Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Vorbiți serios, chiar e România „o Silicon Valley a Europei”?! Despre industria IT: mai degrabă ar trebui să ne numim o „Indie a Europei”

Cubicles

Foto: Guliver Getty Images

În ultima perioadă am tot auzit comparația „România - Silicon Valley a Europei”, inclusiv eu am folosit-o în câteva discursuri de sales. Neîndoielnic, industria a crescut exponențial, însă comparația este un pic forțată și, dacă ar fi să ne comparăm cu cineva, cred că mai degrabă ar trebui să ne numim o „Indie a Europei”. De ce? Foarte simplu: la fel ca și India avem programatori buni la costuri mici (deocamdată), totuși spre deosebire de ea, stăm mult mai prost la baza de selecție și la reprezentarea internațională. Dacă aduni populația din primele 3 orașe din India (Delhi, Mumbai și Bangalore) ajungi la aproximativ populația României în totalitatea ei, iar în ceea ce privește reprezentarea internațională, Google, Microsoft, IBM (ca să numesc doar 3 giganți IT) au CEO de naționalitate indiană pe când România, în afară de Dineș de la UiPath (care e un caz special) – nu cred că are vreun reprezentant la nivelul executiv din marile corporații. Ca să ne putem numi „Silicon Valley a Europei” ar trebui să ieșim din mindset-ul de buni executanți, să ne depășim auto-limitările și să facem un pas înspre antreprenoriat, inovație, leadership. 

Frânele în dezvoltarea noastră cred ca vin din 3 direcții: mentalitate, educație și management. După ce am analizat mentalitatea aici, astăzi vreau sa mă aplec asupra celei de-a doua dimensiuni: educația.

Educația

Învățământul în masă, la nivel mondial, s-a introdus odată cu cea de-a treia revoluție industrială când s-a simțit nevoia de a educa muncitorii pentru a înțelege concepte simple necesare muncii din fabrici. Un agricultor sau un meșteșugar nu are nevoie de noțiuni de matematică și probabil nici nu este foarte important dacă știe să scrie sau să citească, însă un lucrător care fabrică un șurub trebuie să înțeleagă designul, matrița și da, trebuie să știe să citească instrucțiunile. Un al doilea rol al școlii a fost integrarea copilului într-un sistem, educarea acestuia pentru a respecta autoritatea, pregătirea lui pentru viitoarea meserie care presupunea în general execuția.

În România, conceptul a fost aprofundat de către sistemul comunist, copiii fiind înregimentați de mici în organizații: șoimii patriei, pionieri; și ierarhia fiind foarte clar definită încă din primii ani de școală: comandantul de grupă, comandantul de detașament, comandantul de unitate (nu vi se pare ciudat ca un copil sa se numească „comandant”?) și șefii supremi: învățătorii, profesorii, diriginții. Deasupra tuturor trona cel mai iubit conducător, portretul tovarășului, care, atârnat deasupra tablei, veghea în fiecare clasă la respectarea disciplinei și a ierarhiei. În afară de asta, uniforma școlară definitiva pregătirea noii clase muncitoare, uniformizând (doar se cheamă „uniformă”) și înăbușind toate accesele de originalitate și independență dintr-un elev.

După 1989, sistemul s-a reformat an de an însă doar la suprafață, înnebunind părinții care nu mai știau ce se schimba de la an la an, în profunzime ierarhia, competiția și toate metehnele comuniste rămânând la fel (asta cel puțin în școlile de „top” din București, am o vaga bănuială ca în mediul rural învățământul este un animal pe cale de dispariție unde în cel mai bun caz se sta și în cel mai rău se învață din 2 in 2).

Pentru că am 2 copii (clasa a 2-a și a 5-a) și pentru că am experimentat sistemul de stat, pot spune că, din nefericire, școala (cel puțin cea de stat) a rămas încremenită în timp - și în zilele noastre, ca și acum 30 de ani, punându-se accent pe ascultarea profesorului și pe luarea de notițe, nu pe dialog și dezbatere. Încă îmi amintesc cum trebuia să memorăm comentarii și toate platitudinile emise de unele somități în domeniu: alegoria moarte-nuntă, românul este frate cu natura (dacă ne uităm la pădurea defrișată în ultima perioadă, aș zice că e mai degrabă un fel de frate vitreg), urșii care ies primăvara din bârlog etc. Practic, se nota capacitatea de a memora, nu creativitatea, ideile, originalitatea, găsirea soluției la o problemă etc.

Astăzi, în epoca internetului, memoria nu mai este o calitate atât de importantă și joburile viitorului se vor baza fix pe acele atribute pe care școala le neglijează sau chiar le sancționează. Automatizarea va lua locul muncitorului din fabrică, sarcinile repetitive vor fi înlocuite de roboți, iar copiii noștri, pentru a avea succes pe piața muncii, ar trebui să-și dezvolte alte calități, cum ar fi: creativitatea, autenticitatea, imaginația, abilitatea de a vorbi în public și de a dezbate etc. Aș paria că peste 10 ani nu va interesa pe nimeni (sau aproape pe nimeni) dacă ursul iese primăvara din bârlog sau nu, dacă am terminat culegerea Gheba într-o lună (sau testele „Compare” cu nota 10, ca să fim moderni), dacă am învățat pe de rost 20 de poezii și dacă atunci când profesorul ne-a ascultat am știut să reproducem cu fidelitate bătălia de la Podul Înalt din manualul de clasa a VI-a (apropo, eu am făcut și Dreptul și încă îmi amintesc între ce ani a domnit Ștefan cel Mare – trebuia să știi pe de rost toate zilele, lunile și datele bătăliilor ca să iei examenul de admitere – mi-a folosit vreodată? – poate doar la acest articol).

Și, ca să închei, mie mi-au trebuit ani de zile (zeci), să mă debarasez de balastul acumulat în școală, de tot ce am învățat acolo – profesorul are întotdeauna dreptate, nu vorbi neîntrebat (fără să ridici 2 degete), nu veni cu teorii sau idei noi pentru că vei lua 4, fii conformist, nu te întreba niciodată nimic, ci ia de bun tot ce scrie în manual și tot ce îți spune profesorul, iar dacă ai îndrăznit să contești autoritatea, consecințele pot fi grave pentru tine, deci mai bine nu o face. Și încă mai lucrez la asta... încă simt că mai am un săculeț de balast pe umeri, ce-i drept mai mic decât acum 10 ani, dar încă e acolo.

Poate nu e încă prea târziu să reformăm învățământul și să punem accent pe ce le va trebui copiilor noștri în viitor, nu pe ce le-ar fi folosit în trecut. La mentalitate e mai greu de lucrat, probabil vom avea nevoie de generații pentru a schimba ceva însă aici s-ar putea modifica ceva mult mai repede.

Articol publicat pe Project-e.ro.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Legat de invatamantul din perioada comunista, el avea 2 caracteristici. Pe de o parte, avea latura propagandistica, latura ce se manifesta in disciplinele socio-umane. Aici trebuia sa inveti doar versiunea partidului a istoriei, de exemplu. Pe de alta parte, invatamantul comunist era foarte bun in predarea stiintelor exacte - matematica, fizica si chimie -, stiinte unde nu prea e loc de versiuni, si care sunt extrem de importante in dezvoltarea unei economii. Ca era foarte bun pe parte de stiinte exacte, o dovedeste si plecarea a peste 350 mii de ingineri si zeci de mii de oameni de stiinta (in special chimisti) din Romania in 25 de ani de dupa revolutie.
    Dupa revolutie, am pastrat metehnele pe parte socio-umana (doar metehnele,ca s-a pierdut si zelul propagandistic), si am facut praf invatamantul pe partea exacta. Ca si comparatie, matematica la modul in care e predata acuma e departe de modul in care era predata in anii 80, lucrurile nu se leaga si nu au un fir rosu, si se incearca sa se introduca multe notiuni destul de avansate la copii mici, evident ca se introduc gresit (matematica chiar e un domeniu unde mai bine nu predai deloc decat sa predai gresit).
    • Like 1
    • @ Alexandru Amaricai
      Parerist check icon
      Pe vremea comunistilor mai exista o diferenta majora; invatamantul era RELEVANT. Nu stiu daca era mai bun sau mai prost, insa conta. Era metoda prin care puteai sa pleci de la coada vacii dintr-un sat uitat de lume si sa ajungi "dom'injiner" la oras, (daca nu aveai probleme la "dosar").
      Acum insa dom'injineri cam fac foamea si ca sa ajungi vedeta de televiziune, mare patron la "borduri & panselute inc" sau prim ministru poti sa fii si analfabet, importante sunt alte "calitati" care nu au de-a face cu scoala. Din motivul asta scoala nu prea mai e luata in serios.
      Invatamantul ma e relevant pentru o minoritate suficient de educata cat sa inteleaga ca e o metoda buna sa ajunga intr-o universitate (si ulterior si o pozitie) buna in vest insa suficient de saraca si/sau cinstita cat sa nu aiba in vedere mai degraba alte optiuni de genul celor descrise mai sus. Insa daca ai ghinionul sa te nasti la coada vacii cam ai sanse sa ramai acolo, scoala nu mai reprezinta in aceeasi masura o posibilitate de evadare (parere personala).
      • Like 2
  • Servus!

    O să fie un comentariu rău!

    Și-n secolul XV și peste 469 de ani și, ceva peste, 5 luni o decizie de a acționa o fost luată pe baza cunoștințelor complexe despre Natură( mamă ori umană).
    Referirea este țintită pentru partea de final a articolului.

    Cele bune,
    Purice Narcis-Teofil
    • Like 0
  • Nu stiu daca Romania poate fi un Silicon Valley a Europei dar pot sa va spun sigur ca Silicon Valley are un colt romanesc bine definit, cu foarte multi ingineri romani de la IPRS Baneasa. Si asta in conditiile in care invatamantul universitar romanesc de dinainte de '89 este blamat in continuare ca fiind neperformant. Iar fabrica a fost falimentata cu buna stiinta de toate guvernele, incepand cu PSD si terminand cu PDL. Nu ni s-a acordat nicio sansa de a retehnologiza si repune in functiune o fabrica superba si care ar mai fi putut supravietui chiar si in zilele noastre. Dar nu s-a vrut, pamantul de sub ea valorand mult mai mult, in optiunea unora, decat vietile celor cei 5500 de oameni care lucrau acolo.
    • Like 1
  • Parerist check icon
    Inertia e mare, cu abramburici, dascăli și părinți ieșiți din vechea matrita bazata pe docilitate și dresaj.
    • Like 1
    • @ Parerist
      Si ce e rau in a avea si o cultura generala, asa, de moda veche, in care sa stii cine a fost Stefan cel Mare, cine a fost Shakespeare. unde sunt muntii Himalaia si ce inaltime are cel mai inalt munte de pe pamant, care e cea mai mare adancime a oceanului sau ce capitale au tarile lumii, macar cele mai importante ? Ce facem, cream niste robotei care sa nu stie altceva decat cunostinte din domeniul meseriei pe care o practica iar in rest, vid ?
      • Like 2
    • @ Vladimir Marton
      Tudor check icon
      Problema e ca se intra prea mult in detaliu in scoala noastra ca sa mai poate fi numita "cultura generala". Nu cred ca a invata pe de rost 30 de poezii de Cosbuc constituie "cultura generala".
      • Like 1
    • @ Vladimir Marton
      Parerist check icon
      Absolut nimic, cu cat ai mai multa cultura generala cu atat mai bine. N-am spus nicaieri ca scoala trebuie sa scoata meseriasi. Insa nu trebuie nici sa scoata papagali docili si asociali. Sau formatati pe sistemul "ca ca castig eu, altul trebuie sa piarda".
      • Like 1
    • @ Tudor
      Nu la faptul ca trebuie sa inveti 30 de poezii de George Cosbuc ma refeream ci sa stii macar ca a existat si un poet roman pe nume George Cosbuc. Si inca multi altii.
      • Like 1


Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult