Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

„- Aş dori un buchet de flori pentru prietena mea!” „- Ce-mi puteți spune despre ea?...” Despre ei, cei terorizați de buchetul pentru ea

Flori, florărie

De ce oferă bărbaţii flori femeilor?

Unii ar zice că aşa e frumos. Sunt doamne care spun că încântătorul lor soţ le aduce şi acum, la 30 de ani de la căsnicie, ofrande de flori cel puţin o dată pe lună şi că acestuia nimic nu îi face mai multă plăcere decât să le ofere.

Asta întrucât, pentru aceşti bărbaţi pasionali, florile şi-au pierdut de mult semnificaţia reală. Pentru ei, să-i dea soţiei o plasă cu cartofi sau un buchet de flori e cam acelaşi lucru. De aceea, de multe ori, florile sunt oferite la pachet cu cartofii. Adăpostite în plasa cu cartofi.

-Uite, iubita mea soţie, am cumpărat cartofi! Şi flori!

Iar soţia, roşind ca o şcolăriţă, îl loveşte tandru în piept:

-Oo, adorabil nebun ce eşti! Eu te trimit după flori, că s-au ofilit în vază, şi tu, poftim, mi-aduci şi cartofi! Acelaşi romantic incurabil ai rămas de când te-am cunoscut acum juma’ de secol!

Cei care ne interesează pe noi mai jos sunt bărbaţii care, în clipa în care se nimeresc cu un buchet în mână, se întreabă îngroziţi: cine a inventat supliciul acesta?

Un prieten îmi spunea că el, când trebuia să ofere flori, le îndesa în rucsac şi le scotea cu o sută de metri înainte de destinaţie. Am multă simpatie pentru această persoană, deoarece, de atunci încolo, această idee sublimă – până să îmi cumpăr maşină – am pus-o în practică şi eu, atunci când a fost cazul.

De ce? E mult mai comod. Şi mult mai puţin bătător la ochi. Adevărat, nici florile nu se simt foarte confortabil acolo, ies puţin şifonate, dar un compromis trebuie să existe.

Rareori am văzut bărbaţi cu un buchet în mâini care să se simtă în largul lor. Zici că i-ai electrocutat, sau le-ai sudat în palme un drug de fier încins. Îndată ce se trezesc cu florile asupra lor, nu ştiu cum să se descotorosească mai repede de ele. Sunt neajutoraţi de parcă ar ţine în braţe un bebe ce tocmai s-a uşurat pe ei. Se uită-n stânga şi-n dreapta cu nervozitate, le e teamă să fie surprinşi de vreun cunoscut cu buchetul la purtător.

Orice, numai asta nu.

Dacă merg la o întâlnire şi trebuie să ia autobuzul sau metroul, senzaţia de jenă se amplifică. Stau cu privirea în pământ, nu cumva să atragă atenţia. Iar drumul până la destinatar, în asemenea clipe, pare mai lung decât călătoria lui Marco Polo până-n China.

Bărbaţii care îl zăresc clatină din cap cu compătimire.

- Ţi-a venit şi ţie rândul, huh?

Iar purtătorul de flori, dacă le-ntâlneşte privirea, dă din cap jenat şi îşi mişcă maxilarul într-un zâmbet silit.

- Well, cu toţii trecem prin asta, nu? pare a zice mutra lui.

Da, şi nu există o singură școală care să te învețe cum să plimbi florile prin oraș. Eşti pe cont propriu. Descurcă-te!

Nu acelaşi lucru, în schimb, se va petrece cu femeile care zăresc un tip cărând, asemenea lui Sisif mitologicul pietroi, flori după el. Dacă respectivul e şi îmbrăcat la patru ace şi are un aer din ăla de băiat cuminte, un suspin nostalgic va fi cât pe ce să le scape de pe buze. Inima cu siguranţă le va palpita mai puternic. Emoţiile se vor succeda. Ah, cine-o fi fericita? Cum o arăta? Oare e conştientă de ce o aşteaptă peste o oră? Întrebările curg una după alta şi, pe negândite, le împing către vremurile când şi ele erau curtate cu flori. Oare s-or mai întoarce vremurile alea?

Why not, ladies, why not?!

Treaba e că, din perspectiva lor egoistă, să tot fie împânzită omenirea cu asemenea bărbaţi drăgălaşi. Dintre care unu-doi să le dea și lor târcoale. Dar să fie așa, mai finuți, nu din tagma celor ce-şi amintesc să cumpere flori când se cherchelesc sau fac vreo boacănă.

Nu mai pomenesc de senzația aceea de stânjeneală când te apropii de taraba cu flori. Oare ce flori să cumperi? Și câte? Iei mai multe alandala, șapte flori de nouă feluri, aceeași floare în enșpe nuanțe, ori aceeaşi floare într-o singură culoare? Cum e indicat? Că fiecare floare și fiecare culoare semnifică ceva pe limba ei, iar dacă te iei după persani, cu câteva flori bine alese ai putea comunica o întreagă epistolă din vorbe parfumate! Şi dacă te-ai încurcat cu vreo poliglotă, care stăpâneşte nu doar franceza şi spaniola, ci şi limbajul delicat al florilor, te trezeşti că i-ai transmis involuntar o misivă despre caracterul tău frivol şi gelozia ta de nestăpânit, când, în fapt, tu nu urmăreai decât să o pui subtil în temă cu simţămintele tale puternice!

Deci, cum procedezi?

Fără discuție, cei mai fericiți sunt bărbații care, printr-un noroc chior, aud întâmplător preferințele ei. Spre exemplu, le ajung la urechi că-i plac trandafirii japonezi. Sau magnoliile. Sau păpădiile. Perfect.

Atunci, nu mai ești nevoit să stai ca prostul în fața tarabei până se lasă înserarea, incapabil să te decizi. Nu, atunci știi din prima. Dați-mi o legătură de crizanteme! Sunt proaspete? Cu verdeață, da! Şi câteva rămurele cu floricele albe, fie! Nu, nu vreau un coș cu mai multe feluri de flori, că-i plac crizantemele, ce nu-nţelegi? Bagă acolo ce ți-am zis, șapte crizanteme cu de toate!

- Vai, ce atent e iubitul/ soțul/ prietenul meu, mi-a oferit iar crizanteme! se va lăuda ea a doua zi prietenelor care, de ciudă că nu au și ele un prieten/ iubit/ soț la fel de atent (în caz că au unul), își vor vârî unghia-n gât.

Hei, normal că ți-a oferit crizanteme, că e-n interesul lui! Altfel, ar avea numai discuţii jenante cu vânzătoarea:

- Ştiţi, aş dori un buchet de flori pentru prietena mea! Ce îmi recomandaţi?

- Foarte frumos, va recita zâmbitor duduia de la florărie poezia. Ce îmi puteţi spune despre ea?

- Păi, e cam atât de înaltă, e şatenă…

- Nu, voiam să ştiu ce flori preferă…

- Aa, flori…nu ştiu, d-aia am venit aici, nu? Să-mi spuneţi dvs…

Şi, ca un făcut, după zece minute, ieşi trăgând după tine un maldăr de flori. Rareori recunoşti una din aranjamentul complicat în care le-a distribuit florăreasa. Însă tot ea te-a asigurat că vei face impresie. Garantat. Îţi mai revine suflul oleacă. Apoi, treci pe lângă vitrina unui magazin şi-ţi dai seama că arăţi cu coşul în mână de parc-ai merge la picnic. Şi te întrebi cu vocea sfârşită: nu era mai bine să-i fi luat un buchet simplu? Poate unul cu trandafiri? Roşii? Dar nu e, totuşi, prea devreme pentru trandafiri roşii? Dar nu e, totuşi, prea devreme pentru flori?

Moment în care te mai uiţi o dată-n vitrină: da’ cu ce-am greşit? Da’ ce mi-a venit să-i iau flori? Da’ de ce oferă bărbaţii flori femeilor?

După care o vezi pe ea şi înţelegi de ce: iac-aşa!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Daca acest articol e un pamflet, nu m-a facut sa rad. Daca e izvorat din experientele tale, Mihnea, ce pot sa spun....maaare ti-e gradina, Doamne! Si multi ti-au sarit gardul!
    E adevarat - am vazut primate cu simt artistic si evolutie sentimentala mai mare
    • Like 0
  • check icon
    S-au schimbat mult și femeile, și-au pierdut mult din sensibilitatea de odinioară, de când muncesc și ele ca dobitoacele.
    Nu prea le mai impresionează cadavrele de flori, dacă ar avea curajul, ar spune că de banii ăia preferă ceva practic și care le acoperă mai bine nevoile concrete...
    • Like 0


Îți recomandăm

Simona Halep

„Opriți asta! E inuman!”, nu m-aș fi putut abține să strig dacă eram pe Rod Laver Arena, cu toate că vedeam mai mult decât meciul de tenis Simona Halep -Lauren Davis, vedeam unul dintre marile filme ale tuturor timpurilor.

Citește mai mult

Gabriela Firea - Carmen Dan

Noi, cei mulți și tăcuți, care am tolerat ani după ani impostura, nesimțirea, lipsa responsabilității și a integrității. „Nu putem face nimic!” - m-am uitat în ochii lui mânioși și m-a invadat o rușine teribilă pentru că generația mea nu a reușit să schimbe nimic. (Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Citește mai mult

Help Autism

Mărul este roșu. Jucăria este roșie. Geaca este roșie. Un copil „tipic” învață culorile spontan, aproape fără ca părintele să își dea seama când s-a petrecut acest lucru. Un copil cu autism are, de obicei, o astfel de achiziție doar după eforturi chinuitoare și după munca neobosită pe care o fac psihologii, terapeuții și părinții, nevoiți să lupte în fiecare zi pentru fiecare mic progres, pentru fiecare nouă punte legată cu lumea.

Citește mai mult