Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Unele cacialmale la recensământ

recensamant 2022

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Mai toți am înțeles, firesc, că a răspunde corect și la timp la cerințele recensământului este o datorie cetățenească.

Numai că, dinspre partea autorităților implicate, s-a dovedit că lucrurile nu au mers întotdeauna cum ar fi trebuit.

Autorecenzarea online a întâmpinat unele dificultăți și poate ar fi fost util, cum am auzit pe unii cetățeni exprimându-și dorința, ca această posibilitate să se fi menținut pe toată durata prevăzută a recensământului.

Pentru cei care nu au știut sau, din diverse cauze, nu au reușit să se autorecenzeze online (ceea ce, dacă nu ar fi pus problema abilităților informatice, încă deficitare la destul de multe persoane, din cauze de vârstă, pregătire, dotare etc., era, în principiu, o soluție comodă pentru cetățeni și mai ieftină pentru autorități), legea prevede posibilitatea recenzării prin mijloacele clasice ale interviului față în față: prezentarea la domiciliu a unor recenzori specializați, dotați cu o tabletă, dând cetățenilor posibilitatea de a fi îndrumați, de a primi lămuriri, de a evita, prin consultarea actelor la îndemână (despre datele referitoare la locuința ocupată, studiile persoanelor etc.) riscul de a greși.

Mass-media și-a făcut datoria informând publicul referitor la diverse aspecte legate de recensământ (mai puțin asupra celor privitoare nu doar la populație, ci și la locuințe), despre modalitățile de prevenire a infiltrării unor falși recenzori etc.

Iar cei care nu reușiseră autorecenzarea s-au pus pe așteptat recenzorul, care nu mai venea, și nu mai venea, deși timpul trecea. Consultări între vecini, implicarea comitetelor asociațiilor de locatari/proprietari ș.a.m.d. Între timp îngrijorarea creștea, mai ales în fața spectrului amenzilor enorme pentru refuzul de a te supune recensământului. Refuz pe care de fapt nici nu ai fi avut ocazia de a-l formula în fața niciunei persoane autorizate, recenzorii rămânând în continuare nevăzuți cel puțin în unele blocuri etc.

În ceasul al doisprezecelea, unii cetățeni au realizat că așteaptă în zadar, că recenzorul nu mai vine, fără a fi fost preveniți în vreun fel, și au descoperit prin cartiere deschiderea, ultradiscretă, a unor puncte improvizate, semnalizate foarte discret, de recenzare prin deplasarea, nu a recenzorilor la domiciliul cetățenilor, ci a cetățenilor la sediul recenzorilor. Zvonul a ținut loc de informare, astfel că în ultima săptămână înainte de scadență, s-au format cozi, fără exagerare, imense, de exemplu în fața unui butic din cartierul Drumul Taberei din București, pe care scrie cu litere mari ÎNGHEȚATĂ. „Ce se dă, ce se dă?ˮ, se întrebau mulți cu speranță! Care a făcut loc dezamăgirii și apoi indignării, când mai ales oameni mai în vârstă, care în baston, care în cârje, pentru care chiar statul pe bancă reprezintă un efort, s-au așezat resemnați la coada la care se dădea... dreptul legal de a te recenza. Administrat de un recenzor mai mult sau mai puțin versat în mânuirea tabletei, în păstrarea legăturii cu... sistemul, în gestionarea, în condiții improprii și pentru el însuși, a relațiilor nu cu câțiva indivizi dintr-o gospodărie, ci cu o masă de persoane care învinovățesc uneori, pe nedrept, recenzorul, și întotdeauna pe drept, autoritățile incapabile să respecte legea organizării civilizate a recensământului. Care ar fi putut fi un excelent prilej de educație cetățenească.

Și câte nu-ți e dat să auzi la o asemenea coadă, unde oamenii (unii veniți, după vechiul obicei, chiar de pe la 5 dimineața, ca să prindă un loc mai în față la o gheretă care se deschidea abia la 9) ... socializează într-un mod nedorit. Mai presus de confidențele nepotrivite despre boli sau alte necazuri personale se realiza însă cvasiunanimitatea, nu numai în condamnarea actualilor guvernanți, ci și în constatarea, greu de negat în aceste împrejurări, că „era mai bine pe vremea lui Ceaușescu, când nu s-a întâmplat niciodată așa ceva!ˮ. Existând riscul ca o mulțime de oameni supuși arșiței, lipsei apei și a altor comodități, și mai ales desconsiderării totale, să devină acum niște nostalgici a ceea ce era „pe vremuriˮ.

Presa – nicăieri, dar nici picior de autorități. Primăria de sector, INSSE etc. – nici gând să răspundă la telefon sau la apelurile pe email ș.a. nici măcar din partea celor care întrebau, disperați: „Dar cu persoanele nedeplasabile ce se întâmplă?ˮ

Am apreciat măcar, în cele peste patru ore pe care le-am petrecut în aceste împrejurări, pe lângă gustul amar cu care am rămas în general, că lumea a fost civilizată, s-a respectat ordinea venirii, fără a fi nevoie de bonuri de ordine, unii au avut și umor, făcând haz de necaz, doar stând ceva mai puțin bine cu empatia pentru cei cu suferințe mai mult sau mai puțin vizibile.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dorin check icon
    Platforma de autocenzurare a funcționat mizerabil în foarte multe cazuri,se cunoaște că e făcută de niște bugetari români care o cam dau mereu în bară cu aplicații de felul acesta.De fapt îi cam doare în cot dacă ele funcționează bine ( De , Timpul trece leafa merge , când Stai la Stat). Încă un lucru făcut cu fundul de Statul român.Personal am mari îndoieli cu privire la veridicitatea datelor finale!?.
    • Like 0
  • Greu de afirmat despre mine ca nu am abilitatile necesare pentru auto-recenzare. Folosesc internetul pentru 95% dintre cumparaturile/platile si alte operatiuni in relatie cu institutii publice sau private.

    Cu toate acestea, eu nu am reusit sa auto-recenzez corect "gospodaria mea". De ce? Pentru ca nu am putut, nu stiu cum au reusit altii sa o faca corect. Inca din prima pagina a formularului ti se cere sa specifici cate persoane traiesc in acea gospodarie. Treci un numar si apoi ti se cere sa completezi adresele de email ale acelor persoane. Daca numarul de persoane declarate nu corespunde cu numarul de adrese de email, nu puteai trece mai departe. Cum Dzeu sa treci adresa de email a unui copil de 8 ani? Se autorecenzeaza si el?

    Ulterior, sotia, care fie nu a primit nici un link, fie nu l-a vazut/gasit, a contactat recenzorul (nu a fost ea contactata, ci invers!) si a furnizat si datele despre copil. Dar se pare ca totul a fost pe repede inainte, s-au sarit multe intrebari samd.

    Nu cred ca rezultatele acestui recensamant vor fi suficent de precise, cred ca vor avea o eroare semnificativa.
    • Like 2
  • la ălălaltul nu m-au declarat nici mama, nici nevasta, nici nepoata deci nu am existat statistic pt țară, am și alți cunoscuți care o pățiră asemănător .
    Dar ca nr de votanți suntem , chiar și de două ori - în locații diferite , ....
    Cetățenii fără domiciliu în țară, nu se pot auto recenza că le dă eroare (au uneori) numai nește grădini sau ceva hectare în cîmpuri și uneori dublă cetățenie .
    • Like 0
  • Amintiri de la celălalt recensământ : a venit un învățător, nu m-a întrebat de etnie, de religie, era grăbit, a trecut peste niște pagini...
    La ăsta încă nu s-a anunțat nimeni, că așa le organizează,, statul". Că sîntem în România.
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Păun - ASE

„Magistrații sunt puși să valideze constituțional o măsură care e împotriva lor. (…) E un conflict de interese evident, care nu știu cum se poate rezolva.” Foto: Facebook Cristian Păun

Citește mai mult

Educatie-

Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult