Valorile definesc identitatea

Foto: Guliver Getty Images

Numele meu este Fady Chreih. Cu toate că m-am născut aici, sunt deseori întrebat dacă vorbesc limba română.

Pentru mine România este casa în care mi-am petrecut copilăria și din care nu-mi imaginez că voi pleca vreodată. Un loc și o lume în care am crezut și cred enorm de mult.

Se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire și, ca la orice aniversare, istoria și povestea României invită la reflecție. Poate veți spune că titlul e unul greu de acceptat, având în vedere istoria zbuciumată (de odinioară, dar și foarte recentă) a ultimului secol românesc. Dar sunt ferm convins că România a înregistrat progrese semnificative și va continua să o facă, într-un ritm pe care și noi, locuitorii țării, îl dictăm. Dacă România a evoluat, dacă progresează sau stagnează, acesta este meritul și responsabilitatea noastră, a tuturor.

Cum ne dorim să fie România peste încă 100 de ani? Pare ireală o astfel de întrebare, atât de distantă când totul în jurul nostru este despre acum. Și înainte de a ne aventura în strategii de țară, discuții geo politice sau teorii ale conspirațiilor mondiale, trebuie să vorbim mai mult despre identitatea și valorile în care credem. Să descoperim ce ne ține împreună, ce ne defineste și ne ghidează, care este baza pe care putem construi următorii 100 de ani.

Marea Unire a fost realizată de un grup de oameni extrem de convinși că fac cel mai bun demers, dincolo de diferențe, divergențe și interese meschine, un grup de oameni care au reușit să dialogheze, să creeze punți de comunicare și să adere la un obiectiv comun. Să nu uităm ce diferențe culturale majore erau între provincii. Iar contextul istoric și politic nu era deloc favorabil unei uniri a provinciilor românești. Fără hotărârea și curajul unor oameni din fiecare provincie, unirea ar fi devenit, probabil, imposibil de oficializat după Primul Război Mondial.

În business, cultura organizațională va dicta întotdeauna succesul execuției unei strategii. Dacă fiecare dintre noi își definește valorile personale, apoi valorile familiei și după valorile comunității din care face parte, vom ajunge destul de repede să avem o identitate națională. Căci valorile se văd (sau nu) și în marile gesturi, dar și în lucrurile mărunte – toate definind, în fond, cum ne purtăm cu semenii noștri.

Iar pentru că lucrez la o companie care poartă numele Reginei Maria, vă voi da chiar exemplul ei. Avea doar 17 ani când s-a căsătorit cu Principele Ferdinand și a devenit, astfel, Regina unei țări din Europa de Est, ea fiind descendenta familiilor regale britanice și ruse. Având în vedere originea sa, cel puțin cosmopolită, ar fi putut alege să stea cât mai departe de România, țara sa adoptivă, să nu se implice în soarta sa, să nu se implice în viața politică. Dar Regina Maria a ales exact contrariul - cu binecuvântarea lui Carol I și a lui Ferdinand, a fost unul dintre cei mai abili reprezentanți ai României, a fost figura centrală în negocierile de la Paris și, datorită ei, unirea de la 1 decembrie 1918 a fost cu adevărat recunoscută de marile puteri ale lumii. După cum spunea generalul Mordaq, șeful de cabinet militar al primului-ministru francez după conferința de pace de la Paris, „ea era adevăratul bărbat al familiei regale române”.

Povestea ei poate fi un exemplu pentru noi toți, deoarece ilustrează diferența dintre a sta deoparte, a fi indiferent și a alege să te implici. Chiar dacă este dificil să te implici, să împingi bolovanul la deal, să ții piept mentalităților contrare, satisfacția poate fi și ea infinit mai mare.

M-am născut aici și am ales să rămân aici, să îmi cresc copiii în România. Pentru că eu consider că România poate fi țara pe care ne-o dorim cu toții, dacă într-adevăr ne pasă. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp