Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„- Îl duc la psiholog. Cheltui o grămadă de bani. Nu pot dormi noaptea de grijă. Fac tot ce pot ca el să se descurce, când eu nu o să mai fiu” - mama unui copil cu autism

autist - Profimedia

foto: Profimedia

Am întâlnit pentru prima dată un copil cu autism într-un spital în urmă cu foarte mulți ani. Până atunci nici nu auzisem de această boală.

O mămică avea o fetiță de vreo patru ani, care era operată la un cot. Țipa continuu. Nu auzea nimic din ceea ce i se spunea. Nu vreau să descriu mai departe cum se comporta fetița. Nu pot și nu vreau.

Mama era extrem de obosită. Nu reușea să mănânce sau să doarmă. Nici noi, ceilalți oameni din salon, nu puteam. Au fost trei zile de coșmar. Nu am uitat niciodată cât de chinuită era acea mamă. Mereu își ștergea fața de transpirație. Mereu ofta. Mereu încerca să își liniștească copilul. Eu și alte mămici am încercat să o ajutăm. Nu am putut. Fetița nu accepta pe nimeni lângă ea. Devenea mai agitată. Când ațipea un pic, mama fugea la baie, se spăla, se schimba sau mânca ceva.

...

A doua oară am întâlnit un copil cu această boală la o școală. Învățătoarea mi-a spus care este starea lui, dar că atât ea cât și mama fac eforturi supraomenești să îl integreze în colectiv, să îl facă bine. Colegii de clasă îl iubesc și îl ajută.

Copilul era drăgălaș foc și spunea sincer tot ceea ce îi trecea prin cap. Mi-a pus și o întrebare. I-am răspuns.

M-a adus acasă mama acelui copil. Era și el în mașină. Eu discutam cu mama și credeam că el nu e conectat la discuția noastră, dar brusc a repetat întrebarea, pe care mi-a pus-o în clasă. Mama nu înțelegea ce spune. I-am explicat că e întrebarea pe care mi-a pus-o la activitate.

- E foarte deștept și sincer. Spune tot ceea ce gândește..., îmi spune mama.

- Știu. Am observat, i-am răspuns.

- Îl duc la psiholog. Îl duc la specialiști. Cheltui o grămadă de bani. Nu pot dormi noaptea de grijă. Fac tot ce pot ca el să se descurce, când eu nu o să mai fiu. Asta e grija mea cea mare, a spus mama cu lacrimi în ochi.

Am coborât din mașină și ne-am îmbrățișat în loc de orice cuvânt.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Telegondola Mamaia, între demolare și autostradă prin aer. Ce ar trebui făcut, de fapt, cu simbolul stațiunii?

În mai puțin de doi ani, Telegondola din Mamaia a trecut - cel puțin în declarațiile publice - prin toate scenariile posibile. Mai întâi, arhitecții care lucrau la noul Plan Urbanistic Zonal al stațiunii au propus eliminarea instalației, considerând că stâlpii și cablurile afectează imaginea urbană și zonele istorice din Mamaia. Apoi, primarul Constanței a spus răspicat că telegondola nu va fi desființată. Acum, președintele Consiliului Județean Constanța anunță că instituția ar putea prelua instalația și că, în viziunea sa, traseul ar putea fi extins spre Năvodari, spre Delfinariu și chiar către sudul litoralului.

Citește mai mult

Telegrame din taberele copilăriei. De la „Bobiță” și biscuitul în ochi, la autocarul pentru copiii căzuți pe Vulcanii Noroioși

Recent, am devenit nostalgic după taberele copilăriei - nu știu exact motivul, dar poate o să-l deslușesc până la finalul articolului. Șase veri la rând, din 1998 până în 2003, adică de la 9 ani până am intrat la liceu, am fost în taberele de creație literară „Tinere condeie” de la Tismana (județul Gorj), apoi Poiana Pinului și Arbănași (ambele din județul Buzău).

Citește mai mult

Trieste - pledoarie împotriva rasismului

În timp ce extrema dreaptă din România îndeamnă lumea să nu accepte livrările aduse de curierii sud-asiatici (rezidenți cu acte în regulă!), în Italia, mai exact în Trieste, o inițiativă civică îi îngrijește tocmai pe acești imigranți, ce își riscă viața pe ruta balcanică, pentru dreptul la un trai mai bun.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro