Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Un român și-a întrerupt pelerinajul pe El Camino pentru a vota în Spania. „Am vrut să le dau un exemplu fiicelor mele”

George Popa

Foto: Facebook George Popa

În urmă cu o săptămână, George Popa a început pelerinajul pe El Camino, drumul de peste 800 de kilometri pe care 150.000 de oameni îl străbat pe jos în fiecare an pentru a ajunge la Santiago de Compostela, unde se află mormântul apostolului Iacob cel Mare.

După ce sâmbătă a parcurs 42,5 km, duminică s-a trezit la 5.30 dimineață, a luat un taxi de la albergue-le (n.r. căminul pentru pelerini unde se afla) în Navarette, și s-a dus să voteze într-un oraș aflat la 20 de kilometri distanță, Logrono. „Am vrut astăzi să mă odihnesc în această zi și să îmi îngrijesc o bătătură dureroasă de la picior, dar, dincolo de asta, îmi propusesem oricum să votez. Puteam să rămân la Navarette, unde aveam tot ce îmi trebuia. Dar am plecat la Logrono și am votat pentru că am vrut să le dau un exemplu fiicelor mele, să le arăt că atunci când un lucru e important trebuie să îl faci, chiar dacă ești departe, chiar dacă îți este incomod. E important votul, nu poți să nu votezi și să spui că ești nemulțumit după. Nemulțumirile tale au altă greutate după ce votezi”, crede George Popa.

La secția din Logrono unde a ajuns nu erau votanți, iar unii observatori i-au spus că românii din zonă nu știau probabil unde trebuie să ajungă.

„Adresa secțiilor de votare din Logrono este Calle Duques de Najera 19”, spune el.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Da, frumos si asta ma sperie. Imi aminteste de Camil Petrescu si Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi. Intalnirea ranitului neamt fortat de ai nostri la mars avand un glont in pantece cu locotenetul si discutia celor doi. Validarea si urmarea celor scrise de Petrescu am vazut-o intr-o biserica dintr-un sat unde doi sau trei barbati din aeeasi familie erau trecuti cazuti in acel razboi. Lucrurile facute prost ori ne-facute la timp cer multa suferinta si consum de energie.
    • Like 0
  • check icon
    Bravo !
    • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro