Foto: Guliver Getty Images
Iritat, dar hotărât să își vadă de viață. Așa vede britanicul de rând recentul atac de la Parlamentul britanic. Chiar eram împreună cu colegii la masa de prânz când am văzut știrile cu atentatul. Întâi s-a spus că o persoană a intrat cu mașina în mai mulți oameni pe podul Westminster. Nu suna fericit, dar era genul de accident rutier care se întâmplă uzual într-un oraș mare ca Londra.
După care am aflat că ar fi vorba de un atentat terorist, că a fost înjunghiat un polițist și așa mai departe. Era mai degrabă o stare de iritare, dar nici în ziua atentatului nici a doua zi de exemplu, viața în Londra nu a încetat, nu a fost o stare de criză, nu a fost o stare de panică.
Zona de acolo s-a închis și a rămas închisă chiar a doua zi după atac am trecut pe acolo, dar s-a închis numai accesul în Parlament, podul de la Westminster unde a fost atacul a fost redeschis. Turiștii au revenit de a doua zi, chiar dacă nu în număr atât de mare. Acolo pe pod de fapt 90 la sută sunt turiști, mă și mir că a reușit elementul acela să lovească și o londoneză, e extrem de rar ca londonezii să treacă pe acolo. E un pod supraaglomerat, plin de turiști și este evitat de londonezi.
Viața continuă, nu s-a îndoit nimeni de asta. Vorbeam cu colegii de serviciu că este remarcabil că de la aruncat trenuri în aer, teroriștii au fost reduși la intrat cu mașina în oameni. Este clar că măsurile antiteroriste au funcționat și funcționează dacă nu mai găsesc alte soluții decât să intre cu mașina în oameni și să atace cu cuțitul. Dar până la urmă terorismul este o realitate a vieții noastre, trăim cu el, probabil va mai continua o vreme până când va deveni istorie. Sunt atâtea lucruri mult mai grave care chiar se întâmplă și care ni se pot întâmpla zilnic, iar la ele nu reacționează nimeni. De exemplu în noiembrie în Londra s-a răsturnat un tramvai, au murit 7 oameni, au fost 51 de răniți. A fost o știre care a rămas locală. Cu tramvaiul acela chiar am fost, mi se putea întâmpla mie.
M-am simțit mai amenințat de un accident nefericit în care o mașină i-a tăiat calea unui autocar, iar autocarul a ajuns pe pista de biciclete - care altfel e foarte sigură - și a omorât o tânără care era în drum spre serviciu. Întâmplarea aia m-a speriat mai tare, pentru că și eu merg zilnic cu bicicleta la serviciu. Mi se pare că e o probabilitate mai mare să intre un autocar în mine, decât știu eu ce nebun care sare cu mașina.
Terorismul asta urmărește până la urmă: să ne facă să luăm pauză. Nu vrem să luăm pauză și nu vrem să ne dăm bătuți pentru că sunt unii demenți și vor să îi omoare pe oameni.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.