Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Un „bătrân” s-a nimerit în weekend în orgia din Centrul Vechi din București

Viață de noapte

Foto: Guliver Getty Images

  • Totul a început de la o discuție pe care am avut-o cu soția mea după ce a fost la o conferință a lui Jacques Salomé. Mi-a povestit ca percepția mea despre „deteriorarea moralei” este una corectă, dar și universală. Adică degradarea asta socială nu are loc numai în România, ea se observa inclusiv în țările dezvoltate, sau mai ales acolo. Cu toate că în Occident nu există atâtea probleme materiale ca în  țările  est-europene, cu toate că ei nu au un trecut comunist, degradarea relațiilor interumane a căpătat o accelerație îngrijorătoare. Jacques Salomé ne propune un exercițiu practic și instructiv - să ne inventariem toți cunoscuții care ar veni să depună o mărturie într-un proces în favoarea noastră și toți cunoscuții care ar veni sa depună o mărturie împotriva noastră. Câți ne-ar recunoște calitățile și câți ne-ar denunța defectele. Câți ne-ar lăuda și câți ne-ar critica. O să observăm că foarte puțini ar fi dispuși să ne vadă calitățile și foarte mulți ne-ar denigra. La o scară mai mare, am conchis eu, oamenii sunt mult mai dispuși să blameze, să acuze, să vadă nereguli, decât să recunoască merite. Iar lucrurile astea se întâmplă deja de mai multă vreme în Franța autorului citat.
  • Nu știu care sunt cauzele - în funcție de „ideologia” interlocutorului, poți face o listă exhaustivă, începând cu succesiunea revoluțiilor tehnologice, deschiderea socială fără precedent față de toate tipurile de minorități, dorința oamenilor de a se afirma inclusiv prin răsturnarea lumii cu fundul în sus, feminismul exagerat, lupta împotriva rasismului dusă peste limite și ieșirea noastră din comunism.

În weekend am fost la câteva muzee, profitând de Noaptea Muzeelor, apoi am dat o raită prin Centrul Vechi. La muzee lume mai puțină decât de obicei la acest eveniment. Câțiva părinți, câteva perechi romantice, tineri studenți, câțiva pensionari. În Centrul Vechi, aglomerația de pe lume, muzică dată la maximum, mese în mijlocul drumului, oameni beți, o patrulă de poliție care se roagă de un patron de club să dea volumul mai încet, niște turiști care mănâncă o șaorma la un restaurant turcesc, oarecum plictisiți de nebunia asta. De pe Șelari, am ajuns în Lipscani și am încercat, pe o străduță îngustă, să ajungem în bătrânul Club A.  A fost ceva desprins din teatrul absurdului.


Sunt cel puțin patru pub-uri pe străduța aia, muzica dată la maximum, clienții în stradă, alcoolizați, agitați într-un soi de tremur care seamănă cu dansul, luptându-se pentru o jumătate de metru pătrat de om, cu mâinile ridicate în aer, împrăștiind din sticla de bere peste ceilalți. Par niște corporatiști scăpați din birou, dezlănțuiți și liberi în pătrățica lor. Nu se poate înainta, dar nici nu putem să ne întoarcem. Tinerii care se eliberează de stresul de la birou încearcă să ne includă în transa lor cu forța. Sunt oameni tineri și liberi, nu ca noi...

În zona în care ne aflăm, muzica de la pub-uri se amestecă, astfel încât nu mai știi exact ce asculți. În față și în spate sunt doi puști tuciurii, sprinteni și cu ochii ageri, hoți de buzunare. Undeva pe un pervaz, pe un spațiu de un metru pe 30 de centimetri doarme un copil al străzii îmbrăcat în zdrențe și cu o căciulă groasă trasă peste cap. Mă mir cum reușește să doarmă în vacarmul ăsta și mai ales cum oamenii ăștia nu-l văd. De fapt, îmi dau seama că se ignoră reciproc. „Corporatiștii” sunt veseli, sărbătoresc  o noapte de libertate în mințile lor prăjite, pentru că luni merg iarăși la birou, unde vor fi fie obedienți, fie killeri fără regrete, în funcție de fișa postului. Mă gândesc că este ciudat cum pot sta împreună toți acești oameni, înghesuiți, însă separați fiecare în bula lui imaginară.

Trecem pe lângă cluburi „exclusiviste”, cu  ținută obligatorie,  unde animatoarele dezbrăcate dansează în geam.

Reușim cu greu să ieșim, după o luptă corp la corp cu petrecăreții și hoții de buzunare, în Blănari. Un cerșetor cu spirit de inițiativă a încărcat într-un căruț de supermarket câțiva saci cu sticle goale pe care le duce undeva. E trecut de ora două și lumea e ruptă.

  • Revenind la Salomé, acesta spune că inclusiv în „training-urile” de la corporații este cultivată agresivitatea, minciuna, lipsa sentimentelor și a scrupulelor. În fond, spiritul de competiție, din care însă lipsește fair-play-ul,  înseamnă utilizarea tuturor resurselor pentru a-ți elimina adversarii fără resentimente, asasini cu sânge rece. Singurul scop este să urci pe scara ierarhică și socială, călcând peste ceilalți cu entuziasm ca sa ajungi sa câștigi cât mai mulți bani...

...bani pe care sa-i spargi în cluburile din Centrul Vechi, completez eu în gând. Aici faci un fel de terapie de imunizare și de descărcare a conștiinței, trăim în lumea banilor și a iluziilor de tot felul. 

În Club A, sunt din ce în ce mai puțini clienți, oricum mult mai puțini decât în cluburile de fițe. E ca și cum oamenii normali sunt din ce în ce mai puțini, mă gândesc, și simt cum parcă ne invadează o generație de terminatori tineri. Se pregătesc special pentru o lume rapace, fără milă, fără suflet, duri, ambițioși, dornici sa învingă oricum și oriunde. Și simt, dintr-o dată, cei 50 de ani mult mai grei...

  • Nu sunt naiv, oamenii au avut o doză de răutate totdeauna, poate că „și pe vremea mea” tinerețea li se părea celor care aveau atunci vârsta mea la fel de agresivă și vulgară. Și atunci erau probabil „moraliști” nesuferiți care bombăneau că „s-a stricat lumea”. Totuși, în zilele noastre, ceva îmi pare că s-a pierdut: prin scăderea masivă a influenței concrete a religiei în societate, prin divinizarea unor valori materiale efemere, prin exacerbarea satisfacerii plăcerilor de orice fel, tind să cred ca omenirea a luat-o pe un drum greșit. Nu sunt un credincios practicant, sunt probabil ca majoritatea populației, când sceptic, când critic, când recunoscător, însă nu pot să nu mă gândesc la ce va urma după asta.

După ce m-am extras din orgia din Centrul Vechi, am plecat pe jos până la Piața Unirii pe bulevardul I.C. Bratianu. Se făcuse deja patru dimineața, nu erau oameni pe stradă la ora aia. Bucureștiul mi s-a părut foarte frumos.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Victor66 check icon
    Nu sunteti religios, dar credeti ca lipsa influientei religiei creaza probleme de moralitate.
    Nu prea aveti coerenta in mesajul transmis.
    • Like 1
  • N-am fost niciodată un fan al Centrului Vechi al Bucureștiului, încerc să merg rar pe-acolo.
    În opinia mea, dincolo de niște clădiri interesante (multe însă în ruină), nu ai ce vedea.
    Cât despre localurile cu fațade pretențioase, eu unul n-am înțeles niciodată de ce unii oameni acceptă să mânânce ceva gătit între niște pereți care, precum cei ai spitalelor construite de bunicii noștri, sunt saturați de jegul și germenii strânși de generații... Mă rog, chestie de gust :)))
    • Like 0
    • @ Petrica L.
      Victor66 check icon
      De unde stii ca este asa, ai intrat in bucataria lor?
      • Like 0
  • "scăderea masivă a influenței concrete a religiei în societate" - serios? Tocmai urmeaza sa tinem un referendum pentru ca CpF (sustinuta de BOR) a strans 3 milioane de semnaturi si se construieste o megacatedrala de (macar) 80 de milioane de euro. Pe vremea comunismului s-ar fi putut face asa ceva? Ce influenta avea in societate religia atunci fata de azi?
    • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      D check icon
      Nu știu de ce toată lumea are impresia că CpF e mânată din spate de BOR? Vă recomand să mai cercetați și să nu mai credeți tot ce auziți. BOR nu are niciun interes în modificarea CR. Nu îi iese nimic la afacerea asta.

      Revenind la influența religiei, cred că autorul se referă la influența asupra moralei și nu la influența politică.
      • Like 1
    • @ D
      Nu stiu despre toata lumea, dar pot sa va spun ca in perioada in care CpF strangea semnaturi s-a intamplat sa trec pa langa mai multe biserici in fata carora erau afise pe care scria ca la biserica X se strang semnaturi si se dadeau detalii despre cum, cand etc. In plus, multe din fundatiile membre ale CpF au caracter religios (ASCOR de exemplu). Imi vine greu sa cred ca BOR nu a avut nimic de-a face cu asta, vad chiar ca sunt deschisi in privinta asta: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/sinodul-bisericii-ortodoxe-romane-sprijina-initiativa-coalitiei-pentru-familie-de-revizuire-a-constitutiei/

      Autorul vorbeste de influenta concreta a religiei in societate. "Concreta" nu are cum sa nu includa si partea politica.
      • Like 2
    • @
      Victor66 check icon
      Cine o sprijina? Sa inteleg ca teoriile conspirationiste nu sunt doar la astia pe care nu ii respectati voi, anti-Soros astia, sunt si la progresisti?!
      • Like 0
  • check icon
    Lupta pentru putere și pentru bani a fost tot timpul lipsită de scrupule, numai că acum, în zilele noastre e accesibilă oricui e dispus să o practice.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult