Foto: Profimedia Images
De unde inconștiența și aroganța preocupării mele pentru sustenabilitate? Nici mai mult, nici mai puțin aceasta a fost spiritul întrebării pe care am primit-o de la un tip din Barcelona care mă invitase la masa într-o miercuri seară, pare-mi-se. Mă avertizase că urmează o întrebare incomodă. Pe scurt, ce sens are un proiect editorial așa de fandosit (și implicit ipocrit) într-o țară unde încă se face foamea la propriu? În timp ce îi răspundeam cu argumente studiate și gândite mult timp, o voce din capul meu îi dădea dreptate. Putem să vorbim de sustenabilitate înainte de dezvoltare sau trebuie să facem praf mediul în timp ce recuperăm distanța față de Vest și apoi să reparăm, dacă mai avem ce și dacă mai avem timp? Putem să învățăm din greșelile Vestului sau dăm și noi cu capul unde au dat ei? Se poate dezvoltare sustenabilă dincolo de jargonul ipocrit?
Pentru o societate ținută în precaritate atâta amar de vreme, este normal să vrem să compensam neajunsurile comunismului. Cursa consumerismului este la noi poate mai acerbă decât în țările dezvoltate. Imaginarul subiectului traumatizat de penuria comunistă vedea în abundența din Vest o salvare aproape spirituală. Coca Cola nu era doar o băutură carbogazoasă cu mult zahar și zero nutrienți, ci simbolul libertății americane. Să bei Coca Cola era un gest de rebeliune și emancipare, deși in realitate de cele mai multe ori însemna apartenența la un grup privilegiat de nomenclaturiști care avea acces la produse din vest. Dar dincolo de asta, sărăcia ne-a creat complexe care ne fac acum sa fim mai preocupați de aparențe, mărci și, pe alocuri, opulență afișată fără perdea, păcăliți în continuare de plăcerile trecătoare ale consumerismului. Pentru mulți, „jurnalul fericirii” e plin de nume de branduri de renume și gadgeturi sclipitoare.
Sustenabilitatea este un cuvânt urât, cum o spun cei de la publicația britanică ecologistă Pebble, de multe ori folosit în contexte dubioase, care ascund ipocrizie și interese personale. Țara arde și baba se piaptănă, cum mi-a reproșat amicul din Barcelona.. Dar ce a uitat el și ce nu știu mulți despre sustenabilitate, este ca ea nu vizează doar mediul înconjurător și indirect oamenii pe care îi afectează criza climatică, ci chiar direct acei oameni care fac foamea în Romania, categoriile dezavantajate și economia. Într-o societate sustenabilă, natura și populația prosperă deopotrivă. Sustenabilitatea este, deci, cu atât mai importantă în țări ca România, cu probleme sociale acute care țin atât de sărăcie, cât și de educație, de integrarea minorităților și a persoanelor cu dizabilități.
Sustenabilitatea nu este doar o fiță pentru hipsteri și burghezi boemi care cumpără produse bio scumpe și merg la festivaluri. Pe lângă componenta ecologică, sustenabilitatea vizează echitatea/integrarea socială și viabilitatea economică la scară macro și pe termen lung, dacă vrem sa fim optimiști. Sustenabilitatea presupune proiecte de antreprenoriat social care ajută categoriile dezavantajate și o viziune economică holistică bazată pe principiul comunitar al interdependenței. Binele meu depinde de prosperitatea comunității mele (întreaga omenire, până la urmă) și a naturii. Evenimente catastrofale precum epidemia COVID, războiul din Ucraina și criza climatică ne arată iar și iar că lucrurile chiar așa stau. Este o iluzie să ne imaginăm că imobilele foarte scumpe, iahturile sau jet-urile personale ne face imuni la dezastru. Catastrofele sunt dovada ultimă că oamenii sunt în esență egali.
Dat fiind că România este încă un copil al capitalismului, poate alege între diferitele modele economice și o poate lua pe scurtătură către modele sustenabile recent conturate în alte țări. Vrem sa fim un satelit al Statelor Unite, unde săracii nu au acces la servicii medicale de bază și încălzirea globală este încă un concept contestat, sau vrem sa fim mai aproape de modelul scandinav care investește în educație și comunitate?
Pentru că sustenabilitatea este domeniul meu adoptiv, urmăresc pe rețelele sociale toate inițiativele românești (și nu numai) care vizează asta: antreprenori locali, ONG-uri, festivaluri, conferințe, publicații. Asta este, deci, bula mea online, de care sunt tare mândră! Îmi place să îmi imaginez că în 5-10 ani bula asta va crește așa de mult că le va coloniza pe toate celelalte. Un colonialism benign și blând. Și aș vrea să-i arăt amicului meu catalan că în România nu se mai face foamea, se face bine!
Articol publicat inițial pe site-ul autoarei: https://minimamoralia.blog.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Zici:
"Este o iluzie să ne imaginăm că imobilele foarte scumpe, iahturile sau jet-urile personale ne face imuni la dezastru."
"...sa fim mai preocupați de aparențe, mărci și, pe alocuri, opulență afișată fără perdea, păcăliți în continuare de plăcerile trecătoare ale consumerismului. Pentru mulți, „jurnalul fericirii” e plin de nume de branduri de renume și gadgeturi sclipitoare."
"Cursa consumerismului este la noi poate mai acerbă decât în țările dezvoltate."
"Sustenabilitatea nu este doar o fiță pentru hipsteri și burghezi boemi care cumpără produse bio scumpe și merg la festivaluri. Pe lângă componenta ecologica, sustenabilitatea vizează echitatea/integrarea socială și viabilitatea economică la scară macro și pe termen lung, dacă vrem sa fim optimiști."
Si o tii tot asa. Ar trebui sa citez tot articolul.
Cum va tot permiteti sa jigniti in permanenta oamenii? Vorbiti despre fite? Pai, tu esti una dintre "fite". Daca ai un job mai bine remunerat, atunci ti-ai permis un apartament mai modern si ti-ai luat o masina mai cool, tocmai asta nu te recomanda sa ne iei de urechi. Indiferent ce ai realizat sau ce crezi tu ca ai realizat, nimic nu-ti da dreptul sa ne ceri socoteala. Tu cum traiesti? Stai cumva intr-o coliba pe un drum de tara desfundat, speli la albie, iti faci mancare pe soba cu lemne si imbraci niste haine la mana a 7-a? Nu ai telefom, televizor, masina de spalat, cuptor cu microunde, laptop, tableta? Nu ai nimic, nimic? Asculti stirile la un radio de acum 50 de ani?
Cati din Romania au iahturi, vile, jet-uri? Tu ai citit articolul inainte de a-l da publicitatii?
Opulenta afisata fara perdea..., consumerism...? Care consumerism? Vad o gramada de firme care se inchid, magazine fara clienti, afaceri care nu mai merg deloc, toate lovite de puterea de cumparare din ce in ce mai mica a romanilor. In minunatele mall-uri cam bate vantul si oriunde te uiti sufla crivatul saraciei si asta nu de azi, de ieri, de multi ani incoace.
Aparentele sunt intretinute de o patura formata din: politicieni corupti, oameni care lucreaza in afaceri cu statul, firme carora li se atribuie tot felul de contracte incepand cu administratia locala si terminand cu cea centrala, parasute, golani, interlopi, traficanti si manelisti. Astia invart bani si-si cumpara iahturi.
Cat despre echitate sociala am mai auzit pe undeva, era o doctrina comunista utopica si din cate stiu a transformat popoare, sute de milioane de oameni, in niste amarati, saraci, dornici de o portocala, o friptura si un storcator de fructe.
Sa vii si sa spui porcariile alea cu sustenabilitatea, consumerismul si coca-cola, e o mizerie.
Cati din Romania isi permit produse bio? Cati se uita in vitrina la un tort si nu si-l permit pentru ca ar trebui sa dea pe el 150 lei si cand castigi 2000 de lei nu ai de unde. Cati si-ar dori un lucru frumos si nu au de unde? Cati ar trebui sa mearga la doctor si nu-si permit? Cati amana anumite tratamente si medicamente ca nu au de unde plati? Sau si astea intra in zona de rasfat?
Cati economisesc in draci tot anul pentru a putea sa mearga 5 zile in vacanta? Cati pot cumpara carti, un bilet la un spectacol unde sa-si puna esarfa aia noua de a cheltuit pe ea banii pentru 3 zile de mancare, dar si-a dotit-o asa de mult. Fiecare isi doreste si are dreptul sa-si doreasca ceva frumos din cand in cand. Asta in niciun caz nu ne face mari consumatori.
Tu la birou ce bei? Doar apa de la chiuveta? De cate ori pe an intri intr-un mall? Cu ce te imbraci? Cu haine de la targul de vechituri?
P.S. Si vedeti ca se repeta paragrafe. Nu e suficient ca le-am citit o data, parcurgand articolul le mai citesti o data.
P.S. 2 Si spun toate astea pentru ca desi nu suntem niste prosti si nu avem cele mai mici salarii, nu ne permitem multe lucruri. Avem televizoare de 14, respectiv 11 ani, aspirator de vreo 8, masina de spalat de vreo 5 ani etc. Asa ca nu cred ca a dat consumerismul peste noi. Sau o fi dat si nu ne-am dat noi seama.
P.S. 3 Chiar azi am renuntat sa intru in cofetaria din zona piata Norilor, acolo stau, si tare mi-as fi dorit un pandispan si niste prajituri. Miroseau atat de bine... se simtea aroma din strada. Dar la un calcul rapid mi-am dat seama ca as cheltui in jur de 50-60 de lei si nu e cazul. Poate la sfarsitul saptamanii ca e weekend si ai, asa, un sentiment de relaxare. Oricum, nu se poate si azi si sambata sa cumpar prajituri.
Nu mai pomenesc de cei cu copil/copii. Dar am vazut ca guvernul zice ca 4 insi pot trai decent cu 3300 de lei. La oras, ca la tara pot si cu 2600 de lei. Acum inteleg de ce vroiau alesii sa-si mai dea, acolo, 2000 de lei, la salariu, erau banii pentru un trai decent...
P.S. In anumite privinte familiile sarace atat din mediul urban cat si cel rural sunt mult mai sustenabile decat credem noi. Ei folosesc si refolosesc cat de mult pot in gospodarie pentru ca nu isi permit sa isi cumpere lucruri noi - bio sau nu, sustenabile sau nu.