Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Vânzătoarele din magazinele „de lux” te măsoară din cap până în picioare și te abordează în funcție de cum ești îmbrăcat. Despre ecuația grea a comerțului

lux store

Foto: Artinun Prekmoung / Panthermedia / Profimedia

„Vă mulțumim că ați cumpărat de la noi” sau „Vă mulțumim că ați zburat cu noi” sau „V-a plăcut specialitatea de azi?” ori „Cum vă pot ajuta?”, „Căutați un produs anume?” iar lista poate continua. Sigur vă sunt cunoscute astfel de expresii. Tot așa cum cunoscute vă sunt, poate, și privirile doamnelor vânzătoare din magazinele „de lux” care te măsoară din cap până în picioare când intri și își ajustează abordarea în funcție de cum ești îmbrăcat/ă. Dar de personalul care nu e de găsit niciodată pe raion ați auzit? 

Noi, clienții, suntem conduși de instincte, avem uneori reacții ciudate și chiar suntem în stare să nu mai cumpărăm niciodată un produs sau un serviciu din locul în care am fost ignorați sau chiar jigniți, într-un cuvânt, dezamăgiți. În schimb, ne vom întoarce cu drag în locurile în care ne simțim speciali, acolo unde suntem tratați cu respect, cu atenție și sinceritate.

Nimeni și nimic nu poate sta în calea dorinței. Oamenii sunt conduși de anumite nevoi, ce sunt induse în subconștient, printre altele, și de reclamele cu care sunt bombardați zilnic. Cu cookies și GDPR, cu valuri de jingle-uri la radio sau spoturi TV apetisante, cele mai ascunse pofte ale cuiva pot fi cu ușurință răscolite până la portofel. Se găsește absolut orice... pentru liniștea tuturor.

Dar liniștea nu există, cel puțin în sensul comercial al cuvântului. Nimic nu este mai atrăgător decât zumzetul din mall, din supermarket sau din piață și acolo unde sunt mulți oameni nu ne mai simțim așa de singuri. Cheltuim, consumăm, defilăm, stăm, fugim, suntem clienți unii pentru alții. Suntem oameni normali, care se simt bine în postura de client - poate și pentru asta facem ani mulți de școală: să ajungem să fim acei clienți educați, atât din punct de vedere intelectual, cât si financiar. Într-o lume ideală, elevii ar trebui să devină niște adulți care știu să discearnă între ce le trebuie cu adevărat și ce nu, cetățeni care pot deosebi o campanie agresivă de marketing, care își cunosc drepturile conferite de calitatea de client. 

Între vânzători și clienți este o relație ciudată, ceva ce seamănă cu flirtul între doi îndrăgostiți. Unul care insistă, altul care ar vrea, dar nu prea, rolurile se mai schimbă și tot așa până când obținem un final fericit. Și când câștigi iubirea (a se citi „cardul”) clientului, te bucuri că ai reușit și uiți că o relație trebuie întreținută... în caz contrar pasiunea se stinge, iar de multe ori asistăm la trădări. Oricând există un alt magazin de profil, un alt site cu aceleași produse sau servicii identice. Grea ecuația comerțului, dar mereu actuală, întortocheată, sclipitoare în toată splendoarea ei; de fapt, ne jucăm de-a clienții pe banii și pe timpul nostru. La urma urmei, asta suntem - fie că ne place sau nu.

Ce ne atrage la un produs? A reușit omul de la marketing să își atingă targetul? Ne-a făcut să fim mai români? Mai frumoși? Mai slabi? Mai puternici? Mai... buni? De fapt, ceea ce a intenționat a fost doar să scoată la suprafață niște dorințe interioare. Să răscolească trecutul, să ne umble prin memoria afectivă, să intuiască viitorul. Dacă a reușit asta – fără trucuri și artificii gen rețele sociale sau boți ori module de inteligență artificială – atunci cinste lui/ ei, este un geniu și își merită pe deplin bonusul. Realitatea ne demonstrează însă că se alege de obicei calea ușoară. Și uite așa ajung unii să știe mai bine decât noi ce dorințe avem (!).

Când ne uităm pe stradă, vedem mărci de produse peste tot, purtate mai mult sau mai puțin vizibil. Toți, absolut toți, avem convingerile noastre și ne atașăm de un brand, de o marcă, pentru că noi credem în valoarea ei (sau așa ar trebui, cel puțin). Când crezi într-un produs, contravaloarea lui devine mai puțin importantă, iar uimitor este faptul că acest aspect nu e condiționat neapărat de veniturile unei persoane. Ne place, egal vrem. Nimic rău în asta, de altfel, pentru că (și) în consum se reflectă activitatea economică a unei țări. Până când se va atinge pragul de sus al saturației mai este cale lungă. În fiecare an se va lansa o linie de produse nouă, mai bună decât cea anterioară, iar bulina pe care scrie „NOU” va fi mereu întipărită în mintea noastră, cu extensia: nou egal mai bun decât ce am folosit până ieri. De multe ori, acest enunț chiar este și adevărat…

Diferența, însă, între produs și client este că omul nu e așa ușor de... relansat. Dar anumite decizii ale clienților pot fi luate în orice moment. Oamenii sunt într-o continuă schimbare, într-o permanentă mișcare. Trebuie să ții pasul cu ei, să fii cât mai aproape de ei, și – ca brand – să te identifici tu, în primul rând, cu ei. Nu neglija faptul că un client mulțumit îți va atrage încă un client cel puțin – fiind practic cea mai bună și sinceră reclamă pe care o poți avea. Unde mai pui că asta nu te costă nimic din bugetul de marketing! Nu poți găsi mereu un client nou, doar neglijându-i pe cei vechi. Programele de recompensare a clienților vechi reprezintă o teorie frumoasă, și poate chiar ar da roade, dacă ar fi pusă în practică. Una dintre cele mai mari greșeli este să crezi că tu, vânzătorul, faci o favoare clientului și că el trebuie să rămână fidel mărcii tale, pentru simplul fapt că exiști. Pe bune? E un stil rudimentar de gândire și culmea este că încă ne confruntăm cu așa ceva în societatea zilelor noastre. Dacă vrem să supraviețuim ca vânzător, ca marcă, atunci e cazul să fim generoși cu cei care (încă) sunt clienții sau colaboratorii noștri după mulți ani de zile. Uitați de sondajele cu limbaj de lemn, de chestionarele standard, influenceri fake sau trageri la sorți (!) care oricum nu ajută la nimic; e suficientă implicarea activă - așa oamenii ar simți că vânzătorului îi pasă de client și după momentul plății. Asta în cazul în care doresc să își păstreze acei clienți și în viitor, iar brandul lor să fie perceput la un nivel de încredere cât mai ridicat. Nevoia de respect e strâns corelată cu nevoia de comunicare și omul, în calitate de client, are dreptul să beneficieze de întreaga atenție a vânzătorului. Totul este relativ, contează extrem de mult experiența pe care clientul o are, contează modul în care tratăm clientul, care nu este „stăpânul nostru”, ci mai degrabă unul dintre noi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Observații foarte corecte. De multe ori, angajații neloiali care interacționează cu clienții fără să realizeze că venitul lor depinde în mod direct de gradul de satisfacție al clienților, pot face diferența între succesul și eșecul businessului. Prevăd că meseria de lucrător comercial va fi preluată în viitorul apropiat de roboței neobosiți, care vor interacționa optim pentru atragerea și păstrarea clienților. Din păcate, o mașină, oricât de versatilă, nu va înlocui niciodată un zâmbet sau interacțiunea de la om la om.
    • Like 0
  • Frantujii au o vorbà ràmasà din trecutul lor: clientul este stàpân, dar Dumnezeu est patronul. La ei vorba asta s'a perimat si nu mai corespunde realitatii prezentului, la noi e înca al naibii de actualà.
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult