Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
Societatea românească este guvernată și dominată astăzi – la toate palierele puterii și pe toată întinderea țării – de o rețea de indivizi ajunși la putere exclusiv prin cei trei F: furtul, frauda, falsificarea. Acești indivizi și-au construit carierele și averile prin necinste: și-au falsificat studiile și diplomele, au furat tot ce se putea fura, de la saci cu grâu până la fabrici și bănci, s-au îmbogățit prin mită, prin șantaj, prin evaziune. Nu cred să existe unul singur dintre membrii guvernului și din cei din cercul puterii care să nu aibă în cv o fraudă, un furt, o minciună. Cu cât extindem cercurile concentrice ale puterii, cu atât vom găsi mai multă și mai diversă necinste în exercitarea ei.
Faptul că o societate întreagă, exceptând un grup restrâns de opozanți activi și vocali, acceptă în tăcere să fie condusă de hoți și mincinoși nu înseamnă neapărat că toată societatea e formată din hoți și mincinoși. Ci că toleranța la hoție și minciună este foarte mare, că imoralitatea nu este o piedică în realizarea de sine sau în definirea relației cu celălalt, ci mai degrabă un mediu, deloc ostil, la care individul se adaptează pe măsură ce se dezvoltă personal. O toleranță difuză, întreținută, chiar exploatată de toate regimurile politice, căci mincinoșii și hoții sunt nu numai descurcăreți, ci și vulnerabili, adică ușor de controlat. Mincinoșii și hoții au în plus această calitate, pentru o putere care îi supune, că nu se solidarizează masiv, dincolo de dimensiunile limitate numeric ale unei rețele de infractori.
Ceea ce aduce nou puterea lui Dragnea este că ridică la nivel de doctrină oficială acești cei trei F.
Iar asta în mai multe feluri: mai întâi, că accesul în posturile de conducere este condiționat de existența în biografia candidatului a unei vulnerabilități morale sau educaționale. Este ceea ce îl face manipulabil, șantajabil, deci ușor de înlocuit în caz de nesupunere. Apoi, că acest acces la conducere se face prin numiri discreționare și prin concursuri ele însele falsificate. Sunt nenumărate mărturiile despre aranjarea concursurilor pe posturile publice, rămânând excepționale cele corecte. Şi chiar dacă este vizat un om cinstit de numirea pe un post, procedura netransparentă și subiectivă de numire, dacă nu chiar ilegală, îl situează pe cel numit într-o poziție de dependență față de – și de complicitate cu – stăpânul corupt.
Într-o altă privință, doctrina celor trei F (furt, fraudă și falsificare) devine oficială atunci când discursurile frecvente în societate sunt despre hoție și nu despre cinste, despre plagiate și nu despre performanțe școlare, despre șpăgi și delațiune și nu despre întrajutorare și solidaritate, despre închisori și nu despre muzee. Acest discurs este dirijat, desigur, de chiar oamenii puterii, ei înșiși fraudatori, evazioniști sau condamnați, căci e limbajul lor cel mai obișnuit. De câte ori vedem la televizor un medic sau un învățător sau un om de cultură și de câte ori îi vedem pe Dragnea, pe Vâlcov sau pe Liviu Pop?
În sfârșit, doctrina celor trei F este hegemonică atunci când regulile după care i se impune întregii societăți să se conducă sunt cele ale minciunii și hoției. Ministrul Justiției și-a falsificat cariera academică, a falsificat parcursul școlar și reușita copiilor săi, nu putem așadar să avem așteptări ca ar putea avea o abordare dreaptă în privința definiției și aplicării dreptății în societate. Vâlcov a devenit legendar pentru imaginația formidabilă a hoțiilor lui repetate, cum ne-am putea imagina că va ști să gestioneze altfel finanțele țării decât așa cum știe cel mai bine să facă? Rădulescu Mitralieră și-a falsificat certificatul de revoluționar, Iordache și Nicolicea diplomele academice, adică s-au construit pe ei înșiși ca niște abuzuri și fraude, iar noi aveam speranțe că nu vor dezincrimina abuzul și frauda în Codul Penal...
Pentru toți aceștia și foarte mulți alții în jurul lor (cu vieți construite pe minciună, ca Liderul Suprem), cei trei F nu sunt nici întâmplări, nici fenomene exterioare, ci chiar felul de a fi, educația lor și firea lucrurilor, ordinea societății, care trebuie mereu și mereu „aranjată” conform regulilor care prezidează furtul, frauda sau falsificarea. Iar aceste aranjamente sunt impuse azi prin lege, prin ordonanță de urgență, prin bastoane și gaze. Cu o abilitate uluitoare de găsi fisuri în cinstea oamenilor, ei ne învață că „hoții ce rău au făcut, nu au omorât pe nimeni”, ei ne spun că „de ce vrem sânge dacă cineva e corupt”, că evaziunea fiscală nu e chiar o dramă, ei se strigă afectuos unul pe altul "coruptule!" si ne demonstrează prin propria lor prezență de succes în centrul vieții publice că așa trebuie să stea lucrurile, că nu e o rușine să fii hoț sau mincinos, că prin minciună devii din hoț om cinstit, iar prin furt îți îndrepți minciunile și îți regăsești nevinovăția.
Aceasta este noua ordine economică, socială și legală a României de azi, aceea la care consimt fără durere și fără crâcnire milioane de oameni tăcuți, săraci sau înstăriți, țărani, muncitori sau funcționari, profesori și medici, artizani ai noii culturi a unei Românii prăbușindu-se sub povara propriei mediocrități. De fapt, nici nu mai contează câți din societate sunt cinstiți și câți sunt necinstiți. Contează că puterea, toată puterea, a fost cedată de primii interlopilor, și că ea este acum solid ancorată într-o bază socială fidelă și dresată să fie complice la practica celor trei F salvatori: furtul, frauda, falsificarea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pana una alta, România acum este exact acolo unde ii este locul.