(Foto: Facebook/Uniți pentru Sorina)
Povestea Sorinei a zdruncinat o țară întreagă. Ieri, când abia aflasem de cazul ei, am fost răvășită timp de câteva ore și cuprinsă de un sentiment cumplit de neputință. În acel moment, cazul încă nu ajunsese la urechile premierului, al miniștrilor și al tuturor celor care ar fi putut dispune anchete în acest caz. Și știam că singura șansă să mai fie reparat ceva este ca acest lucru să se întâmple, pentru că autoritățile ar trata situația cu maximă atenție doar sub enorma presiune publică. Așa că singurul lucru bun pentru Sorina, în acest moment, este valul public de emoție stârnit de comportamentul inadecvat al unei procuroare care a bruscat-o și de teroarea la care a fost supusă copila când a fost ridicată cu mascații, ca un infractor.
Un copil smuls din brațele celor pe care îi știa drept părinți și care pretind că statul nu i-a lăsat să o adopte. Ascultând poveștile cunoscuților asistentului maternal, poți fi ușor convins că li se face o mare nedreptate. Parchetul spune, însă, că asistentul maternal a refuzat adopția în două rânduri și oferă dovezi în acest sens.
Informațiile sunt contradictorii și despart oamenii în două tabere, făcându-ne să ne întrebăm cât din ele e fake news și cât e adevăr. Dar în toată vâlva iscată, o singură certitudine există: aceea că un copil de 8 ani este târât pe jos, la propriu și la figurat, într-un sistem profund greșit. Iar părerile, alegerile, dorințele sale nu sunt luate în considerare într-un proces de adopție. Se va face o anchetă, spune primul ministru. Se vor lua toate măsurile pentru ca Sorina să aibă șansa la o creștere armonioasă. Dar pe Sorina o va întreba cineva ce vrea? Dacă un copil de 9 ani se împotrivește adopției, statul îl ascultă?!
Sorina a fost luată cu forța din ceea ce cunoștea ca fiind casa ei. Au venit cu mascații și dube ca să o smulgă din brațele lui mami și tati.
„Mami, nu vreau să plec!” Acesta a fost pentru ea, în acele momente, singurul adevăr. „Mami, nu vreau să plec!” Din aceste cuvinte țâșnește tot puroiul acestui sistem în care copiii părăsiți sunt lăsați pradă traumelor și abuzurilor. În mass media au apărut imediat comunicate seci, hotărâri legale, mesaje în limbaj de lemn. Dar cumva umanitatea a fost uitată și s-a scurs prin tot acest amalgam de informații ca un albuș de ou printre degete.
Începând de la cei implicați în procesul de adopție, de la asistentul maternal, la șefa Direcției locale, la părinții adoptivi care au avut parte de vizite pregătitoare și până la procurorul care a tras copilul după ea urmându-și robotic „îndatoririle” pentru a-l lua de „acasă”, toți i-au greșit Sorinei. Insuportabilele imagini filmate cu ridicarea Sorinei spun povestea tristă a copiilor instituționalizați, complet vulnerabili din cauza unui sistem defect, în care interesul lor nu doar că nu primează, ci e total desconsiderat. Cum sunt ei protejați? Unde este umanitatea celor care ar trebui să îi apere de abuzuri? Cei care au traumatizat acest copil cu dubele, mascații și târâtul vor spune că și-au făcut datoria? Așa cum spuneau și naziștii la Nürnberg?
Îmi amintesc cum oameni din toată lumea afișau cu mândrie mesajul „Je Suis Charlie” după atentatul de la publicația franceză. E o eră în care ne putem identifica ușor cu o cauză. Mai ales una care privește un copil și naște o emoție covârșitoare. Indiferent unde i-ar fi mai bine și de partea cărei familii ar fi dreptatea, în acest caz nu dreptatea părinților trebuie să o căutam, ci dreptatea acestui copil traumatizat. Să ne întrebăm ce contează: Unde e dreptatea Sorinei? Și unde este binele ei?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Desigur, nu e normal si bine ce s-a intimplat. Dar reactia populatiei este nefireasca. Orientata numai pe probleme secundare.
O fi vina mass-mediei? Formatorilor de opinie?
Sau e o vina colectiva mai larga? Constienti ca dau girul lor unor ticalosi, izbucnesc cand ticalosia este vizibila si atinge zone fara putinta de aparare? Ca un fel de autoscuza pentru abdicarile anterioare?
"Curat murdar..."
Conform Art. 92 din Legea 273/2004 privind procedura adopţiei, copilul trebuie să fi împlinit vârsta de 10 ani pentru a putea fi ascultat şi pentru a-şi da consimţământul la adopţie.
Deci oalele sparte vor trebui plătite de către cine a organizat intervenția.
Da, sunt de acord, langa asistenta maternala vor trebui sa stea si functionari de la protectia copilului. Mai stii, poate se descopera ca ei de fapt lucrau la .... partid!
Si daca procurorul nu se implica personal ce se intampla? Nu-l mai luau asa-i? Pai se faceau mai tare de ras. De-abia atunci era grav.
Ce a facut procurorul se cheama initiativa. Se va analiza, poate va fi si el sanctionat, dar sigur vor trebui trasi la raspundere cei care trebuiau sa faca si nu au facut.
Iar o perchezitie nu se justifica prin faptul ca nu "se stia", ca daca se stia nu mai trebuia. In marea majoritate a cazurilor se stie exact ce e la fata locului, dar nu poti intra legal fara mandat de perchezitie. E o chestie tehnica.
Părerea mea, s-a forțat rămânerea copilului la ei. Toți trebuie să joace cum cântă ea. Foarte frumos joacă dl procuror general.
- asistenta maternala a refuzat sa adopte copilul si nu mai avea dreptul sa tina fetita - fapt decis de institutia publica indreptatita prin lege sa acorde aceasta calitate;
- dupa ce a pierdut acest drept, copilul trebuia preluat fie de alt asistent maternal, fie (cazul de fata) de parintii adoptivi, in baza deciziei definitive a instantei;
- asistenta maternala a refuzat de mai multe ori sa predea copilul autoritatilor sau parintilor adoptivi;
- interventia in forta a autoritatilor a urmat acestor refuzuri;
- femeia in cauza nu doar ca a refuzat sa asculte de lege si de Autoritatea pentru Protectia Copilului, de Judecatorie, de Politie si de Procuratura, dar a mai si intoxicat minora cu idiotenii de genul "parintii adoptivi o sa-ti ia organele..." si, impreuna cu membrii familiei, a creat dezordine publica si scandal in momentul in care autoritatile s-au prezentat sa puna legea in aplicare.
Concluzia: in tara in care platim taxe pentru salariile unor judecatori, procurori, politisti, jandarmi si functionari ai Protectiei Copilului, o femeie cu relativ putina scoala (dupa cum vorbeste) a reusit sa sfideze zile si saptamani in sir sistemul public, creand haos si neincredere in institutiile statului si manipuland inclusiv presa (cel putin pe cea locala, care a dovedit ca nu face nici cat o varza). Daca o familie de oameni simpli dintr-un orasel de provincie a putut sa faca asa ceva, atunci inseamna ca in fata unor cetateni care dispun de mai multa forta, gen clan de crima organizata sau grupare de microbisti huligani, suntem complet neputinciosi, ca n-are cine sa ne apere. Desigur, unii vor spune ca nu e asa, pentru ca la situatii cu adevarat grave autoritatile stiu cum sa intervina eficient si au si dovedit acest lucru. Insa chiar asta arata ca Romania este un sat fara caini: degeaba ma apara pe mine sistemul public de Clanul Sportivilor, daca nu este in stare sa controleze o asistenta maternala! Mai mult, desi i se pot imputa mai multe infractiuni penale, femeia nu numai ca nu e in arest, dar mai face si declaratii pe la televiziuni, punand paie pe foc si dand teme pentru clasa politica!
Nu in ultimul rand, este graitor cat de selectivi sunt unii romani cand vine vorba de respectarea legii versus protejarea drepturilor personale: in numele dreptului la libera exprimare, oricine poate spune orice prostie gen "americanii vor organele fetitei", dar cand apare un procuror cu mandat judecatoresc sa impuna o decizie a tribunalului, "poporul" de la fata locului stie el mai bine cum trebuie aplicata legea, adica taman ca in Caragiale: "box populi, box Dei!"
Apropo, pana acum n-am vazut pe nimeni, la TV, sa-si ceara scuze de la cuplul de romani care a adoptat legal un copil in Romania pentru incapacitatea institutiilor publice nationale de a pune in aplicare o simpla procedura juridica. Si ne mai miram ca romanii plecati in strainatate isi pierd increderea in tara natala!
Ma doare sa spun asta, dar tot acest scandal arata cat de departe suntem de un stat civilizat. Si nici macar nu ma refer la SUA, unde scandalul nici nu ar fi inceput, pentru ca asistenta maternala ar fi fost arestata din primul moment in care ar fi sugerat ca nu vrea sa predea minora...
Nu, la noi nu e ca la americani, ci este ca in Balcanii de Vest. Cunosc un sat in Kosovo unde, pe la jumatatea anilor 2000, toti localnicii (vreo patruzeci de familii) nu platisera ani de zile electricitatea, in ciuda tuturor somatiilor. Si nu erau chiar atat de saraci, dovada masinile germane din fata caselor. Intr-o zi, o echipa de la Enelul kosovar (KEK) a venit sa debranseze satul de la stalp. Oamenii au iesit cu injuraturi si kalashnikoave si i-au obligat pe cei doi tehnicieni sa refaca legatura electrica, sub amenintarea armelor. Pana seara, toti politicienii de la Pristina vorbeau despre situatie, intreband retoric, "cum sa tai curentul la un sat intreg, pai sunt copii acolo, cum o sa stea pe intuneric?" Un singur fost lider al gherilei kosovare a avut curajul sa spuna ceva de genul "dar parintii copiilor din sat, care au masini Mercedes si BMW la poarta, de ce n-au platit curentul electric? nu s-au gandit ca o sa se ajunga aici?".
Singura diferenta dintre Romania si Kosovo este ca acolo nu si-a pus nimeni problema că situatia ar fi trebuit rezolvata de catre autoritatile statului, datoare sa impuna legea, grav incalcata. Si asta pentru ca in Kosovo, oamenii sunt realisti si nu mai cred de mult in fictiunea numita "autoritate de stat", fictiune cu care se pare ca ne amagim noi in Romania, unde am numarat peste 150 de ani de stat modern, de la Cuza incoace (Kosovo s-a proclamat independent de-abia in 2008, deci macar au o scuza). La kosovari, compania de electricitate a angajat o firma de securitate americana (a se citi "mercenari profesionisti") care s-au dus intr-o noapte si au taiat curentul electric pe furis. La noi, procuroarea care s-a dus sa impuna legea este anchetata, in timp ce asistenta maternala care a sechestrat un minor (nu o spun eu, o spune legea) bate campii la televiziuni, cu teorii ale conspiratiei.
Sa speram ca luna viitoare, dupa ce vom fi rezolvat problema de la Baia de Arama, vreun acar de la CFR nu va dori sa rescrie mersul trenurilor in acord cu programul meciurilor de fotbal ale Nationalei U21 (eventual oprind niste garnituri prin Baragan, cateva ore...). Sa poate ne vom trezi cu vreo infirmiera de spital judetean care a luat cheile de la sala de operatii si vrea sa decida ea cine si cand opereaza, ca doar nu doctorii dau cu mopul dupa interventii!
https://www.youtube.com/watch?v=bQhKSD_M-bY&feature=youtu.be&t=30