Vă vine să credeți, dar mai există și alte boli în afară de COVID-19. Aventuri de client la o clinică privată: „Am făcut de curând un RMN…”

Foto: Guliver Getty Images

În ziua de azi nu există numai pandemia și deschiderea școlilor. Viața merge mai departe, cu bune și cu rele. Și cu unele experiențe cel puțin deconcertante. Întâmplările proprii ridică din nou întrebări mai generale.

Am făcut de curând un RMN. La o rețea privată de sănătate, pe drept apreciată drept una dintre cele mai performante. Nimic de zis: în afară de prețul prohibitiv pentru omul obișnuit – asumat din cauza urgenței, pentru a evita o îndelungă așteptare –, totul începuse bine. Programare imediată, condiții civilizate. Doar că la intrarea în „punctul de lucruˮ pentru imagistică din Drumul Taberei (comun pentru mai multe clinici): un paznic cu masca purtată incorect, nu tu termometrizare, mai ales nu tu dezinfectant. 

Completezi niște cearceafuri, mai mult formal. Ai posibilitatea să optezi pentru primirea raportului medical prin e-mail, ca să nu te mai chinui cu mersul acolo. Că asistenta de serviciu în dimineața de 9 septembrie, grăbită să iasă mai repede din tură, nu avea nicio empatie pentru suferința unei paciente, poate fi un accident individual. Iar programarea la un medic, de fapt absent de la fața locului, se referă numai la interpretarea rezultatului, astfel că, de pildă, eventuala administrare prealabilă a unui calmant pentru pacienții care nu suportă durerea, nu și-o poate asuma personalul mediu. Așa că e de neînțeles de ce ți se mai cere, de la recepție, dosar medical, în care nu are cine să se uite.

Așteptarea interpretării însă (deși, spre deosebire de niște analize, ea nu presupune nicio prelucrare efectivă de durată) – exagerat de lungă, mai ales dacă ai nevoie de o intervenție chirurgicală urgentă: cca o săptămână. Desigur, ca să se strângă destule înregistrări, pe care un medic să vină o singură dată să le interpreteze pe toate.

Dar acum a început o adevărată epopee. Comunicarea cu rețeaua (rapidă, este adevărat) este numai centralizată. Nu te poți interesa direct acolo unde ai făcut investigația dacă rezultatul e gata. De fiecare dată la call center răspunde altă operatoare (e drept, amabilă), care o intermediază, așa că trebuie să repeți fiecăreia toată povestea. Numai că am avut probleme cu obținerea rezultatului, la adresa mea de mail fiind atașat numele altui pacient – soțul meu. Deci mie mi s-a refuzat comunicarea concluziilor la aceeași adresă. Mai mult, a apărut și numele mamei mele, decedată demult; ba chiar, de necrezut, o combinație între prenumele ei și numele meu de familie, ca titular, chipurile, valabil al adresei de contact (deși rețeaua dispune de datele de identificare ale fiecărui pacient – CNP, data nașterii). Dacă nu ai suficiente cunoștințe de informatică sau o persoană care să te ajute (însă altcineva decât tine personal nu are voie să intervină), ești pierdut în relația cu informaticienii care trebuie să remedieze babilonia din sistem (și care nu lucrează în weekend).

În fine, după multe telefoane, mai multe coduri primite prin SMS (cine e bătrân, trăiește la țară, nu se pricepe, are, eventual, numai telefon fix nu există!), mi s-a validat adresa proprie de e-mail ca atașată numelui meu de pacient, ceea ce trebuia să se întâmple de la început, și am putut obține astfel rezultatele. Altfel era musai să merg acolo în persoană: altcineva, chiar cu cartea mea de identitate, nu putea primi rezultatul pentru că nu fusese declarată dinainte, sub semnătură, ca împuternicită.

A fost, poate, un accident izolat. Ghinion! Dar pentru fiecare persoană contează ce se întâmplă. De unde toate precauțiile păreau a fi în favoarea pacientului, în practică, aplicarea lor exagerată duce la mari dezavantaje pentru acesta. Ca și excesele privitoare la corectitudinea politică. Reglementările legale și regulamentele sunt de vină, sau punerea lor tipic românească în practică?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp