Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

„Aferim!”, în regia lui Radu Jude, lăudat de presa britanică: „de neratat”, „un alt tip de cinema românesc decât cel pe care credeți că îl cunoașteți”, „impresionant”, „uimitor”

Cel mai mare proiect dedicat cinematografiei românești realizat vreodată în Marea Britanie care a cuprins o lună de film românesc, întâlniri cu cineaști, critici și promotori de film și prelegeri despre cinematografia românească a avut parte de ecouri pozitive din partea cinefililor, a celor prezenți, dar și din partea publicațiilor britanice.

Proiectul „Revoluție în realism. Noul cinema românesc”, organizat de Institutul Cultural Român din Londra împreună cu British Film Institute (BFI), s-a desfășurat la Londra pe tot parcursul lunii iunie.

Dorian Branea, directorul Institutului Cultural Român din Londra, spune că succesul de care s-a bucurat proiectul l-a făcut să se gândească la transformarea programului de la British Film Institute într-un format de dimensiuni mai reduse, care să circule în toată Marea Britanie și chiar în regiune – Irlanda și Islanda - astfel încât mai mulți cinefili să poată avea acces la fantastica evoluție a filmelor românești.   

„Ne gândim la o formulă nu de o lună, ci la una simplificată. Vom discuta cu criticul de film Geoff Andrew, co-curatorul sezonului - o celebritate în lumea criticii de film și un mare admirator al filmului românesc - pentru a reface curatorial programul la dimensiunea unui program de câteva zile, o săptămână, dar păstrând aceeași idee pe care am aplicat-o la „Revoluție în realism. Noul cinema românesc”. Vom folosi aceeași identitate, iar în felul acesta încecăm să multiplicăm, în următorii doi ani, și efectele pe care le-am obținut cu ocazia prezentării proiectului la British Film Institute și în alte orașe din Marea Britanie - Edinburgh, Liverpool – și poate și în Reykjavik, Islanda și în Dublin, Irlanda”, a declarat pentru Republica.ro Dorian Branea, directorul Institutului Cultural Român din Londra, care a adăugat că ideea este deocamdată la stadiul de „laborator”.

Directorul ICR Londra spune că noua formulă curatorială va include de asemenea și câteva evenimente publice - discuția dintre criticii de film, discuția dintre regizori, conferința unui critic cunoscut.

Financial Times: „Omagiu adus României”

Retrospectiva filmului românesc organizată la British Film Institute a fost încă de la început semnalată în presa britanică drept o opțiune de programare „profetică”, Financial Times recomandând acest „omagiu adus României” drept un eveniment care nu trebuie ratat (vezi fragmentul din Financial Times în imaginea alăturată).

Cinefilii au putut vedea în cadrul a 70 de proiecții, 27 dintre cele mai bune filme românești realizate în ultimul deceniu.

Programul primei perioade a cuprins, pe lângă proiecții, și câteva evenimente speciale. La dezbaterea despre condițiile apariției Noului Cinema Românesc au participat criticii Andrei Gorzo, Dominique Nasta, Geoff Andrew și Nick Roddick. Seara următoare a aparținut filmului „Aferim!” al lui Radu Jude, câștigător al Ursului de Argint pentru cea mai bună regie la Festivalul de la Berlin din 2015. La proiecția de gală care a marcat debutul sezonului au fost invitați să dialogheze cu publicul Teodor Corban, deținătorul rolului principal, și scenaristul Florin Lăzărescu, regizorul intervenind video-telefonic prin intermediul Skype. 

Peliculei „Aferim!” a regizorului Radu Jude, care a fost una dintre cele mai vizionate, organizatorii i-au rezervat, pe lângă seara de gală din deschiderea sezonului, o săptămână întreagă de rulare. Critici celebri au recomandat filmul, caracterizându-l în termenii cei mai măgulitori: „de neratat” (Mark Kermode, The Observer, BBC), „un alt tip de cinema românesc decât cel pe care credeți că îl cunoașteți”, „impresionant” (Jonathan Romney, The Independent, Screen International), „uimitor” (Peter Bradshaw, The Guardian), „unul dintre cele mai bune filme ale anului” (Nick James, Sight & Sound).

Proiectul a avut și o secțiune specială dedicată regizorului Cristi Puiu, care a cuprins toate scurt- și lungmetrajele pe care laureatul Trofeului Transilvania 15 (TIFF) - caracterizat de criticul Geoff Andrew drept unul dintre cei mai influenți cineaști contemporani - le-a realizat până acum.

Între filmele prezentate pe parcursul întregii luni, s-au numărat: Marfa și banii (r. Cristi Puiu, 2001), Aferim! (r. Radu Jude, 2015), A fost sau n-a fost? (r. Corneliu Porumboiu, 2006), După dealuri (r. Cristian Mungiu, 2012), De ce eu? (r. Tudor Giurgiu, 2015), Eu când vreau să fluier, fluier (r. Florin Șerban, 2010), Moartea domnului Lăzărescu (r. Cristi Puiu, 2005), 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (r. Cristian Mungiu, 2007), Aurora (r. Cristi Puiu, 2010), Hârtia va fi albastră (r. Radu Muntean, 2006), Trois exercices d’interprétation (r. Cristi Puiu, 2013), Felicia, înainte de toate (r. Melissa de Raaf și Răzvan Rădulescu, 2009), Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu (r. Andrei Ujică, 2010), Crulic - Drumul spre dincolo (r. Anca Damian, 2011), Poziția copilului (r. Călin Peter Netzer, 2013), Un etaj mai jos (r. Radu Muntean, 2015). Programul a inclus și două premiere: Orizont de Marian Crișan și Autoportretul unei fete cuminți de Ana Lungu, cu participarea celor doi regizori. Pentru a completa această panoramă a filmului românesc acoperind mai bine de un deceniu, între 7 și 14 iulie ICR Londra va mai prezenta filmele California Dreamin’ (2007), în regia lui Cristian Nemescu, Francesca (2009), în regia lui Bobby Păunescu, și Domestic (2011), în regia lui Adrian Sitaru.   

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Prima constatare cu privire la acest film: toţi cei care îl văd sunt atinşi într-un fel sau altul. Vreau să spun că, dacă iei pulsul şi tensiunea spectatorilor, la finele proiecţiei, n-o să găseşti niciunul cu ăşti doi parametri în limite normale. Dar motivele pentru care li se întâmplă lucrul acesta sunt foarte diferite. Mai exact, diametral opuse.

    Anumiţi oameni, printre care mă prenumăr, îl consideră drept unul dintre cele mai bune şi mature filme realizate vreodată de un autor român, pe deplin picior de egalitate cu cele câteva creaţii de prim rang semnate de Victor Iliu, Liviu Ciulei şi Lucian Pintilie – în vreme ce alţii sunt indignaţi (la modul foarte vocal, desigur) de prea puţinul patriotism de care ar da el dovadă.

    Nu are rost să le explici, acestora din urmă, că realizarea unei “structuri semnificative”, cum numea odată un estetician pe care l-am tocit în facultate ceea ce noi, de regulă, numim “capodoperă”, este de fapt supremul gest patriotic al unui artist. Asta, fiindcă atunci când aude acest cuvânt, el se gândeşte invariabil la filmele lui Sergiu Nicolaescu şi la cărţile cu semnătura Mihaelei Rădulescu pe copertă. Nu e nimeni mai neclintit în convingerile sale ca publicul acestor doi creatori.

    “Idei puţine, da’ fixe” – în aceşti termeni îl descriam, în armată, pe colonelul nostru. Şi văd că aprecierea răutăcioasă de atunci se potriveşte multor spectatori actuali ai lui Radu Jude…

    Aferim e un film paradoxal: făcut în mare parte din citate şi aluzii livreşti, e de o originalitate frapantă; având ca subiect balcanismul şi „ţărănia” poporului român de pe la 1835, el e un road movie cum i-ar plăcea Hollywood-ului să mai poată scoate; filmând static-tensionat şi în alb-negru Dealurile Măcinului, o face în aşa fel încât te aştepţi ca, dintr-o clipă în alta, să răsară, la cotitură, John Wayne cu pistolul său mare cât toate zilele – şi totuşi, e mai specific românesc decât 99% din producţia naţională de film.

    Vorbind despre imaginarul medieval al neamului românesc („violent”, i-ar zice Ruxandra Cesereanu), Aferim descrie, rece şi obiectiv, cu precizie sociologică, zestrea de răutate, josnicie şi prostie a omului contemporan. A Eternului Uman, de fapt, deci nu numai cea proprie omului din România, sau din Balcani.

    Şi făcând un film despre soarta robilor ţigani, căci acesta este, de fapt, subiectul său, rescrie fără parti pris istoria Ţărilor Române dintre 1821 şi 1848. Adică e de o corectitudine politică ce-i scoate din papuci pe spectatorii cu idei aşa cum ziceam mai sus (vezi nesfârşitele bălăcăreli online provocate de acest film).

    Cam atât despre fond. Iar acum, despre formă:

    Celebra Julia Kristeva definea intertextul drept un “mozaic de citate, absorbţia şi transformarea unui alt text; indicele modului în care un text citeşte istoria şi se inserează în ea”. Exact asta este Aferim, un mozaic de citate din Budai Deleanu, Nicolae Filimon, Anton Pann, Ion Creangă, Cilibi Moise şi alţi autori din vremea cu pricina. Iar rezultatul este viu, firesc şi expresiv, fără pic de artificialitate, o istorie restituită spectatorului de azi în forma ei cea mai probabilă, cea mai plauzibilă.

    Joaca postmodernă a regizorului-scenarist Radu Jude şi a coscenaristului Florin Lăzărescu de-a istoria literaturii şi filmului nu seamănă cu remake-urile lui Scorsese sau ale fraţilor Coen, alţi postmoderni celebri, ci mai degrabă cu ipostazele literare, verbale, ale altor asemenea jocuri. Cum ar fi, la noi, Ingeniosul bine temperat de Mircea Horia Simionescu. Sau, la englezi, Ulysses de James Joyce, cu celebrul tur de forţă al capitolului scris pe limbile diferitelor vârste ale istoriei lor, de la Chaucer la John Donne şi apoi, la slang-ul de început de secol XX.

    Asta, chiar dacă filmul nu mizează doar pe aceste împrumuturi din literatura vremii. El mai “importă”, la modul tandru-reverenţios, şi două personaje din unanim cunoscutul Moromeţii al lui Stere Gulea, pe cele interpretate de Luminiţa Gheorghiu şi de Victor Rebengiuc – cu cadrul lor scenografic cu tot. Rezultatul este, de asemenea, spectaculos pentru spectatorul local – aşa cum se pare că a fost şi pentru juriul berlinez, de altfel (care i-a dat un Urs de Argint).

    Şi dacă toate acestea se refereau, în mod mai mult sau mai puţin direct, la România de ieri, există aici două episoade care ne aruncă fără menajamente în România actuală, cea văzută toată ziua la televizor.

    Unul este cel al preotului întâlnit pe drum de către cele două personaje principale. Interpretat cu verva sa dintotdeauna de Marius Bindea, personajul este o colecţie ambulantă de locuri comune, superstiţii şi prejudecăţi antiţigăneşti şi antisemite, pe care le debitează fără încetare. Nu ştiu de ce, dar parcă are ceva din Dan Puric.

    Celălalt este omul legii, zapciul mitarnic interpretat de Paul Fister (= “şpăgar”, pentru telespectatorul de azi), de la care cei doi urmăritori ai robului ţigan fugit de la stăpânul său capătă contracost unele informaţii. Sunt acestea nişte apariţii de la 1835? eu zic că sunt de azi şi că le vedem de dimineaţa până seara la televizor.

    Şi poate că ar mai trebui amintit încă unul, un gag de tot hazul: cei doi călăreţi, respectiv urmăritorii susmenţionaţi dau nas în nas, pe un drum desfundat din mijlocul pădurii, cu o caleaşcă ce ocupă tot “carosabilul”. De unde, un mic schimb de înjurături întrutotul contemporan, de parcă ne-am afla într-o intersecţie semaforizată din Bucureşti…

    Apariţiile de primplan din acest film constituie spectacole în sine: în primul rând, Teodor Corban, zapciul (= şeriful) trimis să-l recupereze pe sclavul de culoare, respectiv pe ţiganul evadat după ce s-a culcat cu nevasta boierului – la instigarea ei, după cum afirmă (Cuzin Toma). Corban reuşeşte performanţa de a recita o lungă listă de citate cu aerul că le excogitează ad hoc şi că e ferm convins de eternitatea adevărului lor. Nu zâmbeşte nici o clipă şi nici pe noi nu prea ne face să.

    Sau copilul fugarului (Alberto Dinache), superb şi în film, şi în afara lui, la gala sui generis de ieri, de la Cinemateca Union.

    Dar cel mai tare şi mai neaşteptat e boierul Cândescu, stăpânul robului fugit. Regizorul de teatru Alexandru Dabija, foarte cunoscut în această calitate şi mai puţin sau de loc ca actor, este o apariţie absolut memorabilă aici, cu aerul său de fanariot onctuos, aparent moale, dar capabil de o bestialitate pur orientală, cum numai pe Youtube mai vedem: îl castrează cu mâna lui pe robul prins şi ar vrea să îndese în gura propriei neveste produsul rezultat.

    Acesta este punctul culminant şi final al acţiunii. Cred că e prima oară când văd un film românesc construit cu un simţ exemplar al ritmului – şi anume, după reţeta aristotelică.


    PS – Trei persoane trebuie menţionate neapărat (de fapt, ar trebui înşirate toate cele care au avut vreo legătură cu facerea filmului acesta, dar din păcate nu se poate): dna dr. Constanţa Vintilă- Ghiţulescu, fără a cărei competenţă istoric-sociologică nu ştiu ce s-ar fi ales de acest proiect, minunatul operator Marius Panduru, care, numai aşa, de-al naibii, face peisajul dobrogean să arate ca Death Valley şi producătoarea Ada Solomon, care ne-a făcut să credem că bugetul acestei producţii româno-ceho-bulgare a fost unul hollywoodian (nici pe departe, de fapt).

    PS2 – Am vorbit, aici, despre Aferim ca despre un western. N-am mai spus că el face o mică şi respectuoasă aluzie la Moara cu noroc. Dar cu ocazia asta, mi-am adus aminte că aşa am reuşit să intru în facultate, la I.A.T.C., în 1973: la ultima probă, la care-mi căzuse subiectul ăsta, am spus că el e un western – şi am argumentat cu personajele arhetipale din western-uri, care se regăsesc întocmai şi în filmul lui Iliu. Domnul Florian Potra a fost încântat de afirmaţia asta. Şi uite-aşa, am intrat (într-un târziu) în facultatea aia…
    (http://ciocu-mi)c.ro/wordpress/?p=12775, 18.03.2015)
    • Like 0
  • Pe buna dreptate a fost foarte apreciat de catre presa britanica filmul "Aferim!" al lui Radu Jude!
    Surprinzatoare este, poate, pozitia relativ retinuta sau nu indeajuns de analitica a criticii de specialitate romanesti, dat fiind ca este vorba, evident, despre un film de referinta, un inteligent "pariu castigat" al cinematografiei romanesti.
    Avem, in fine, o creatie care respira in "limbaj" cinematografic mult asteptatul specific national, cu respectul cuvenit fata de istorie, mentalitate, obiceiuri si credinte.
    • Like 1
  • Promovarea filmelor romanești in UK este mai mult decât laudabila ramane o discutie despre subfinantarea si lipsa de sprijin a tinerilor regizori romani... Premiile obținute la marile festivaluri nu reflecta realitatea filmului românesc actual... Despre Aferim" numai de bine dar cred ca britanicii snobi din fire s-au ghidat dupa cronicile si premiile obținute,pentru ca ma îndoiesc sa fi înțeles mare lucru din acest film plin de istorie si realitati romanești de ieri si de azi ...
    • Like 0
    • @ Ionescu Victor
      @ Ionescu Victor
      Nu stiu de unde aveti informatia despre "snobismul" criticilor de film britanici(?!?!) insa opinia ca o anumita realitate- in cazul de fata, romaneasca- nu poate fi inteleasa de straini este profund eronata.
      Dimpotriva, aprecierile presei britanice dovedesc valoarea filmului.
      • Like 1


Îți recomandăm

Testare Covid-19

„Toată lumea așteaptă ca rezultatul să fie pozitiv sau negativ. În biologia moleculară, rezultatul este detectabil/ nedetectabil. Negativ sau pozitiv se pot asocia altor tipuri de teste, dar nu acestor tipuri de teste”, explică dr. Andreea Alexandru, director medical, divizia de laboratoare Regina Maria.

Citește mai mult

Navigând împreună spre viitor

„M-a luat așa, ca pe șah, m-a aranjat, deci eu nu gândeam în perioada aia. De fapt, când primești vestea asta, tu... ești pur și simplu... te oprești în timp și ai în față un hău și nu știi unde să pornești”. Aceasta este mărturia Lilianei, a cărei poveste impresionantă vă invit să o descoperiți.

Citește mai mult

Dan Byron_FB

Se numește Daniel Radu, are 43 de ani și a copilărit într-un bloc lung, aflat lângă un altul, în ruină, de pe Șoseaua Pantelimon din București. În lumea aceea, mulți copii săraci, jefuiți de către soartă de dragoste și siguranță, căutau să recupereze ceva de la viață din buzunare străine și să egaleze scorul lovindu-i pe cei mai slabi decât ei.

Citește mai mult