Foto: Watford Herts London / Alamy / Alamy / Profimedia
- Aveți 4 lei să îmi iau o cafea? m-a întrebat așa, din mers. El mergea în continuare, eu la fel.
Mă întorc către el. Un om al străzii. I-am reținut vesta albastră și căruciorul zgomotos pe care îl trăgea după el.
Am avut intenția să mă opresc.
..Dar mă grăbesc un pic, m-am gândit. Și, în plus, pe bune, 4 lei pentru cafea? Iar vrăjeli din astea. E și cafea la 2 lei.. Auzi, 4 lei pentru cafea! Dar am zis că dacă îmi cere cineva ceva, îi dau. Nu neapărat tot ce îmi cere.. Dar.. Aș putea să îi dau, să zicem, 2 lei.
Proces de gânduri în timp ce deja mă îndepărtasem. Nici nu îl mai vedeam, habar nu am pe unde a luat-o. Asta e. M-am dus la treaba mea. Voiam să iau rapid ceva de la Mega. Aveam mâncarea pe foc.
Pe drum, înapoi spre casă, îl văd iar. Se așezase pe o bancă Dintr-una din sacoșe cântau cam tare niște manele. Drept e că se închisese piața și poate de aia răsunau așa de tare.
O să îi fac o cafea. Am intrat în casă și am pus de cafea. Zic, să îi fac și un sandwich, i-o fi foame. Zis și făcut. Cafea plus sandwich. Bun. Dar în ce să pun cafeaua, că nu am nici un pahar de unică folosință?!
Mi-am adus aminte ca am 2 căni din sticlă la care nu mai am capac. Aș putea să pun într-una din ele. Dar fără capac?! N-are nimic, îmi zic. Așa cum o folosesc eu, o poate folosi și el.
Termin cafeaua, fac sandwich-ul și ies repede din casă. Tot pe grabă. Sper să îl mai găsesc acolo.
-Parcă ați spus că vreți o cafea, nu?! Îi spun în timp ce, cu un pic de jenă, l-am privit mai atentă.
Strângea între degetele cu unghii exagerat de lungi și murdare, o țigară. Avea lângă el căruțul zăngănitor și încă niște sacoșe pline cu chestii. Manelele încă se auzeau dintr-una din sacoșe.
-În ce hal e, am gândit. Probabil că tot ce primește de la oameni dă pe țigări și băutură .. Și eu i-am făcut cafea și sandwich ..auzi la mine.. Altcuiva care merită mai mult nu puteam să îi fac..
Am prins gândul de judecată și l-am făcut pierdut. Cine sunt eu să judec cine merită și cine nu? Știe El mai bine..
-Da! Îmi răspunde.
Îi întind cafeaua și îi spun că i-am făcut și un sandwich .
Vedeți că frige, spun întinzându-i paharul.
-Dar unde-i capacul?
Pe bune?! Unde-i capacul?! Ştiu că nu e, dar se poate bea cafea și fără capac. Ha!
-Nu mai am capacul. Am două recipiente din astea și le-am pierdut capacul, spun.
-Lasă că o să îi fac eu capac ! Îmi zice ridicând ochii pieziș către mine.
Foarte bine!
În timp ce mă îndepărtam, strigă după mine: bagdaproste, să fie primit!
Doamne ajută! Să fie, zic. Ție ți-am dat, Doamne ..
Acum câteva luni am avut o discuție cu un personaj care cerea bani. Voiam eu să văd dacă minte, nu de alta, dar știți povestea. Așa cum prăjiturile sunt vechi lunea, tot așa cerșetorii mint. ( de la părinți citire )
Am tras concluzia că mințea. Poate că judecata mea am fost bună, poate că nu. Tare prost m-am simțit însă după aia.
Dar chiar sărăceam dacă îi dădeam un leu? Și dacă aș da un leu, măcar un leu, la toți cerșetorii care îmi cer ceva?! Mi-am zis atunci. Oare câți bani aș da la cerșetori într-o lună?! Mi-am păstrat în mașină niște mărunți și am făcut un experiment, am dat la toți care mi-au cerut în următoarele 2 luni. Un leu, 2, maxim 5. Am dat în total vreo 30 lei în 2 luni. O avere, ce să zic..
O să ziceți că așa încurajăm cerșitul. Poate că da. Sau poate că nu.
O sa ziceți că sunt cerșetori care se prefac și au mai mulți bani ca unii din noi. Posibil și asta. Cunosc și eu personal 2 cazuri.
Așa, și ?! Și dacă în fiecare se ascunde Hristos? Sau doar într-unul ..
„Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine.” Ev. Matei 25
Să fim buni, că oricum dăm din ce ne prisosește, jertfa nu este prea mare.. Nu din frică, ci din dragoste ..
Post binecuvântat!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Să avem totuși proprietatea termenilor...
Ne-am îmaginat cum de un om aflat intr-o situație normală ajunge cerșetor? Sau cum e să te naști într-un mediu fara nicio șansă? Unii se nasc cersetori. Alții devin. Oricum ar fi, este tot tragic.
In timp ce noi umplem coșul de cumpărături ei stau afară și când ieșim le dăm o lecție despre "cum ar trebui"... Poate lecția nu este despre ei și pentru ei...
... Dacă e Hristos în tot cerșetorul este o bună întrebare și temă de reflectare. Oricum, până vom afla răspunsul putem măcar să îi tratăm pe ceilalți așa cum am vrea să fim și noi tratați.
Dacă există ceva ce schimbă lumea in bine, atunci acel lucru este dragostea. Acolo se face și dreptate: ce am primit bun să dau și eu altuia. Altă "dreptate" vedem ce efecte are, in crime și războaie toți caută să își facă dreptate.
Concluzie: Cerșetorii? Temă de meditație la propria noastră viață și o șansă, atât pentru ei cât și pentru noi.
Mulțumim pentru articol și curajul sincerității.
Această carte, Jurnalul Fericirii, este după părerea mea o adevărată Evanghelie scrisă pe înțelesul tuturor celor care vor să își caute Calea în această viață trecătoare.
Iar în ceea ce privește ajutorarea cerșetorilor din ziua de azi- sunt multe de spus, începând cu rețelele mafiote care îi exploatează sau cu o anumită etnie care și-a făcut o profesie din asta- e bine să facem ceea ce ne dictează conștiința dar și agerimea minții. Hristos ne-a cerut să fim buni și darnici dar și cu mintea trează.