Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Vă mai amintiți aceste obiecte? Artefactele copilăriei noastre în comunism

Într-o discuție cu un prieten, subiectul a alunecat spre televizoarele și aspiratoarele din timpul copilăriei noastre, adică din comunism, din anii 70-80. Îmi aminteam că primul televizor spre care „am deschis ochii" a fost un Stassfurt, produs în R.D.G., cumpărat de părinții mei prin '67 din ce relataseră. 

Povesteau ai mei că în grupul lor de prieteni erau printre primii proprietari de televizor și că se adunau cu toții pentru a viziona un meci, o transmisiune sau un program deosebit. Prietenul meu își amintea că bunicul lui avea un televizor sovietic marca „Rubin", iar el un „Cosmos", schimbat apoi cu un „Diamant S". 

„Stassfurt"-ul nostru nu a fost grozav, deși era o marcă de renume în acele timpuri. Fusese depanat de nu știu câte ori în cei 10-11 ani de funcționare. A fost înlocuit prin 1978 (parcă) cu un televizor produs la ,,Electronica", numit LUX 252, cu circuite integrate și diagonală mai mare. S-a dovedit în timp că nu a fost o achiziție bună, am avut probleme cu tubul catodic, schimbat de două ori. A doua oară, fiindcă nu se mai produceau tuburi la aceeași dimensiune, depanatorul a găsit soluția. 

L-a înlocuit cu un tub cu o diagonală mai mică, de la alt model de televizor și a conceput din placaj o altă „față", la dimensiunea tubului, tăiată la bomfaier și lăcuită la culoarea originală. Îmi amintesc că în spatele televizorului erau 4 butoane de reglaj a imaginii, care oricum se dădea peste cap, ba era prea înghesuită, ba ieșea din cadru. Mai era și episodul cu orientarea antenei din balcon pentru prinderea optimă a semnalului. Ieșeam în balcon și tata din sufragerie striga „rotește spre dreapta, mai, mai, încă puțin! Atât!".

Tot spre finalul anilor 70, odată cu bicicleta „Pegas" cu șa scurtă, de 1500 lei, părinții mei au cumpărat și un aspirator ,,Ideal", ambele în rate. Cred că s-a stricat de la primele utilizări, tata se săturase să-l tot ducă la ,,bobinat". La vreo 2-3 ani l-au schimbat cu unul rusesc, „Chaika-8", pe care l-am avut mulți ani, problema a fost într-un final furtunul care se stricase și nu se găseau altele noi de schimbat.

Prietenul meu povestea ceva asemănător, aspiratorul „Ideal" de culoare neagră (al nostru fusese bleu), a fost înlocuit cu un „Chaika 3" cu viață lungă.


Era epoca tranzistoarelor radio, aproape toți aveam în casă un radio ,,Gloria", „Albatros" sau „VEF 204", nu mai spun de cele îmbrăcate în huse din piele, nelipsite la plajă, la meciuri sau la un grătar la iarbă verde. 

În primăvara anului 1991, când în sfârșit am achiziționat primul televizor color („Funai"), am crezut că l-am apucat pe Dumnezeu de picior. Asta după ce în 1990 mă duceam la un vecin, care avea un televizor color românesc ,,Cromatic", să vizionez meciurile naționalei la Campionatul Mondial de fotbal din Italia. Eram pur și simplu fascinat, visam zi și noapte la un TV color.

Tot în 90-91 a început și invazia peste Prut a televizoarelor color rusești „Alfa", apoi au apărut „Gold Star", foarte bune de altfel și destul de scumpe, „Megavision" și altele.

Pentru noi, cei care am trăit acele timpuri, sunt doar amintiri, pentru cei tineri sunt povești, interesante sau nu, dar care ar trebui să fie cunoscute. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult