UNFINISHED. „Cel mai înțelept lucru pe care l-am făcut recent pentru a-mi hrăni curiozitatea a fost să-mi șterg Instagram-ul de pe telefon“. Despre curiozitate cu un artist stradal și un creative director

Am început să citesc despre curiozitate încercând să înțeleg mai bine fenomenul UNFINISHED. Am scris zilele trecute despre asta și am devenit și eu curioasă să aflu de la invitații ediției de anul acesta a festivalului multidisciplinar UNFINISHED ce proiecte s-au născut din curiozitate, cum își cultivă în mod intenționat această dorință de cunoaștere și cum aleg subiectele asupra cărora își opresc curiozitatea într-o lume bombardată de informații. Mi-au răspuns un artist stradal - Luca Zamoc (IT) și un creative director - Ramona Todoca (RO), pe care îi poți cunoaște între 22 și 24 Septembrie, la UNFINISHED23. Trebuie doar să aplici - apply.unfinished.ro - cu îndeajuns de multă curiozitate, pentru că vor fi selectați doar 3141 de participanți. 

O simplă curiozitate transformată în pasiune

Luca Zamoc: Cea mai faimoasă păpușă din televiziunea italiană se numește Gabibbo și este o ființă antropomorfă roșie care apare într-un show nebunesc numit „Striscia la notizia“ – o formă ridicolă de știri televizate. Când eram copil, le ceream mereu părinților să-mi explice ce e chestia aia (un animal? un extraterestru? o altă ființă?). Dar nimeni nu mi-a oferit vreun răspuns, pentru că nimeni nu știa de fapt ce e, pentru că păpușa a fost creată în anii ’80 și reprezenta de fapt un caz de plagiat, copiind o mascotă faimoasă a unei echipe de fotbal american. Așa că la 35 de ani am început să scriu un roman grafic pentru a crea mitologia acestui personaj, ca să-mi rezolv obsesia pe care am avut-o încă din copilărie. Așa că această foarte veche întrebare s-a dovedit a fi unul dintre cele mai importante proiecte pe care le-am făcut în întreaga mea carieră.

Ramona Todoca: Aș zice că cele mai multe dintre experiențele mele de viață au fost încurajate de întrebarea simplă „ce-ar fi dacă...?“ Când mi-am pus prima dată această întrebare? Eram în 2006 și începeam clasa a douăsprezecea la Liceul de Artă din Baia Mare. Pe atunci, mă întrebam ce s-ar întâmpla dacă mi-aș pune lucrările artistice împreună cu gândurile (sub formă de eseu) și le-aș trimite cât de departe îmi imaginam posibil pe atunci, adică în Statele Unite. Tot ceea ce s-a petrecut de atunci (am studiat Designul Grafic în afara țării, am trăit pe trei continente, am născut un copil care vorbește trei limbi, am creat lucruri pentru unele dintre cele mai mari branduri din lume) e tocmai rezultatul acelei întrebări.

Curiozitatea cultivată în mod intenționat

Luca Zamoc: Cel mai înțelept lucru pe care l-am făcut recent pentru a-mi hrăni curiozitatea a fost să-mi șterg Instagram-ul de pe telefon. Nu mă înțelege greșit, e un instrument grozav și am nevoie de el din punct de vedere profesional, dar m-am gândit să-l păstrez și să-l folosesc pe alte device-uri (iPad, computer). Asta din cauză că mi-am dat seama că tot acel timp pe care-l consumam prin scrolling îmi diminua capacitatea de cercetare, precum și curiozitatea. Scrolling-ul este o formă de bulimie mintală, e ceva mecanic și-ți slăbește capacitatea de concentrare. Timpul pe care-l câștig astfel îl petrec citind articole și cărți, dar făcând și alte lucruri pline de importanță.

Ramona Todoca: Pentru mine, curiozitatea e un fel de a fi. Asemenea instinctului, e ceva ce-mi amintesc să fi simțit de-a lungul întregii mele vieți. Inițial, curiozitatea mea s-a manifestat printr-o nevoie compulsivă de a călători și de a cunoaște alți oameni, unii foarte diferiți de cei cu care am crescut. Mulți ani mai târziu, acel instinct a rămas, dar a devenit mai nuanțat pe măsură ce m-am înconjurat de oameni din tot felul de medii, locuind într-un oraș internațional, Amsterdam. Acum nu mai este vorba doar despre a întâlni oameni noi, ci de a învăța din experiența și din lucrurile care îi interesează, ceea ce reprezintă o sursă constantă de informații și cunoștințe diverse. Continui să călătoresc destul de mult, fapt care-mi hrănește curiozitatea cu aceeași intensitate ca întotdeauna – observ cum trăiesc alții, precum și ceea ce este valoros și vizibil în acele culturi, prin advertising, de exemplu, ori prin intermediul unor lucruri cum ar fi arhitectura și urbanistica. 

Și totuși cum alegi oportunitățile de învățare într-o lume bombardată de informații?

Luca Zamoc: Hai să spunem că încerc să fiu cât mai conștient de ceea ce se întâmplă în lume prin faptul că citesc știri, ascult podcasturi etc. În trecut nu eram așa. Îmi plăcea să rămân în bula mea egoistă, dar era ceva iresponsabil și în afara tuturor lucrurilor și mă sărăcea. Așa că pot spune că a ieși din acea bulă a fost un act prin care am pus cunoașterea și conștientizarea mai presus de egoism și de lene. Creșterea propriei curiozități și cariera mea sunt consecințe ale acestei alegeri.

Ramona Todoca: Cumva, pe măsură ce sursele de informare și vocile din media digitală care mă înconjoară devin mai abundente, cu atât mă îndrept mai mult spre resursele tipărite, cum ar fi cărțile și publicațiile ca posibilități de creștere. Nu sunt multe lucruri care să-mi producă mai multă fericire decât să petrec timp într-o librărie. Pentru că știu cât timp și efort presupune publicarea lor, mă îndrept spre cărți cu un fel de venerație, oferindu-le acel tip de atenție și concentrare care permite atingerea unei înțelegeri și a unei învățări profunde. Cred că e un lucru reconfortant în acest ocean relativ superficial al schimbului digital de cunoștințe, în care totul se petrece la foc automat. Probabil acesta este și motivul pentru care caut să am parte de experiențe care au loc în realitatea imediată, în experiențe trăite, cum ar fi vizitele la muzee și participarea la festivaluri ca Unfinished.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp