„Valul galben” de pe stadioanele din Germania a fost replicat pe tot cuprinsul României, în restaurante, pe străzi, în baruri declanșând un entuziasm cum rar s-a mai văzut pe aceste meleaguri. Intonarea imnului de stat de către suporterii români a generat ample comentarii în presa internațională. Elementul declanșator al acestui „val galben” de entuziasm a fost fotbalul, mai precis rezultatele bune obținute de echipa națională la Euro 2024. Un rol important în propagarea acestui val de entuziasm l-au avut și rețelele sociale.
După marea răsturnare din 1989, s-a pus problema necesității unui val de schimbări în ansamblul societății care să fie aducător de dorință de implicare cetățenească. De fiecare dată se invoca necesitatea apariției unui personaj mesianic, care să aducă hormonul schimbării în întreaga societate. Sau de crearea unui moment măreț, mobilizator, care să pună România pe drumul performanței. Cum putem declanșa valul schimbărilor într-o populație captivă stării de apatie și indiferență, „poporul vegetal”, cum îl numea poeta Ana Blandiana (apud: ”De ce nu iau românii Premiul Nobel”, autor Alina Mungiu-Pippidi, Editura Polirom , Iași, 2014, p.344).
Poate fi fotbalul acel personaj mesianic sau acel „influencer” care va genera saltul? Poate genera fotbalul o „Lebădă Neagră”, adică acel fenomen cu impact ridicat, dar probabilitate scăzută, de care are nevoie societatea românească? Rezultatele obținute de echipa României au fost ca un pansament pentru sufletele românilor, aducând un strop de speranță într-un ocean de dezamăgire societală. Prestația de la Euro 2024 a activat rezervele de patriotism și de civism ale națiunii. Evident, infrastructura de contagiune este formată din cetățenii implicați. E posibil să apară curente similare celui „pașoptist” sau „bonjurist”?
Versul din imn „Acum ori niciodată, croiește-ți altă soartă” a fost preluat de antrenorul Edi Iordănescu și transmis jucătorilor pentru motivarea acestora. Acest vers poate fi motto-ul întregii națiuni pentru stoparea liniarității din întreaga societate. Dar pentru aceasta trebuie să ieșim din starea de comoditate, de băltire, și să dovedim că avem o viziune. Sau să ieșim din starea de „captivi și complici”, așa cum o definea profesorul Ciprian Mihali de la UBB.
Apare o întrebare legitimă - de ce are România nevoie de un val al schimbărilor? Păi, în primul rând, e nevoie de o zguduitură pozitivă care să pună capăt paraliziei civice. E nevoie ca întreg sistemul de operare (SO) al societății să fie upgradat (Atenție! Este Open Source, noi putem să-l modificăm, dacă vrem!) și să aducă pe primul plan „cetățeanul implicat, o nouă putere în stat”. În al doilea rând, România nu mai are nevoie de cosmetizări, de ameliorări, de îmbunătățiri pe ici pe colo, ci de un salt disruptiv, care să aducă schimbările generatoare de excelență așteptate de întreaga societate.
„Valul este o metaforă excelentă a genului de energie și comportament care va avea succes în secolul al XXI-lea. Și nu doar în cazul meciurilor de fotbal”, ne spune Dov Seidman în lucrarea „Află de ce modul în care facem ceva decide rezultatul acțiunii”, Editura Litera, București, 2015, p.27). Autorul tratează „valul” , plecând de la valurile create de suporteri pe stadioane. Afirmă despre val că este un eveniment transformator, susținând necesitatea aducerii spiritului valului de pe stadion, în societate. „Pentru a iniția un Val trebuie să ajungeți la oamenii din jur, să împărtășiți viziunea pe care o aveți, să-i cooptați pentru un scop comun”, ne spune Dov Seidman. Tot el ne spune: „Pentru a prospera în lumea hipertransparentă, hieperconectată a secolului al XXI-lea, trebuie să ne schimbăm și noi”.
Metafora valului a fost folosită și de Alvin Toffler, în cartea „Al treilea val”.
De ce am scris aceste rânduri? Pentru că sunt convins că schimbarea este iminentă în societatea noastră, iar suporterii și echipa națională au dovedit că este posibilă. Pentru că întreaga societate trebuie să iasă de sub dictatura repetenților. Ani de zile populația a fost indulgentă cu aleșii, iar aceștia au făcut ce au vrut, spre binele lor. Până acum s-a simulat reforma statului, tot ce s-a făcut la acest capitol a fost mai mult la nivel „demo”, de ochii lumii. Persoanele cuibărite prin administrația publică nu au fost deranjate de nimeni.
„Valul galben” poate aduce saltul în societatea noastră, îndemnându-ne la autodepășire. Dacă echipa naționala de fotbal și galeria au reușit, trebuie să reușim și noi. Dar ce însemnă a reuși? A reuși însemnă a aduce entuziasmul și euforia în viața publică, a activa resursele de civism încă nefolosite, a responsabiliza cetățeanul și a-l face păsător, a relansa civismul, a activa fitness-ul cetățenesc, a dezvolta curajul civic, a-l face conștient pe cetățean despre necesitatea implicării în viața publică.
Închei aceste rânduri cu îndemnul de a asculta Scorpions, „Wind Of Change”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Acolo tot niște visători spera sa schimbe ceva la care personajul titular ii întreabă "aduceți arme?"
"Bineînțeles că nu!".
Răspunsul vine prompt și sec:
"Nu o sa schimbați nimic."
Daca voi credeți ca ăștia vor mai renunța la putere pașnic am o casa de vacanță de vânzare în Antarctica pt voi.
Din puctul meu de vedere, răspunsul îl dă chiar autorul, în titlu: “...ce e val ca valul trece”. Doar trăim în România! Sau, ca într-o cunoscută reclamă la Cava D’oro: “N-ai cu cine, bă! N-ai cu cine...”
Iar ca să revin un pic la comparația cu fotbalul unde autorul spune “...iar suporterii și echipa națională au dovedit că este posibilă.”, e cam trist.
Fac două observații (ca outsider): singura grupă a carei ocupantă a primului loc a obținut doar patru puncte a fost grupa României. Ai fi zis că a fost o grupă echilibrată. Echilibrată în mediocritate, mai degrabă.
Și doi: manifestările și manifestațiile de bucurie ale suporterilor sunt comparabile cu cele ale suporterilor din Georgia (echipa Georgiei a realizat tot patru puncte (!!!) dar nu s-a calificat în faza următoare). Dacă am ajuns să ne comparăm cu Georgia...