Unii cu structura, Barna cu gura

Foto: Ovidiu Matiu/ Inquam Photos

În România în care am crescut eu, din păcate, binele nu prea învinge. El se chinuiește să reziste. Atât.

În liceu, am avut o colegă care a trecut miraculous clasa în fiecare an, deși abia știa să scrie și să citească. Era analfabetă funcțional. Vă spun asta cu toată asumarea responsabilității. Ce funcții, ce grafice, ce formule chimice? Scria miau ca pisica, vorba Tribunului. Cum a intrat în liceu a fost mare mea mirare la început, dar cum trecea clasa a fost următoara mea mirare în anii care au urmat. Mă chinuiam cu latina, geografia nu a fost niciodată preferata mea, fizica m-a chinuit teribil, dar învățând mult și zilnic reușeam să iau note bune, în timp ce ea, corigentă pe linie, chiulangioacă șefă, revenea spectaculos în toamna următorului an, ca Foresta în meciul cu Dinamo, când a terminat victorioasă cu 5 la 4. Mama ei făcea numere de magie în biroul directoarei, se pare, ungând bine pe toată lumea, astfel încât fata ei să termine un liceu bun cu notă onorabilă fără să-și obosească mintea, spre deosebire de mine. Am făcut scandal, am pus întrebări, dar știți ce? Nimeni nu voia să se bage. Elevi, profesori – numai lași. 

„Care e problema?”, a fost referenul pe care l-am auzit de mică, în toate situațiile în care se încălcau regulile.

Când eram studentă, la coadă la Taxe și Impozite, un domn supraponderal și o domnișoară tânără și sexy au parcat pe loc interzis, au pus avariile și s-au băgat în față. Am făcut un scandal monstru atunci, am filmat și am fotografiat, am chemat directorul, am amenințat că sun toate televiziunile, am zis că, dacă sunt cumva primiți înaintea unuia dintre cei 10 aflați deja la coadă, o să afle toată România cine sunt, ce număr au la mașină, cu cine au vorbit, am vrut să dărâm clădirea. „Noi stăm aici ca proștii?!“, am tunat eu la 21 de ani. Toți ceilalți mi-au făcut semne discrete de susținere, dar nimeni nu a vrut să se bage când m-am certat cu directorul. Nici paznicul instituției, nici alții de la coadă. Voiau doar să plece mai repede acasă. Iar eu am stat, din cauza scandalului, o oră în plus, și m-am asigurat că „prietenii mei” cu mașina scumpă lăsată pe avarii nu se bagă în față. „De ce faci asta?”, m-a întrebat domnul la costum, așteptând, bătând nervos din picior. „Pentru că așa e corect“, i-am răspuns privindu-l în ochi, fără să clipesc. „Data viitoare, tu nu vei mai fi aici.“ Avea drepate. L-am auzit și cum m-a înjurat, vorbind cu iubita lui tânără și frumoasă.

Când s-au numărat voturile duminică seara, mi-am adus aminte ambele episoade și mai ales sentimentul de singurătate în fața unui sistem corupt. Nu știu cum a fost în bula voastră, dar în bula mea de creativi, corporatiști și activiști, lumea a despicat firul în patru și a acuzat mai ales lipsa de creativitate a campaniei USR PLUS. În timp ce eu scrollam pe studiile de caz făcute de marketing gurus pe social media, la TV circulau burtiere pe care se comenta implicarea unor primari PSD. Se discuta despre câți oameni au mobilizat pentru vot de parcă ar fi comandat pizza acasă. 

Dan Barna a fost un candidat susținut de partide tinere, fără tradiție, genul de tocilar care e luat drept fraier de băieții deștepți ai rețelelor sociale. Nu avea experiență și a făcut gafe. Multe îi sunt direct imputabile. Trebuie observat însă că, în timp ce pe Klaus Iohannis și pe Viorica Dăncilă i-a dus în finala prezidențială structura (de stat și de partid), Dan Barna a avut de partea lui doar entuziasmul și naivitățile „omului nou” din politică. Adică gura, care nici ea nu l-a ajutat prea mult.

Creativitate? Vorbim de creativitatea unei campanii politice în care nu aveai cu cine să dezbați, să te confrunți? Suntem în țara în care să te bagi în față e un gest lăudat, apreciat ca dovadă de deșteptăciune. Țara în care puterea se exercită prin șantaj și favoritisme. Țara în care diplomele se cumpără la kilogram. Talentul și munca sunt mult mai apreciate în alte țări. Aici, prostia a fost atât de mult timp la putere, încât am ajuns să o socotim drept o formă de inteligență superioară.

Text publicat și pe blogul autoarei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp