„Generația de suflet” nu este o minune, ci o construcție proiectată

Foto: Kieran McManus / Shutterstock Editorial / Profimedia

După performanțele echipei naționale de fotbal la EURO 2024 au apărut percepțiile unei minuni întâmplate. Având acum un context pozitiv, este cred potrivit să spunem câteva lucruri pe care nu le-am putut spune din interiorul FRF sau, mă rog, le-am spus dar nu au avut niciun ecou pe fondul insatisfacțiilor fotbalistice. Așa că pornim de la enunțul că „Generația de suflet” nu este o minune, ci o construcție proiectată. Pentru cine are disponibilitate și timp 5 minute, urmează o argumentație.

Întâi de toate să ne înțelegem cu minunile. Acestea sunt întâmplări punctuale, cu caracter de unicitate și aură de divinitate. O vorbă din popor zice că nicio minune nu ține mai mult de trei zile! Ceea ce a realizat Naționala nu e nici punctual și nici în răstimp de trei zile. Această Națională de astăzi nu a pierdut niciun meci în preliminariile din 2023, a terminat grupa de calificare pe primul loc, la fel și acum în grupa de la EURO 2024. N-a fost nicio minune. Minune ar fi fost să bată o Brazilie sau o Germanie cu 5-0, minune ar fi fost să se califice cu un gol în minutul 90+7. Nimic din acestea nu s-a întâmplat cu Naționala de azi. Nici măcar golurile lui Mihăilă din meciul cu Elveția nu au fost minune. Minunile nu se repetă la interval de trei minute. Golurile lui Mihăilă au fost cel mult niște minunății.

Acum nimeni nu va pretinde că realizările tricolorilor din ultimii doi ani au fost programate, proiectate pe hârtie în laboratoarele FRF. Nu, dar aceste realizări au în spate o construcție, munca, știința și inspirația multor oameni, începând cu 2016. Și asta putem releva.

Totul a început cu antrenorul german Christoph Daum. Mult hulit și aproape alungat de suporteri, Daum a fost cel care a schimbat paradigma pregătirii Naționalei. A venit cu know-how-ul occidental, a reinventat metodele și fluxurile de lucru, a schimbat mentalități și metehne. În doi ani, Daum a profesionalizat Naționala pe percepte moderne, iar bazele puse de el funcționează și astăzi.

A urmat Cosmin Contra, un antrenor tânăr, dinamic și, cel mai important, cu experiență fotbalistică internațională. Asta l-a ajutat să preia sistemul de la Daum și să-l ducă în etapa următoare fără să-l strice. Cosmin a venit în plus cu partea de mentorat, cu energia motivațională și a ”băgat în priză” un vestiar destul de resemnat de soartă. Rezultatele tot nu apăreau, dar construcția Naționalei continua.

Primele semne de revenire din deșertul performanțelor le-a adus Mirel Rădoi. În paralel cu Cosmin Contra, Mirel a șlefuit un mic diamant la Naționala U21 pe care a dus-o până în semifinalele EURO și la Jocurile Olimpice. El a preluat apoi și Naționala de seniori, având meritul de a începe promovarea și susținerea tinerilor la echipa mare. I-a fost greu, a avut și eșecuri, dar la finalul mandatului reușise să seteze un alt model de Națională: tânără, dispusă la angajament total și sacrificiu.

Aici a apărut, aș zice providențial, Edi Iordănescu. Fără a-i diminua vreun merit, trebuie remarcat că el a preluat construcția de care vorbeam, o muncă de 6 ani în spate caracterizată de multă transpirație, dar fără satisfacții și recunoaștere. Edi a dus la un nivel superior disciplina tactică, motivarea jucătorilor și crearea unei familii fotbalistice a reprezentativei României. Aici ne aflăm cu performanța de astăzi, după 8 ani de strategie a dezvoltării fotbalului.

Pe lângă meritele selecționerilor și ale jucătorilor, trebuie adăugate toate componentele de creștere a performanței. Cea mai cunoscută e regula U21-U19, de impunere a jucătorilor tineri în campionatul național. În ciuda contestărilor, regula a produs efecte măsurabile și a trimis Naționala U21 la trei turnee finale EURO consecutive. Dar, pe lângă această regulă, multe alte măsuri au conturat, în ultimii 8 ani, premisele performanței: mărirea numărului de competiții interne de la 21 la 72, mărirea numărului de echipe naționale (deci intrarea în sistemul marii performanțe) de la 10 la 18, specializarea antrenorilor de copii cu lectori și programe occidentale, aplicarea sistemului de acreditare și monitorizare a academiilor de copii și juniori, înființarea Academiei Naționale de Fotbal, unde se studiază științele fotbalului (da, științe, precum management, psihologie, nutriție, pregătire fizică și multe altele), crearea unui departament de analiza a datelor pentru inițierea modelelor statistice de performanță. Adaug aici și modernizarea activităților de comunicare, marketing și comercial, ca să punctez doar principalele măsuri strategice de dezvoltare a fotbalului românesc. Ele sunt cu mult mai multe decât am cuprins aici.

Acum poate e mai ușor de acceptat că nu asistăm la o minune în Germania. Repet, nici nu era o programare că, gata, la EURO 2024 dăm lovitura. Dar era un crez, că munca și priceperea oamenilor care au gestionat Naționala vor da roade cândva. S-ar putea să nu trecem de Olanda, dar chiar și așa, parcursul Naționalei a fost deja validat. Planul început după EURO 2016 trebuie continuat, că e bun. Interesant e că și persoanele care consumă fotbal (practicanți, spectatori, tehnicieni) au remarcat că acesta e drumul corect. Barometrul Fotbalului realizat de IRES o dată la doi ani ne relevă confirmarea de traseu: gradul de încredere că FRF acționează corect și în interesul fotbalului a crescut de la 20% în 2022 la 33% în mai 2024. Cifre mici, da, dar trend promițător. În același răstimp de doi ani, aceiași iubitori ai fotbalului au amplificat părerea bună despre Națională de la 49% la 86%. Și asta înainte de EURO 2024!

În aceste zile, când acceptanța publicului din România față de fotbal este la cote mai ridicate, sper să fie bine digerat și enunțul de început. Ce se întâmplă cu tricolorii în Germania nu e o minune de câteva zile, este o construcție de ani de zile.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp