Un „bătrân” s-a nimerit în weekend în orgia din Centrul Vechi din București

Foto: Guliver Getty Images

• Totul a început de la o discuție pe care am avut-o cu soția mea după ce a fost la o conferință a lui Jacques Salomé. Mi-a povestit ca percepția mea despre „deteriorarea moralei” este una corectă, dar și universală. Adică degradarea asta socială nu are loc numai în România, ea se observa inclusiv în țările dezvoltate, sau mai ales acolo. Cu toate că în Occident nu există atâtea probleme materiale ca în  țările  est-europene, cu toate că ei nu au un trecut comunist, degradarea relațiilor interumane a căpătat o accelerație îngrijorătoare. Jacques Salomé ne propune un exercițiu practic și instructiv - să ne inventariem toți cunoscuții care ar veni să depună o mărturie într-un proces în favoarea noastră și toți cunoscuții care ar veni sa depună o mărturie împotriva noastră. Câți ne-ar recunoște calitățile și câți ne-ar denunța defectele. Câți ne-ar lăuda și câți ne-ar critica. O să observăm că foarte puțini ar fi dispuși să ne vadă calitățile și foarte mulți ne-ar denigra. La o scară mai mare, am conchis eu, oamenii sunt mult mai dispuși să blameze, să acuze, să vadă nereguli, decât să recunoască merite. Iar lucrurile astea se întâmplă deja de mai multă vreme în Franța autorului citat.
  
• Nu știu care sunt cauzele - în funcție de „ideologia” interlocutorului, poți face o listă exhaustivă, începând cu succesiunea revoluțiilor tehnologice, deschiderea socială fără precedent față de toate tipurile de minorități, dorința oamenilor de a se afirma inclusiv prin răsturnarea lumii cu fundul în sus, feminismul exagerat, lupta împotriva rasismului dusă peste limite și ieșirea noastră din comunism.
  

În weekend am fost la câteva muzee, profitând de Noaptea Muzeelor, apoi am dat o raită prin Centrul Vechi. La muzee lume mai puțină decât de obicei la acest eveniment. Câțiva părinți, câteva perechi romantice, tineri studenți, câțiva pensionari. În Centrul Vechi, aglomerația de pe lume, muzică dată la maximum, mese în mijlocul drumului, oameni beți, o patrulă de poliție care se roagă de un patron de club să dea volumul mai încet, niște turiști care mănâncă o șaorma la un restaurant turcesc, oarecum plictisiți de nebunia asta. De pe Șelari, am ajuns în Lipscani și am încercat, pe o străduță îngustă, să ajungem în bătrânul Club A.  A fost ceva desprins din teatrul absurdului.

Sunt cel puțin patru pub-uri pe străduța aia, muzica dată la maximum, clienții în stradă, alcoolizați, agitați într-un soi de tremur care seamănă cu dansul, luptându-se pentru o jumătate de metru pătrat de om, cu mâinile ridicate în aer, împrăștiind din sticla de bere peste ceilalți. Par niște corporatiști scăpați din birou, dezlănțuiți și liberi în pătrățica lor. Nu se poate înainta, dar nici nu putem să ne întoarcem. Tinerii care se eliberează de stresul de la birou încearcă să ne includă în transa lor cu forța. Sunt oameni tineri și liberi, nu ca noi...

În zona în care ne aflăm, muzica de la pub-uri se amestecă, astfel încât nu mai știi exact ce asculți. În față și în spate sunt doi puști tuciurii, sprinteni și cu ochii ageri, hoți de buzunare. Undeva pe un pervaz, pe un spațiu de un metru pe 30 de centimetri doarme un copil al străzii îmbrăcat în zdrențe și cu o căciulă groasă trasă peste cap. Mă mir cum reușește să doarmă în vacarmul ăsta și mai ales cum oamenii ăștia nu-l văd. De fapt, îmi dau seama că se ignoră reciproc. „Corporatiștii” sunt veseli, sărbătoresc  o noapte de libertate în mințile lor prăjite, pentru că luni merg iarăși la birou, unde vor fi fie obedienți, fie killeri fără regrete, în funcție de fișa postului. Mă gândesc că este ciudat cum pot sta împreună toți acești oameni, înghesuiți, însă separați fiecare în bula lui imaginară.

Trecem pe lângă cluburi „exclusiviste”, cu  ținută obligatorie,  unde animatoarele dezbrăcate dansează în geam.

Reușim cu greu să ieșim, după o luptă corp la corp cu petrecăreții și hoții de buzunare, în Blănari. Un cerșetor cu spirit de inițiativă a încărcat într-un căruț de supermarket câțiva saci cu sticle goale pe care le duce undeva. E trecut de ora două și lumea e ruptă.

• Revenind la Salomé, acesta spune că inclusiv în „training-urile” de la corporații este cultivată agresivitatea, minciuna, lipsa sentimentelor și a scrupulelor. În fond, spiritul de competiție, din care însă lipsește fair-play-ul,  înseamnă utilizarea tuturor resurselor pentru a-ți elimina adversarii fără resentimente, asasini cu sânge rece. Singurul scop este să urci pe scara ierarhică și socială, călcând peste ceilalți cu entuziasm ca sa ajungi sa câștigi cât mai mulți bani...
  

...bani pe care sa-i spargi în cluburile din Centrul Vechi, completez eu în gând. Aici faci un fel de terapie de imunizare și de descărcare a conștiinței, trăim în lumea banilor și a iluziilor de tot felul. 

În Club A, sunt din ce în ce mai puțini clienți, oricum mult mai puțini decât în cluburile de fițe. E ca și cum oamenii normali sunt din ce în ce mai puțini, mă gândesc, și simt cum parcă ne invadează o generație de terminatori tineri. Se pregătesc special pentru o lume rapace, fără milă, fără suflet, duri, ambițioși, dornici sa învingă oricum și oriunde. Și simt, dintr-o dată, cei 50 de ani mult mai grei...

• Nu sunt naiv, oamenii au avut o doză de răutate totdeauna, poate că „și pe vremea mea” tinerețea li se părea celor care aveau atunci vârsta mea la fel de agresivă și vulgară. Și atunci erau probabil „moraliști” nesuferiți care bombăneau că „s-a stricat lumea”. Totuși, în zilele noastre, ceva îmi pare că s-a pierdut: prin scăderea masivă a influenței concrete a religiei în societate, prin divinizarea unor valori materiale efemere, prin exacerbarea satisfacerii plăcerilor de orice fel, tind să cred ca omenirea a luat-o pe un drum greșit. Nu sunt un credincios practicant, sunt probabil ca majoritatea populației, când sceptic, când critic, când recunoscător, însă nu pot să nu mă gândesc la ce va urma după asta.
  

După ce m-am extras din orgia din Centrul Vechi, am plecat pe jos până la Piața Unirii pe bulevardul I.C. Bratianu. Se făcuse deja patru dimineața, nu erau oameni pe stradă la ora aia. Bucureștiul mi s-a părut foarte frumos.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp