Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

„- Aş dori un buchet de flori pentru prietena mea!” „- Ce-mi puteți spune despre ea?...” Despre ei, cei terorizați de buchetul pentru ea

Flori, florărie

De ce oferă bărbaţii flori femeilor?

Unii ar zice că aşa e frumos. Sunt doamne care spun că încântătorul lor soţ le aduce şi acum, la 30 de ani de la căsnicie, ofrande de flori cel puţin o dată pe lună şi că acestuia nimic nu îi face mai multă plăcere decât să le ofere.

Asta întrucât, pentru aceşti bărbaţi pasionali, florile şi-au pierdut de mult semnificaţia reală. Pentru ei, să-i dea soţiei o plasă cu cartofi sau un buchet de flori e cam acelaşi lucru. De aceea, de multe ori, florile sunt oferite la pachet cu cartofii. Adăpostite în plasa cu cartofi.

-Uite, iubita mea soţie, am cumpărat cartofi! Şi flori!

Iar soţia, roşind ca o şcolăriţă, îl loveşte tandru în piept:

-Oo, adorabil nebun ce eşti! Eu te trimit după flori, că s-au ofilit în vază, şi tu, poftim, mi-aduci şi cartofi! Acelaşi romantic incurabil ai rămas de când te-am cunoscut acum juma’ de secol!

Cei care ne interesează pe noi mai jos sunt bărbaţii care, în clipa în care se nimeresc cu un buchet în mână, se întreabă îngroziţi: cine a inventat supliciul acesta?

Un prieten îmi spunea că el, când trebuia să ofere flori, le îndesa în rucsac şi le scotea cu o sută de metri înainte de destinaţie. Am multă simpatie pentru această persoană, deoarece, de atunci încolo, această idee sublimă – până să îmi cumpăr maşină – am pus-o în practică şi eu, atunci când a fost cazul.

De ce? E mult mai comod. Şi mult mai puţin bătător la ochi. Adevărat, nici florile nu se simt foarte confortabil acolo, ies puţin şifonate, dar un compromis trebuie să existe.

Rareori am văzut bărbaţi cu un buchet în mâini care să se simtă în largul lor. Zici că i-ai electrocutat, sau le-ai sudat în palme un drug de fier încins. Îndată ce se trezesc cu florile asupra lor, nu ştiu cum să se descotorosească mai repede de ele. Sunt neajutoraţi de parcă ar ţine în braţe un bebe ce tocmai s-a uşurat pe ei. Se uită-n stânga şi-n dreapta cu nervozitate, le e teamă să fie surprinşi de vreun cunoscut cu buchetul la purtător.

Orice, numai asta nu.

Dacă merg la o întâlnire şi trebuie să ia autobuzul sau metroul, senzaţia de jenă se amplifică. Stau cu privirea în pământ, nu cumva să atragă atenţia. Iar drumul până la destinatar, în asemenea clipe, pare mai lung decât călătoria lui Marco Polo până-n China.

Bărbaţii care îl zăresc clatină din cap cu compătimire.

- Ţi-a venit şi ţie rândul, huh?

Iar purtătorul de flori, dacă le-ntâlneşte privirea, dă din cap jenat şi îşi mişcă maxilarul într-un zâmbet silit.

- Well, cu toţii trecem prin asta, nu? pare a zice mutra lui.

Da, şi nu există o singură școală care să te învețe cum să plimbi florile prin oraș. Eşti pe cont propriu. Descurcă-te!

Nu acelaşi lucru, în schimb, se va petrece cu femeile care zăresc un tip cărând, asemenea lui Sisif mitologicul pietroi, flori după el. Dacă respectivul e şi îmbrăcat la patru ace şi are un aer din ăla de băiat cuminte, un suspin nostalgic va fi cât pe ce să le scape de pe buze. Inima cu siguranţă le va palpita mai puternic. Emoţiile se vor succeda. Ah, cine-o fi fericita? Cum o arăta? Oare e conştientă de ce o aşteaptă peste o oră? Întrebările curg una după alta şi, pe negândite, le împing către vremurile când şi ele erau curtate cu flori. Oare s-or mai întoarce vremurile alea?

Why not, ladies, why not?!

Treaba e că, din perspectiva lor egoistă, să tot fie împânzită omenirea cu asemenea bărbaţi drăgălaşi. Dintre care unu-doi să le dea și lor târcoale. Dar să fie așa, mai finuți, nu din tagma celor ce-şi amintesc să cumpere flori când se cherchelesc sau fac vreo boacănă.

Nu mai pomenesc de senzația aceea de stânjeneală când te apropii de taraba cu flori. Oare ce flori să cumperi? Și câte? Iei mai multe alandala, șapte flori de nouă feluri, aceeași floare în enșpe nuanțe, ori aceeaşi floare într-o singură culoare? Cum e indicat? Că fiecare floare și fiecare culoare semnifică ceva pe limba ei, iar dacă te iei după persani, cu câteva flori bine alese ai putea comunica o întreagă epistolă din vorbe parfumate! Şi dacă te-ai încurcat cu vreo poliglotă, care stăpâneşte nu doar franceza şi spaniola, ci şi limbajul delicat al florilor, te trezeşti că i-ai transmis involuntar o misivă despre caracterul tău frivol şi gelozia ta de nestăpânit, când, în fapt, tu nu urmăreai decât să o pui subtil în temă cu simţămintele tale puternice!

Deci, cum procedezi?

Fără discuție, cei mai fericiți sunt bărbații care, printr-un noroc chior, aud întâmplător preferințele ei. Spre exemplu, le ajung la urechi că-i plac trandafirii japonezi. Sau magnoliile. Sau păpădiile. Perfect.

Atunci, nu mai ești nevoit să stai ca prostul în fața tarabei până se lasă înserarea, incapabil să te decizi. Nu, atunci știi din prima. Dați-mi o legătură de crizanteme! Sunt proaspete? Cu verdeață, da! Şi câteva rămurele cu floricele albe, fie! Nu, nu vreau un coș cu mai multe feluri de flori, că-i plac crizantemele, ce nu-nţelegi? Bagă acolo ce ți-am zis, șapte crizanteme cu de toate!

- Vai, ce atent e iubitul/ soțul/ prietenul meu, mi-a oferit iar crizanteme! se va lăuda ea a doua zi prietenelor care, de ciudă că nu au și ele un prieten/ iubit/ soț la fel de atent (în caz că au unul), își vor vârî unghia-n gât.

Hei, normal că ți-a oferit crizanteme, că e-n interesul lui! Altfel, ar avea numai discuţii jenante cu vânzătoarea:

- Ştiţi, aş dori un buchet de flori pentru prietena mea! Ce îmi recomandaţi?

- Foarte frumos, va recita zâmbitor duduia de la florărie poezia. Ce îmi puteţi spune despre ea?

- Păi, e cam atât de înaltă, e şatenă…

- Nu, voiam să ştiu ce flori preferă…

- Aa, flori…nu ştiu, d-aia am venit aici, nu? Să-mi spuneţi dvs…

Şi, ca un făcut, după zece minute, ieşi trăgând după tine un maldăr de flori. Rareori recunoşti una din aranjamentul complicat în care le-a distribuit florăreasa. Însă tot ea te-a asigurat că vei face impresie. Garantat. Îţi mai revine suflul oleacă. Apoi, treci pe lângă vitrina unui magazin şi-ţi dai seama că arăţi cu coşul în mână de parc-ai merge la picnic. Şi te întrebi cu vocea sfârşită: nu era mai bine să-i fi luat un buchet simplu? Poate unul cu trandafiri? Roşii? Dar nu e, totuşi, prea devreme pentru trandafiri roşii? Dar nu e, totuşi, prea devreme pentru flori?

Moment în care te mai uiţi o dată-n vitrină: da’ cu ce-am greşit? Da’ ce mi-a venit să-i iau flori? Da’ de ce oferă bărbaţii flori femeilor?

După care o vezi pe ea şi înţelegi de ce: iac-aşa!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Daca acest articol e un pamflet, nu m-a facut sa rad. Daca e izvorat din experientele tale, Mihnea, ce pot sa spun....maaare ti-e gradina, Doamne! Si multi ti-au sarit gardul!
    E adevarat - am vazut primate cu simt artistic si evolutie sentimentala mai mare
    • Like 0
  • check icon
    S-au schimbat mult și femeile, și-au pierdut mult din sensibilitatea de odinioară, de când muncesc și ele ca dobitoacele.
    Nu prea le mai impresionează cadavrele de flori, dacă ar avea curajul, ar spune că de banii ăia preferă ceva practic și care le acoperă mai bine nevoile concrete...
    • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult