„- Și nu îți este frică?…” Dialog cu colega mea de clasă, procuroarea

Când am intrat în mașină și ne-am pus amândouă centurile de siguranță în același timp, m-am întrebat dacă și în acțiunile noastre de zi cu zi ne pusesem vreodată centurile de siguranță. De aproape 1 an, ne-am regăsit de aceeași parte a adevărului, în lupta pentru statul de drept, ea din poziția de procuror, iar eu practicând activismul civic alături de prietenii mei din comunitatea Vă Vedem din Sibiu.

Cu procurorul Antonia Diaconu am fost colegă de clasă. La „Bălcescu”, cum se numea, la absolvirea noastră, actualul Colegiu National “I.C. Brătianu” din Pitești. Și atunci, ca și acum, Antonia era calmă și își păstra sângele rece în orice situație. Era mereu politicoasă și nu se intimida ușor. Ea și-a dorit dintotdeauna să facă Dreptul, iar eu, Jurnalistica. 

Am întrebat-o cum i s-a schimbat viața de când a ieșit în arena publică. Mi-a spus că acesta este de fapt vârful iceberg-ului, fiindcă viața de procuror i se schimbase deja. De când a început lupta cu legile justiției, procurorii desfășoară, în paralel cu dosarele pe care le au în lucru, o activitate de monitorizare a modificărilor legislative care le afectează munca, fiindcă nimeni nu îi informează cum și când urmează să se mai schimbe ceva. „Practic nu poți să ții pasul cu inițiativele lor. Avem un grup de whatsapp și acolo facem schimb de informații. Stăm cu ochii pe site-ul Ministerului de Justiție, pe Monitorul Oficial, citim din presă, ne adunăm singuri informațiile, iar asta e o risipă uriașă de energie. Uneori plecăm de la birou la 11 seara. Lucrăm și sâmbăta, când e nevoie.”

Cu toate acestea, Antonia este si co-președintele unei Asociații nou înființate, AMPASP. „Nu sună prea complicat?”, întreb. „Ba da, însă denumirile asociațiilor profesionale ale procurorilor sau judecătorilor sunt agreate împreună cu Ministerul de Justiție. Ca să nu existe amânări am găsit acronimul acesta complicat, pe care nu îl voia nimeni - AMPASP, Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor – însă contează mai puțin numele, ci ce vom face prin această Asociație. Prima inițiativă a fost aceea de a strânge semnături pentru oprirea procedurii de revocare a lui Augustin Lazăr”.

E greu de acceptat că s-a ajuns aici. 

„- Și ce își propun procurorii afiliați în AMPASP?” o întreb.

„- Să fie reactivi. Asta ar trebui să facem toți. E esențial să scriem scrisori deschise, să facem sesizări la CSM, la Curtea Constituțională, sa nu ne blazăm, să nu ne resemnăm!”

Nu-mi stăpânesc curiozitatea și o întreb cum a fost la întâlnirile cu membrii Comisiei de la Veneția, la care știu că a participat. Antonia îmi răspunde că au fost deschiși și interesați să le afle punctele de vedere, ca au vrut să știe care este perspectiva magistraților români și că au lăsat căile de comunicare deschise. „E important să semnalăm Europei obstacolele cu care ne luptăm”.

Este din ce in ce mai greu să faci dreptate. Zilele trecute, la Novaci in județul Gorj, Judecătoria a rămas fără curent electric și, în lipsa unui generator, zeci de dosare au fost amânate. Pe pagina de facebook a colegului Antoniei, judecătorul Bogdan Mateescu, citim că există instanțe în România unde încălzirea funcționează încă cu sobe cu lemne, iar toaletele se afla in curte.

Mă uit cum reușește să țină în mână toate mingile, pentru că pe lângă munca de procuror și asumarea unui rol public în lupta cu modificările aduse legilor justiției, Antonia este și mama a două fete. Vorbind de țara în care trăiesc copiii noștri, aflu ceva ce nu știam: că în fiecare an, timp de 1 lună, procurorii au posibilitatea, printr-un acord semnat cu Ministerul Educației să participe la programul de educație juridică în școli, ceea ce înseamnă discuții cu elevii despre drepturile și obligațiile de cetățeni, dar și despre importanța participării la vot. Citesc că în România sunt 1534 de licee. Dacă ar fi să ne raportăm numai la această formă de învățământ, investiția timpului procurorilor în educația viitorilor cetățeni ar fi aur pentru România.

Modificările aduse legilor justiției le îngreunează munca, efortul de colectare a probelor este energofag, în condițiile în care, spune procurorul Antonia Diaconu, au crescut drepturile inculpaților în detrimentul persoanelor vătămate. Este din ce in ce mai greu să faci dreptate. Zilele trecute, la Novaci in județul Gorj, Judecătoria a rămas fără curent electric și, în lipsa unui generator, zeci de dosare au fost amânate. Pe pagina de facebook a colegului Antoniei, judecătorul Bogdan Mateescu, citim că există instanțe în România unde încălzirea funcționează încă cu sobe cu lemne, iar toaletele se afla in curte.

Știu doar în linii mari - și vreau să îmi clarific - ce înseamnă determinarea, exprimată în ani de carte, de care trebuie să dea dovadă cei care vor să devină procurori. „Să o luam pe rând: termini Dreptul, dai examen de admitere la Institutul Național de Magistratură. La absolvire există, de asemenea, un examen, după care devii procuror-stagiar, 1 an si jumătate. Urmează examenul de stagiatură, în urma căruia ajungi procuror de Judecătorie, de Tribunal, sau procuror la Curtea de Apel. Sunt examene tot timpul și foarte grele, examene care pun în concurență absolvenți cu același nivel de pregătire, așa încât diferențele se fac la zecimea de punct”.

În timp ce verific dacă mai am baterie pentru un selfie care să ne amintească de momentul acesta, vreau să știu dacă ea s-ar fi gândit că vom ajunge vreodată aici. Îmi răspunde cu tristețe în glas că a învățat după cărțile scrise de Tudorel Toader și că prin urmare gustul dezamăgirii este cu atât mai amar. Dar nu, nicio clipă n-ar face altfel sau altceva. O întreb deschis și dacă nu îi este frică. De Inspecția Judiciară, de secția nou- înființată care anchetează procurori.... La fel ca in liceu, Antonia răspunde calm, fără ezitare, că atunci când iți faci treaba slujind adevărul nu ai de ce sa te temi. A primit sesizări de la Inspecția Judiciară, însă nimic de natură să îi perturbe parcursul. Cât despre anchetarea procurorilor de către secția special înființată, crede că este mai degrabă o alta modalitate de a te scoate din rutină și de a diminua productivitatea procurorilor prin solicitări consumatoare de timp și energie.

Ne apropiem de destinație și ne îmbrățișăm.

Și fiindcă tocmai m-am dat jos dintr-un mijloc de transport, îmi dau seama că, dacă statul de drept va mapa vreodată stațiile apărării sale, ele s-ar putea numi Piața Huet, Piața Victoriei, Magistraturii, Veneția, Bruxelles. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp