România a devenit brusc o țară nesigură. O femeie este violată în Centrul Capitalei, doi copii sunt agresați sexual de un polițist într-un lift din Drumul Taberei. Câteva mii de violatori, hoți, criminali au fost scoși din pușcării în virtutea micii grațieri operate anul trecut de PSD. Majoritatea se întorc după gratii, lăsând în urmă tot atâtea de victime. Programul de guvernare pentru borfași își dă în aceste zile proba practică, iar oamenii încep dureros să conștientizeze răul pe care l-au ales sau l-au tolerat. Înainte de a fi pesediști, peneliști sau indiferenți, vecinii polițistului pedofil, care l-au huiduit ieri când a fost adus la percheziții, sunt în primul rând soți, soții, părinți, copii. Oameni care se tem.
Nu pot să nu mă gândesc că, dacă nu ar fi rulat la TV timp de 3 zile imaginile surprinse de camerele din lift, acest individ nu ar fi fost prins. Nu pot să nu mă gândesc că, dacă nu ar fi fost prins acum, violul din 2012, când o fetiță a fost distrusă pe viață, ar fi rămas unul dintre miile de cazuri cu autor necunoscut. Nu pot să nu mă gândesc la toate victimele acestui dezaxat, care au depus plângeri la Poliție, fără a primi vreodată vreun răspuns. Nu pot să nu mă gândesc că sunt niște parlamentari care vor să scoată înregistrările video ca mijloace de probă, care vor să pună victima față în față cu agresorul, care vor să stopeze așa numitele „abuzuri” comise de stat asupra infractorilor. Violului de pe străzi i se contrapune un viol în grup în Parlament. Orgiile la care PSD, ALDE și UDMR supun codul penal nu sunt cu nimic mai puțin scandaloase decât faptele polițistului pedofil.
Law making și law enforcement - asta spun americanii când vorbesc despre statul de drept. Adică facerea legii și aplicarea legii. Ambele procese trebuie făcute responsabil și cu bună credință, altfel cetățenii își pierd încrederea în instituțiile statului. Ce încredere să aibă însă cetățenii acestei țări în instituții, când instituțiile - începând cu Parlamentul, forul cel mai democratic al unei țări, și sfârșind cu Poliția, structura de la firul ierbii - sunt capturate de borfași? Ce încredere să aibă cetățenii în forțele de ordine când forțele de ordine îi fac scăpați pe marii borfași ai țării, care ne fac cu mâna din Serbia, Londra și Madagascar? Ce pot face cetățenii când văd că nimeni nu-i apără, ba, mai mult, legile se fac tocmai în apărarea infractorilor, nu a victimelor? Se pot închide în case, se pot gândi să se apere singuri, ca în democrațiile sălbatice, pot pleca din țară sau pot protesta. Vedem acum eșecul „epic” al funcționării instituțiilor statului, penetrate de incompetență, politizate, corupte.
Poliția ne propune „Siguranță și încredere”. Estimp, șefa instituției a stat pitită timp de 4-5 zile să vadă cum bate vântul. Azi dimineață, pe scările Ministerului de Interne, doamna ministru a dat prima declarație despre polițistul pedofil: „Am decât informațiile pe care le cunoașteți și dvs. N-am văzut pe nimeni să facă un pas în spate”. Decât Carmen Dan!... Doamna care bătea școlile cu balena albastră, care făcea liste cu ziariștii care au instigat la proteste, care a găsit un microfon în priză, pila de suflet a lui Liviu Dragnea... Așa-i că vă simțiți mai în siguranță și vă crește încrederea?
Polițistul pedofil a stat bine mersi timp de aproape un deceniu în Poliție. Nimeni n-a bănuit nimic, nici psihologii, nici șefii, nici colegii. Sau unii au știut, dar l-au acoperit. Imaginea Poliției este în aceste zile țăndări. N-or fi toți șpăgari, cu siguranță nu sunt toți pedofili și violatori, dar „siguranța și încrederea” se câștigă în ani și se poate pierde într-o zi. E timpul ca cei cinstiți să vorbească, chiar cu riscul de a-și atrage mânia politică (șeful de la Omoruri a făcut-o, enervând-o pe doamna Carmen Dan). Orice tăcere vinovată îi face complici.
Ne alegem conducătorii în baza unui contract social: noi le dăm votul nostru și le permitem să administreze taxele și impozitele noastre, așteptând în schimb să ne asigure servicii publice și siguranță. Acest contract nu poate funcționa dacă una dintre părți nu-și face treaba. Oamenii au devenit pur și simplu exasperați de indolența conducătorilor lor. Cer servicii publice elementare: spitale în care să nu moară din cauza mizeriei, școli care să nu cadă în capul copiilor, străzi sigure. Părinți și copii au protestat zilele trecute la Bistrița, cerând un trotuar, ca să nu mai moară nimeni strivit de mașini. Intrarea în țară, la Ruse-Giurgiu, este o rușine de ani de zile - un kilometru de cratere și hârtoape care-i face pe șoferii străinii să scoată degetul pe geam: „Fuck you, Romania!” Ieșenii au protestat anul trecut cerând o autostradă. În București, nu se poate circula, nici ca pieton, nici ca șofer, nici ca pasager de transport public. Sunt lucruri elementare, care țin de civilizația zilelor noastre. Și mă întreb: ei, când ies dintre zidurile cu care și-au împrejmuit domeniile, vilele, piscinele, terenurile de tenis și pădurile, nu merg pe aceleași străzi rupte, nu folosesc aceleași instituții delabrate, nu utilizează aceeași țară jupuită de lepra nesimțirii?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În dezavantaj evident de piese în partida de șah ce se desfășoară sub aula Parlamentului între majoritatea PSD-ALDE și atomizata opoziție PNL-USR-PMP, precum și în lipsa unei strategii coerente a fruntașilor politici L. Orban, D. Barna, T.Băsescu, partida este una cu final previzibil. Victoriile de etapă înregistrate de PSD-ALDE referitor la "legile justiției" și "țopăială fiscală", se vor multiplica și prin masacrarea Codurilor penale, ajungându-se în mod inexorabil la o capitulare rușinoasă și necondiționată a opoziției, în uralele triumfaliste ale trupelor psd-iste ce vor defila pe sub Arcul de Triumf.
Există în popor un dicton care sună așa: "la barza chioară îi face Dumnezeu cuib ! ". Iată cum din nimic previzibil cu ceva vreme în urmă, apare o șansă nesperată pentru Opoziție, propice să iasă din amorțeală și să preia inițiativa în jocul de șah. Asta cu condiția ca partidele din opoziție să aibă minima inteligență în a-și construi o strategie comună, lipsită de orgolii legate de procente electorale, vanități sau resentimente ale trecutului. Încă odată, iată schema generală ce stă la baza strategiei pe care le-o sugerez. Mihai Tudose, primul ministru, dorește o restructurare guvernamentală, ocazie cu care dorește eliminarea din guvern a oamenilor susținuți de Liviu Dragnea, operație începută cu Sevil Șaideh și Rovana Plumb anul trecut. E posibil ca această operație chirurgicală să-l afecteze tangențial și pe Tăriceanu cu cei patru miniștrii ai săi. La rândul său, Dragnea, la conivență cu Tăriceanu, contraatacă, amenințându-l pe Tudose cu votul din parlament, necesar învestirii noului guvern restructurat. Riscul este ca parlamentarii aflați la butoniera lui Dragnea să nu voteze propunerea lui Tudose, ceea ce ar duce implicit la căderea guvernului. Ei aici intervine strategia Opoziției. După modelul coabitării la cuțite Tăriceanu-Băsescu, atunci când PNL-ul a guvernat minoritar, susținut de PSD în parlament, liderii actualei opoziții trebuie să declare deschis sprijin pentru Tudose la învestirea guvernului restructurat. În acest fel, vor dejuca manevrele lui Dragnea și Tăriceanu în lupta cu primul ministru. Vor avea liderii opoziției înțelepciunea pentru un astfel de demers curajos sau se vor complace în lupte de orgolii meschine ?
Dincolo de valoarea intrinsecă a articolului sunt niște întrebări.
Este cazul să aruncăm anatema asupra unei instituții de truditori cu ziua când descoperim între ei un infractor? Nu, categoric nu. Dar este cazul să cerem CU LITERE DE TIPAR, curățirea acestei instituții de politruci de doi lei, de șpăgari și oportuniști care după ”ani de serviciu” pot raporta doar creșterea perimetrului abdominal și a contului personal.
Și aș mai vrea, renunțând la alte întrebări, un Ministru de Interne care cel puțin, să vorbească corect românește. Dacă nu poate, să-și înscrie ”PRONUMELE” la alt angajator.
Ganditi-va cum ar fi sa se administreze anual acest test tuturor agentilor de la brigada rutiera...
Nu detecteaza ei, psihologii si psihiatrii de la politie afectiuni mai vizibile, daramite asta...
Pe ce mă bazez?
În statistici, de paregzamplu, la violuri ori alte agresiuni cu violență, nu România, ci Suedia e fruntașă pe ramură. Fiindcă acolo numai o boare de agresiune cu temă sexoasă te face să dai cu subsemnatul, pe când la noi comunitatea are tendința să acuze victima, nu agresorul.
http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/File:Crimes_recorded_by_the_police,_2002%E2%80%9312_YB14.png.