Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Vă mai amintiți aceste obiecte? Artefactele copilăriei noastre în comunism

Într-o discuție cu un prieten, subiectul a alunecat spre televizoarele și aspiratoarele din timpul copilăriei noastre, adică din comunism, din anii 70-80. Îmi aminteam că primul televizor spre care „am deschis ochii" a fost un Stassfurt, produs în R.D.G., cumpărat de părinții mei prin '67 din ce relataseră. 

Povesteau ai mei că în grupul lor de prieteni erau printre primii proprietari de televizor și că se adunau cu toții pentru a viziona un meci, o transmisiune sau un program deosebit. Prietenul meu își amintea că bunicul lui avea un televizor sovietic marca „Rubin", iar el un „Cosmos", schimbat apoi cu un „Diamant S". 

„Stassfurt"-ul nostru nu a fost grozav, deși era o marcă de renume în acele timpuri. Fusese depanat de nu știu câte ori în cei 10-11 ani de funcționare. A fost înlocuit prin 1978 (parcă) cu un televizor produs la ,,Electronica", numit LUX 252, cu circuite integrate și diagonală mai mare. S-a dovedit în timp că nu a fost o achiziție bună, am avut probleme cu tubul catodic, schimbat de două ori. A doua oară, fiindcă nu se mai produceau tuburi la aceeași dimensiune, depanatorul a găsit soluția. 

L-a înlocuit cu un tub cu o diagonală mai mică, de la alt model de televizor și a conceput din placaj o altă „față", la dimensiunea tubului, tăiată la bomfaier și lăcuită la culoarea originală. Îmi amintesc că în spatele televizorului erau 4 butoane de reglaj a imaginii, care oricum se dădea peste cap, ba era prea înghesuită, ba ieșea din cadru. Mai era și episodul cu orientarea antenei din balcon pentru prinderea optimă a semnalului. Ieșeam în balcon și tata din sufragerie striga „rotește spre dreapta, mai, mai, încă puțin! Atât!".

Tot spre finalul anilor 70, odată cu bicicleta „Pegas" cu șa scurtă, de 1500 lei, părinții mei au cumpărat și un aspirator ,,Ideal", ambele în rate. Cred că s-a stricat de la primele utilizări, tata se săturase să-l tot ducă la ,,bobinat". La vreo 2-3 ani l-au schimbat cu unul rusesc, „Chaika-8", pe care l-am avut mulți ani, problema a fost într-un final furtunul care se stricase și nu se găseau altele noi de schimbat.

Prietenul meu povestea ceva asemănător, aspiratorul „Ideal" de culoare neagră (al nostru fusese bleu), a fost înlocuit cu un „Chaika 3" cu viață lungă.


Era epoca tranzistoarelor radio, aproape toți aveam în casă un radio ,,Gloria", „Albatros" sau „VEF 204", nu mai spun de cele îmbrăcate în huse din piele, nelipsite la plajă, la meciuri sau la un grătar la iarbă verde. 

În primăvara anului 1991, când în sfârșit am achiziționat primul televizor color („Funai"), am crezut că l-am apucat pe Dumnezeu de picior. Asta după ce în 1990 mă duceam la un vecin, care avea un televizor color românesc ,,Cromatic", să vizionez meciurile naționalei la Campionatul Mondial de fotbal din Italia. Eram pur și simplu fascinat, visam zi și noapte la un TV color.

Tot în 90-91 a început și invazia peste Prut a televizoarelor color rusești „Alfa", apoi au apărut „Gold Star", foarte bune de altfel și destul de scumpe, „Megavision" și altele.

Pentru noi, cei care am trăit acele timpuri, sunt doar amintiri, pentru cei tineri sunt povești, interesante sau nu, dar care ar trebui să fie cunoscute. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult