Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„- Dar țara noastră ați vizitat-o, tovarășe?” Mii de români au încercat să fugă din țară în perioada comunistă, mulți dintre ei fiind uciși de către grăniceri

bagaj - Getty

Foto: Getty Images

Imaginează-ți că vrei să faci o excursie în străinătate. Vrei să îți petreci vacanța împreună cu familia. Nu trebuie să fie Paris sau Londra, tu vrei în Grecia sau Bulgaria. Faceți cerere la Direcția de Pașapoarte și sunteți convocați pentru o discuție:

- Bună ziua, am analizat dosarul dumneavoastră și vă informăm că cererea a fost avizată negativ.

- Cum negativ?

- Adică nu aveți voie să mergeți în Grecia.

- Dar de ce? Am depus toate actele, suntem o familie de muncitori, nu vrem decât o vacanță cu copiii.

- Nu se poate, tovarășe

- Păi de ce?

- Uitați care e treaba, nu faceți pe prostu'! Aveți aviz negativ de la Securitate. Aveți rude stabilite în Canada, nu prezentați garanții că vă întoarceți.

- Dar măcar până în Bulgaria! Am strâns bani. 

- Dar țara noastră ați vizitat-o, tovarășe? Că avem o țară frumoasă cu de toate. Munte, mare. Ia mergeți la Sovata, sunt bilete prin sindicat. Vizitați toată țara noastră și după aia veniți cu pretenții să mergeți afară! Următorul!

Dacă situația de mai sus ți se pare absurdă, fii liniștit.

Astăzi nu ți se poate întâmpla așa ceva, pentru că nu mai trăiești în comunism.

Dacă ți se pare că situația nu poate fi reală, înseamnă că ai ascultat prea mult poveștile lui tataie nostalgic, ai auzit de la ăia care beau în fata scării, ți-au povestit prostii prietenii sau nu ai învățat nimic despre comunism în școală.

În regimul comunist, dreptul la libera circulație era interzis. Cetățenii români nu puteau merge nicăieri în lume fără aprobarea autorităților. Dacă aveau rude stabilite în străinătate sau dosar la Securitate, li se interzicea ieșirea din țară. La fel în situațiile în care „garanțiile de întoarcere" în țară după ieșire nu erau considerate suficiente.

Avizul Securității era necesar pentru orice tip de călătorie în străinătate, inclusiv în cazul burselor de studii.

Mii de români au încercat să fugă din țară în perioada comunistă, mulți dintre ei fiind uciși de către grăniceri, s-au înecat în Dunăre sau au fost capturați și condamnați la închisoare pentru „trecerea frauduloasă a frontierei de stat".

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Toate astea scrise de Madalin ar trebui sa se predea in manualele de istorie. Sa stie copiii ce inseamna totalitarismul... sa nu se mai repete!
    • Like 0
  • Avem voie orice ne dorește inima. Dorințel se potrivesc mai greu cu banii și cu sănătatea . Și pe toate nu le împaci din start cu criza perpetuă, în care până ieri-alaltăieri factorul negativ primar era depopularea. Și asta părea să aibă o rezolvare - pe termen lung -, recurgându-se la forța de muncă imigrantă. Ce ne facem dacă nici companiile corporatiste, nici vecinul Putin nu urmăresc aceeași țintă ? Se pare că singura scăpare de griji trebuie căutată în mulțimea de universuri paralele.
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Un bătrân de 70 de ani stă pe nisip, cu picioarele încrucișate, după moda asiatică, lângă niște cercuri trasate de el cu bățul. Din când în când, se ridică și se uită la cercuri de sus și învârtindu-se în jurul lor. Din depărtare, se aud catapultele Siracuzei, îmbunătățite de moșneag ca să lovească mai precis și mai departe, dar și mai aproape, când navele romane ajungeau la câteva stadii distanță de zidurile cetății.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Copil furios / sursa foto: Profimedia

Școala românească, deși ar trebui să fie primul spațiu de siguranță, a devenit un loc al performanței mecanice, unde succesul se măsoară în note, nu în caractere. Absența educației emoționale lasă copiii fără cuvinte pentru a-și exprima frustrarea, frica sau nevoia de apartenență, transformând aceste stări în pumni sau în agresiuni online.

Citește mai mult