Cu toţii avem un loc sub soare. Şi Donald Trump, şi angajaţii de la deratizare, şi Leo Messi, şi prinţul William al Marii Britanii, şi eu, şi tu. Fără excepţie.
De asemenea, cu toţii facem umbră pământului. Şi Donald Trump, şi angajaţii de la deratizare, şi Leo Messi, şi prinţul William al Marii Britanii, şi eu, şi tu. Fără excepţie.
Locul sub soare al unora e mai călduţ, al altora, mai puţin. Unii fac umbră pământului degeaba, alţii, nu. Şi tot aşa.
Între cei care ocupă un loc sub soare şi fac umbră pământului se numără şi taximetriştii. Ca să nu facem generalizări, să spunem despre ei că unii sunt neamuri proaste, iar alţii sunt ok. Să fim generoşi şi să spunem că majoritatea sunt ok, dar avem noi ghinion.
Eu am ghinion cu ei de fiecare dată când ies în Centrul Vechi şi trebuie să mă întorc acasă la miezul nopţii. Fie că merg la Universitate, lângă statuia lui Mihai Viteazul, unde stau permanent înşiruite taxiuri în aşteptarea muşteriilor, fie că aleg un taxi din zona Unirea, în apropiere de Mitropolie, acolo unde întoarce linia tramvaiului 32, oricum ar fi, taximetriştii de care mă lovesc, fără excepţie, sunt dispuşi să mă ducă la destinaţie doar dacă umflă preţurile dublu.
Un amic care s-a confruntat cu problema asta, animat de simţul civic şi de sloganul că el e cetăţean european şi are drepturi, a sunat la dispecerat de câteva ori şi mi-a spus că suni degeaba, că au apărut multe firme de taximetrie şi, deoarece duc lipsă de oameni, vor bălmăji nişte scuze stupide, vor promite că vor lua măsuri, dar nu se va întâmpla nimic concret.
Între Crăciun şi Revelion, într-o seară, am ieşit în Centrul Vechi. Cam în jurul orei unu am mers spre Unirea cu intenţia să iau un taxi. Erau patru parcate. Opresc la primul, întreb dacă e liber, mă întreabă unde doresc să merg, îi zic locul, strâmbă din nas şi zice 25 de lei. În mod normal, cursa costă 10-11 lei, 15 lei cu tot cu bacşiş. Merg la al doilea, 28 de lei, nu ştiu cum a ajuns la preţul ăsta. Al treilea, tot 25 de lei, iar al patrulea plusează nesimţit la 30 de lei.
Am încercat să negociez la 20 de lei, nimic.
- Ţi-am spus, ăsta e preţul, dacă vrei, bine.
- Da, dar tariful oficial văd că e altul.
Dădeau din umeri.
Cel care mi-a cerut 30 de lei era, de departe, cel mai arogant dintre toţi. Când l-am întrebat dacă 20 de lei sunt ok, nici nu a catadicsit să îmi răspundă.
Dar eu p-ăsta l-am ales. Avea în jur de 50 de ani, era chel şi purta o geacă de piele maron cu guler ridicat – nu am înţeles de ce, că era cald în taxi. Bănuiesc c-a fost şi el şocat de cât de prost pot fi. Aşa fraieri sunt românii? Şi el care-mi ceruse doar 30 de lei. D-aia se fură-n ţara asta ca-n codru, că suntem un neam de idioţi, mă gândesc că-şi spunea în vreme ce conducea Loganul către locul unde voiam să ajung. Nu comentăm, nu protestăm, nu facem plângere, tăcem şi înghiţim. Şi, în acelaşi timp, îşi blestema zilele că era doar taximetrist, fiindcă, la cât de şmecher era, ar fi putut ajunge departe dacă soarta ar fi fost puţin mai binevoitoare cu el.
De-aici i se trăgeau, nu e exclus, şi rictusurile de pe faţa cătrănită. Ceva mă face să cred că şi dacă mi-ar fi cerut 100 de lei şi acceptam, aceeaşi faţă mofluză ar fi avut. Nu a pus în funcţiune niciun aparat, evident.
După 8 minute am ajuns la destinaţie.
Am deschis uşa de la maşină, m-am dat jos, am scos portofelul, i-am dat banii, i-am urat noapte bună şi am închis uşa.
După cinci paşi, deschide uşa din dreapta, cea pe care coborâsem.
- Hei, se aude o voce urlătoare de maimuţă din interiorul gulerului de la geacă, mi-ai dat decât 15 lei.
Da, amuzant, nu? Mi-am văzut de drum.
- Bă, a urlat în continuare, ţi-am cerut să-mi dai 30. Atât ţi-am zis să-mi dai pe cursă.
Cum să nu fie amuzant?
-Bă, tu-ţi paştele mă-tii, zbiera, ies acum după tine.
Dar nu a ieşit, că n-avea ce să-mi facă. Iar eu mi-am văzut liniştit de drum. Îi cerusem să oprească pe o stradă paralelă cu cea unde locuiam, ca să evit vreo surpriză. Nu că m-aş fi aşteptat la vreuna. Pentru orice eventualitate.
Până la urmă, întrucât cu maşina nu putea intra pe străduţa pe care mergeam, iar pe jos considerând, probabil, că e riscant să se avânte, zbieretele au încetat de la sine şi, mofluz, s-a cărat.
Nu mint, a fost foarte amuzant.
Vă recomand cu încredere să procedaţi la fel.
La mulți ani!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cand pe Uber apare tarific dinamic toti merg catre taxiuri si intr-un fel ma gandesc ca e normal ca fiecare sa caute pretul cel mai mic,
Totusi cum individul sa zicem ca a vrut sa te pacaleasca pe tine cu 5-7 lei, putem spune ca si tu la randul tau l ai mintit pentru ca nu i-ai platit atat cat te ai inteles cu el.
Daca eu ma inteleg cu un zugrav sa mi spoiasca 2 pereti iar zugravul este nesimtit si imi cere dublu decat ar trebuii in mod normal sa mi ceara, eu ii dau dupa ce isi face treaba doar jumatate din suma promisa, doar pentru ca acela consider eu pretul corect. La fel daca imi duc masina la un mecanic sau mai stiu eu alte situatii. Nu mi convine pretul merg mai departe pot sa fac o reclamatie catre organele abilitate dar nu golania pe care ai facut o.
Bafta multa in ceea ce faci pe mai departe!
Ai înțeles ceva din comentariul lui Robertino și sensul în care el a folosit cuvîntul taximetrist? Că nu-s deloc convins.
vb aia: mai traieste iliescu ?
va dati seama ce era dc nemurirea se cumpara ?
Nu poti gasi taximetristii pe care ti-i doresti noaptea, la bariera in Centru Vechi sau in alte locatii cu "potential".
1. Nu renteaza ptr taximetrist. Duci clientul in vre-un cartier si revii spre centru "pe gol"
2. Taximetristii pot refuza persoane aflate in stare de ebrietate sau pe cele care pot genera stari conflictuale.
3. Taximetristii care nu fac preturi nu au ce cauta in astfel de locatii sa care toti betivii, drogatii s.a.m.d.
4. Prefer sa duc sambata dimineata babele cu cosul la biserica decat sa-i conduc pe cei sus enumerati.
Mai pot sa enumar motive dar as face-o fara rost.