Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

„- Îl duc la psiholog. Cheltui o grămadă de bani. Nu pot dormi noaptea de grijă. Fac tot ce pot ca el să se descurce, când eu nu o să mai fiu” - mama unui copil cu autism

autist - Profimedia

foto: Profimedia

Am întâlnit pentru prima dată un copil cu autism într-un spital în urmă cu foarte mulți ani. Până atunci nici nu auzisem de această boală.

O mămică avea o fetiță de vreo patru ani, care era operată la un cot. Țipa continuu. Nu auzea nimic din ceea ce i se spunea. Nu vreau să descriu mai departe cum se comporta fetița. Nu pot și nu vreau.

Mama era extrem de obosită. Nu reușea să mănânce sau să doarmă. Nici noi, ceilalți oameni din salon, nu puteam. Au fost trei zile de coșmar. Nu am uitat niciodată cât de chinuită era acea mamă. Mereu își ștergea fața de transpirație. Mereu ofta. Mereu încerca să își liniștească copilul. Eu și alte mămici am încercat să o ajutăm. Nu am putut. Fetița nu accepta pe nimeni lângă ea. Devenea mai agitată. Când ațipea un pic, mama fugea la baie, se spăla, se schimba sau mânca ceva.

...

A doua oară am întâlnit un copil cu această boală la o școală. Învățătoarea mi-a spus care este starea lui, dar că atât ea cât și mama fac eforturi supraomenești să îl integreze în colectiv, să îl facă bine. Colegii de clasă îl iubesc și îl ajută.

Copilul era drăgălaș foc și spunea sincer tot ceea ce îi trecea prin cap. Mi-a pus și o întrebare. I-am răspuns.

M-a adus acasă mama acelui copil. Era și el în mașină. Eu discutam cu mama și credeam că el nu e conectat la discuția noastră, dar brusc a repetat întrebarea, pe care mi-a pus-o în clasă. Mama nu înțelegea ce spune. I-am explicat că e întrebarea pe care mi-a pus-o la activitate.

- E foarte deștept și sincer. Spune tot ceea ce gândește..., îmi spune mama.

- Știu. Am observat, i-am răspuns.

- Îl duc la psiholog. Îl duc la specialiști. Cheltui o grămadă de bani. Nu pot dormi noaptea de grijă. Fac tot ce pot ca el să se descurce, când eu nu o să mai fiu. Asta e grija mea cea mare, a spus mama cu lacrimi în ochi.

Am coborât din mașină și ne-am îmbrățișat în loc de orice cuvânt.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult