Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Revelionul în apartamentul copilăriei mele: holul transformat în ring de dans și momente cu Toma Caragiu și Amza Pellea la televizorul cu lămpi

Revelion Amza Pellea

Îmi amintesc revelioanele pe care ai mei le organizau acasă, într-un apartament cu 3 camere și un hol relativ generos. De fapt, ăsta era și unul dintre motive, celelalte cupluri din grupul de prieteni locuiau în apartamente cu holuri mai puțin spațioase, iar la noi era loc pentru dans.

Organizarea presupunea stabilirea meniului și împărțirea „sarcinilor” pentru fiecare familie. Fiecare pregătea un fel de mâncare și obligatoriu o prăjitură. Se stabilea cine prepară salata de boeuf, cine răcitura, iar friptura se pregătea chiar în seara Anului Nou, servindu-se caldă. Bunica, care locuia cu noi, gătea întotdeauna sarmalele fiindcă pur și simplu ți se topeau în gură și mama, „responsabilă” cu prăjiturile în casă, făcea aproape fără excepție an de an, un „Cremșnit”. Cu o zi înainte, pentru a fi fraged de Revelion. Iar eu de-abia așteptam, fiindcă din când în când, mai deschideam ușa de la debara și șuteam câte un „capac”(blat, pentru cei care nu cunosc). Lăsam prăjitura tăiată fără multe capace, iar mama mă blagoslovea. Parcă o și aud „îmi lași prăjitura numai cu cremă, mă fac de râs!".

Să revin la noaptea dintre ani.

Invitații aduceau în cursul zilei bucatele „repartizate”. Tata concepea catrene despre fiecare și le lipea pe ușă, întâmpinându-și prietenii cu o „lectură”.

Se crea spațiu în sufragerie, un fotoliu era mutat în dormitor, se aducea și o masă extensibilă în completare. De obicei, erau cam 12-14 invitați. La modă atunci erau vodka Wyborowa, cognacul Skenderbeu și romul Cuba Libre. Asta așa, ca de „intrare”. De vin se ocupa cine avea o sursă serioasă.

Muzica era asigurată de radioul Darclée, difuzându-se melodii bune de Revelion, chiar din repertoriul internațional și de discurile la pick-up. Aveam o colecție impresionantă. Se dansa pe hol, așa cum am mai spus. Dansul era întrerupt numai de momentele cu Toma Caragiu și Amza Pellea, tradiționale deja la fiecare program de Revelion și de înregistrările de la televiziunea din R.D.G. de la Friederich Stadt

Palast Berlin, unde apăreau și artiști în vogă din țările occidentale. Toate acestea, la televizorul cu lămpi „Stassfurt”, pe care l-au înlocuit ai mei prin '78 cu unul cu circuite integrate, de producție românească numit „Lux”, care s-a dovedit a fi o porcărie, fiindcă a fost reparat în 12 ani de vreo 15 ori, inclusiv tubul a fost schimbat, asta în paranteză fiind spus.

La trecerea dintre ani ieșeam în balcon, ciocneam un pahar de șampanie ,,Zarea" și aruncam artificii. Se continua cu mâncarea, dansul, aproape toți fumau, îmi amintesc că era un fum de-l tăiai cu cuțitul, se umpleau și se goleau scrumierele non-stop.

După friptură, la cuptor era băgată plăcinta cu brânză, în care se aruncau și monede de 1 și 2 lei, frecate, spălate și dezinfectate bine în prealabil, pe care le căutam fiind semnul norocului în anul ce tocmai începea.

După câteva pahare, se mai și cânta, se spuneau bancuri, atmosfera era clar de voie bună. Mesenii își cunoșteau locurile la masă după câteva indicii. Sticla de cognac în fața cuiva, suportul de scobitori pe care nașul meu îl numea ,,holbatul" (foto), obligatoriu în fața lui.

Pe la 5 dimineață prietenii lor plecau acasă, rămânea spălatul vaselor și curățenia pe capul părinților mei. Iar la 13.30 o luau de la capăt, fiindcă rămânea mâncare, erau „antrenați” și voiau să continue. Bunica îi aștepta cu o ciorbă caldă.

Îmi amintesc că se simțeau tare bine împreună și cam la modul ăsta se distrau. Puțini frecventau restaurantele de Revelion în acele vremuri, sau, mă rog, poate nu eram eu atunci în cunoștință de cauză. La drept vorbind, la acea vârstă, nici nu mă preocupa.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ehehe, ultima zi de petrecere era prin 4 ianuarie, cu vermut (asta mai gaseai pe raft) cumparat cu banii de pe sticlele goale valorificate (un fel de RetuRO de pe vremea aia).
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Pe la mijlocul anilor 80 nu ne mai distram chiar atât de tare...
    • Like 4
  • Ăsta este paradoxul acelei perioade.O duceam rău dar reuşeam să ne distrăm la maximum. Nu numai de Revelion, mai erau petrecerile denumite ceaiuri organizate pe aceeaşi schemă ca cea din text. Nu aveam calculatoare nici internet iar telefonul avea disc şi era al naibii de imobil. Aveam în schimb cărţi, unele trase la xerox, pe care, culmea, le citeam. Mai era ceva, vorbeam între noi, foarte mult, faţă în faţă, la o cafea, la o bere. Asta era ideea de socializare pe atunci.
    • Like 2
  • Felicitari pentru senzationalul articol, m-am dus instantaneu cu peste 40 de ani inapoi in timp !

    O singura mica corectie: nu existau monede de 2 lei, doar de 1 si de 3 lei...
    • Like 2
  • ahhhh, ai apasat pe un buton, draga autorule si timpul a fugit iute- iute-nnapoi , acum vreo 30-35 ani si, m-ai facut sa zimbesc unei dulci amintiri, caci fiul meu- tot Radu - nu fura "capacul " de pe cremsnit ci, maslinele de pe salata beuf ! iar la reprosul meu ca ramin gauri in salata, s-a grabit sa puna simburii maslinelor la loc !asadar, mersic de aducere aminte !
    • Like 2


Îți recomandăm

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Marina Axentii

La doar 27 de ani, Axentii Marina (foto) se află pe un parcurs academic remarcabil. Originară din România, ea este doctorandă în domeniul Ingineriei Produselor Alimentare la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, iar în prezent își desfășoară activitatea de cercetare peste ocean.

Citește mai mult