nu a fost o stare de criză, nu a fost o stare de panică. 

Zona de acolo s-a închis și a rămas închisă chiar a doua zi după atac am trecut pe acolo, dar s-a închis numai accesul în Parlament, podul de la Westminster unde a fost atacul a fost redeschis. Turiștii au revenit de a doua zi, chiar dacă nu în număr atât de mare. Acolo pe pod de fapt 90 la sută sunt turiști, mă și mir că a reușit elementul acela să lovească și o londoneză, e extrem de rar ca londonezii să treacă pe acolo. E un pod supraaglomerat, plin de turiști și este evitat de londonezi.

Viața continuă, nu s-a îndoit nimeni de asta. Vorbeam cu colegii de serviciu că este remarcabil că de la aruncat trenuri în aer, teroriștii au fost reduși la intrat cu mașina în oameni. Este clar că măsurile antiteroriste au funcționat și funcționează dacă nu mai găsesc alte soluții decât să intre cu mașina în oameni și să atace cu cuțitul. Dar până la urmă terorismul este o realitate a vieții noastre, trăim cu el, probabil va mai continua o vreme până când va deveni istorie. Sunt atâtea lucruri mult mai grave care chiar se întâmplă și care ni se pot întâmpla zilnic, iar la ele nu reacționează nimeni. De exemplu în noiembrie în Londra s-a răsturnat un tramvai, au murit 7 oameni, au fost 51 de răniți. A fost o știre care a rămas locală. Cu tramvaiul acela chiar am fost, mi se putea întâmpla mie.

M-am simțit mai amenințat de un accident nefericit în care o mașină i-a tăiat calea unui autocar, iar autocarul a ajuns pe pista de biciclete - care altfel e foarte sigură - și a omorât o tânără care era în drum spre serviciu. Întâmplarea aia m-a speriat mai tare, pentru că și eu merg zilnic cu bicicleta la serviciu. Mi se pare că e o probabilitate mai mare să intre un autocar în mine, decât știu eu ce nebun care sare cu mașina.

Terorismul asta urmărește până la urmă: să ne facă să luăm pauză. Nu vrem să luăm pauză și nu vrem să ne dăm bătuți pentru că sunt unii demenți și vor să îi omoare pe oameni.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Livadaru Alex

Ziua de 5 ianuarie, pe care mulți se așteptau ca Guvernul Bolojan să o declare zi „punte” (liberă între două minivacanțe, pentru a asigura continuitate, urmând a se recupera treptat pe parcursul anului) a rămas zi lucrătoare, chestiune care i-a pus pe unii angajați la stat în anumite domenii în mare încurcătură. Au fost nevoiți să-și ia o zi de concediu de odihnă pentru a nu-și fractura vacanța sau au fost nevoiți să se reorganizeze, să se suie în mașini și să meargă la muncă.

Citește mai mult

Trump UE SUA / sursa foto: Profimedia

Nimic nu a însufleţit mai puternic oamenii decât promisiunea libertăţii. Dictatorii de pretutindeni şi dintotdeauna i-au pedepsit cel mai crunt pe cei care le vorbeau oamenilor despre această minunată, dar rară, stare a fiinţelor umane. Şi, bineînţeles, au dorit dintotdeauna să zdrobească ţările unde fiecare îşi putea trăi viaţa după cum îşi dorea.

Citește mai mult