Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Ai o aură mișto!” Cum mă apăr când un iluminat se oferă să mă rezolve energetic sau să mă purifice cu cristale

Eram cu niște prieteni la o terasă într-o zi frumoasă de vară. Stăteam noi acolo și povesteam tot ce ne trecea prin cap, știi tu, cum fac oamenii de obicei între prieteni. 

La un moment dat apare o tipă, prietenă cu una din fetele de la masă. Părea ea așa puțin dusă, dar m-am gândit că poate e obosită după muncă (povestea se întâmpla spre seară). Face cunoștință cu toată lumea și se prăbușește în scaun. Trece un timp și o văd că mă fixează cu privirea. Încerc să n-o bag în seamă, dar nici ea nu se lasă mai prejos. Până la urmă o întreb care e treaba și îmi spune distant:

„Ai o aură mișto”.

„Ei, pe dracu” mă gândesc eu. Am mai primit complimente dar niciodată pe bază de aură. Am crezut că asta a fost tot. Ți-ai găsit, tipa era chitită să îmi schimbe viața în bine așa că adaugă: „Ai niște culori foarte vii în aura ta” și continuă mijind ochii (am aflat ulterior că cică așa faci ca să vezi aura cuiva, ții ochii întredeschiși și dai capul puțin pe spate) „numai că ai o mică pată maro chiar în centru”.

Rămăsesem cu gura căscată și o priveam neîncrezător. După câteva secunde mi-am revenit din șoc. „Păi ia și tu ăsta și șterge-mă!” i-am spus, întinzându-i un șervețel și rugându-mă în sinea mea ca pata maro să fie de ciocolată.

***

De ce oameni aparent inteligenți cred că un anumit articol de îmbrăcăminte le poartă noroc? De ce sportivi de top poartă la meciuri aceeași pereche de șosete sau de lenjerie convinși că, dacă nu fac asta, vor pierde partida? De ce unii oameni nu se spală pe cap în zile impare convinși fiind că, dacă o fac, își vor pierde părul din cap? Și de ce fata aceea avea impresia că pentru mine are vreo relevanță ceea ce crede ea că vede?

Dacă te-ai întrebat vreodată lucruri asemănătoare, află că răspunsul la toate aceste lucruri este gândirea magică. Iar oamenii sunt predispuși la gândire magică pentru că sunt construiți astfel încât să caute permanent un sens în lumea din jurul lor. Iar gândirea magică chiar asta este, un set de convingeri (iraționale în principiu) despre o corelație între comportamente și evenimente: dacă fac asta se întâmplă asta, dacă nu fac asta se întâmplă astalaltă (ceva mai rău de obicei). Gândirea magică este o formă de ripostă a minții umane la necunoscut și incertitudine, este o metodă prin care omul se simte capabil să controleze ceea ce i se întâmplă. Sigur că acest control este o iluzie dar în lipsă de altceva e mai bun decât nimic.

***

Uite altă pățanie. Eram la o întâlnire amoroasă cu o tipă și, din vorbă în vorbă, îmi povestește cum ea, înainte să ajungă acasă, trimite energii către apartamentul în care locuiește în așa fel încât, atunci când pășește înăuntru, să fie întâmpinată de energii benefice.

Am stat eu un pic pe gânduri și i-am spus că pot să înțeleg asta dar sunt curios dacă abilitatea aceasta nu ar putea fi folosită și în alte feluri, de exemplu ca să verifici dacă ai uitat să închizi gazele sau să stingi lumina când ai plecat de-acasă sau să pornești centrala înainte să ajungi acasă. Adică un fel de The Internet of Things fără internet și fără să te obosești să mai faci setări de conectare. N-a apreciat întrebarea mea, mi-a spus că am mintea închisă. Probabil a dat scanare după dispozitive similare și n-a găsit nimic, eu având wireless-ul minții oprit din motive de economisire baterie.

***

În cazul în care te gândești că nu ți se aplică ție, mai gândește-te: este o tendință universal valabilă. Indiferent cât de rațional sau de analitic ai fi, sigur ai avut în decursul vieții astfel de credințe în magie. Și nu doar în copilărie când îți imaginai dragoni și zâne. Numai că, dacă ești o persoană rațională, ești capabil să te surprinzi în momentele în care o iei razna și să te redresezi. Sau măcar să auzi când cineva îți semnalează că ai luat-o razna. Știi, e ca atunci când ai un tic verbal să spunem. De exemplu spui „deci” la începutul fiecărei propoziții. Să zicem că nu te prinzi singur că faci acest lucru și îți spune cineva. Ei bine, după aceea cresc șansele să te surprinzi „comițând” ticul verbal. Primele dăți doar conștientizezi ticul și te enervezi că nu te poți controla. Dar ușor-ușor începi să devii tot mai atent și ajungi să te prinzi că vei face ticul înainte să îl faci efectiv reușind să te oprești. Iar după încă ceva timp nici măcar nu îți mai pui problema să fii atent la acel aspect pentru că ai scăpat definitiv de problemă. Ei bine, cam așa funcționează și psihoterapia. E adevărat că în acest caz terapeutul îți atrage atenția asupra unui comportament mai degrabă decât asupra unui tic verbal, dar procesul e în mare măsură similar.

Bun, dar ce te faci cu oamenii mai puțin raționali și care au plecat prea departe (figurativ vorbind) ca să te mai audă? Mai ales că cei mai mulți dintre ei nu se duc la terapie pentru că magia le asigură tot necesarul de sens de care au nevoie. Nu poți să le zici că sunt razna și au nevoie de ajutor de specialitate pentru că se supără și oricum nu rezolvi nimic. Și nici nu poți să faci terapie cu forța (dacă ești psihoterapeut) pentru că e urât și neetic și oricum nu se poate fără voia lor. Ei bine, poți să faci totuși ceva: să îi iei peste picior. Știi ce zicea Harry Truman, că dacă nu poți să-i convingi zăpăcește-i? E cam tot așa, dar e soluția alternativă pentru cei deja zăpăciți. Sigur că iar își vor face apariția aceia care știu ei cum trebuie să fie terapeuții (pentru că au văzut ei în filme) și se vor declara revoltați de modul meu de abordare. 

Când văd câte un iluminat din acesta care pășește pe mici norișori și debitează banalități de parcă i-au fost revelate de Sfântul Duh, mă duc spre el cu o mutră concentrată și privesc fix înspre partea stângă a capului său. De obicei asta îi provoacă mirare. Îi zic să stea liniștit că nu durează mult și dau cu mână prin aer ca și cum îndepărtez ceva. Apoi mă retrag și îi spun zâmbind:„Aveai o scamă pe aură, dar e în regulă acum, s-a rezolvat”.

Ar fi bine să știe că luatul peste picior se înscrie în sfera a ceea ce în limbaj de specialitate se numește „intervenție paradoxală” și este o strategie terapeutică foarte utilă în special în situațiile în care nimic altceva nu pare să meargă. Strategia luatului peste picior are două beneficii: în primul rând sunt șanse ca persoana vizată să fie pusă pe gânduri la surprinderea ridicolului a ceea ce spune (sigur, nu e obligatoriu, de multe ori doar se enervează) și în al doilea rând scad șansele să recruteze noi adepți prin enormitățile pe care le spune (asta dacă face și astfel de munci de misionariat iar mulți au astfel de apucături pentru că nu se pot abține să nu împartă magie celor din jur).

Hai să vedem, ce poți să faci când cineva îți povestește despre faptul că ai probleme pentru că ai o energie nasoală? Sau când se oferă să te purifice cu cristale? Uite încă un exemplu din viața mea, ca să nu mă suspectezi că sunt doar teoretician.

Când văd câte un iluminat din acesta care pășește pe mici norișori și debitează banalități de parcă i-au fost revelate de Sfântul Duh, mă duc spre el cu o mutră concentrată și privesc fix înspre partea stângă a capului său, puțin mai departe de cap. De obicei asta îi provoacă mirare și, dacă nu spune ceva, sigur ridică întrebător din sprâncene. Îi zic să stea liniștit că nu durează mult și dau cu mână prin aer ca și cum îndepărtez ceva. Apoi mă retrag și îi spun zâmbind:

„Aveai o scamă pe aură, dar e în regulă acum, s-a rezolvat”.

Cum spuneam, nu mereu astfel de glume sunt bine primite de oamenii cu conștiința înălțată în planuri astrale așa că faci ca mine pe propria răspundere.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Interesant articolul dar nu inteleg ceva si poate nu ma duce capul sau aura....inca nu stiu dar poate aflu. In acest articol faceti misto de aura sau camp energetic sau cum so fi numind el sau de shamanii astia raspanditi prin toata lumea care vad toate bazaconiile numai de ei stiute. Stiti, aici e ca si cu credinta. Exista sau nu exista.....acel ceva. Dar indiferent de raspuns, credinta in sine nu trebuie luata peste picior ca nu face bine la propria credinta care acum e intr-un fel si cu siguranta peste ani sau cand ne izbim de o grinda serioasa devine cu totul altfel. Poate e de meditat. Orice om ajunge cu siguranta intr-o zi cand fata in fata cu el se va intreba oare dincolo ce este....nimeni nu scapa iar atunci simti o nevoie acuta sa exite zane, pitici, sfinti si aure.......De aceea poate nu e bine sa zdruncini credinta oamenilor, indiferent care este ea. Poate pentru ei acel timp este mai aproape decat pentru tine...nu ai de unde sa stii, chiar daca tii ochii larg deschisi.
    • Like 0
  • check icon
    „Păstrați igiena! Spălați-vă pe creier!“
    • Like 0
  • Din ciclul, daca nu inteleg, pipai, miros sau gust, nu exista.
    Recomand cartea "Dimineata magicienilor". Si inca ceva: http://medicologia.info/2012/03/vegetarianismul-oms-tulburari-psihice/
    • Like 0
    • @ Gabriel Salomia
      Iar comentariul tau e din ciclul: n-am argumente dar simt asa, in sinea mea, ca trebuie sa spun si eu ceva.
      • Like 2
    • @ Claudiu Manea
      "simt"...inreresant cuvant. Oare ce inseamna? Argumente - ti-am sugerat unde sa cauti. Si tind sa cred ca suma comentariilor contra (matematic vorbind) e mai mare decat cea pro; sau daca nu, greutatea celor contra (nu vorbesc de termenul din stiinta numita fizica mecanica) este mai mare decat a celor pro. Cred ca deja "simti" asta si tocmai din acest motiv te-ai infierbantat putin. Plus ca articolul in sine a fost scris din acelasi motiv de care ma acuzi pe mine...ai simtit asta :) Multumesc pentru faptul ca, datorita postarii tale, am putut sa citesc pareri, unele mai interesante. Nu o lua personal, nu am / avut intentia sa te supar. Dar ca si opinie personala, ar fi bine sa iesi din aria logicii si ratiunii. S-ar putea sa-ti placa. Iar daca nu, va fi o experienta.
      • Like 0
    • @ Claudiu Manea
      Am citit undeva ca exista doua "entitati" in capul nostru: Ganditorul si Doveditorul. Si ce gandeste Ganditorul, dovedeste Doveditorul. Asta inseamna ca realitatea mea este foarte reala pentru mine si realitatea ta e foarte reala pentru tine si e greu de scapat de credintele care sunt intarite de probele culese de doveditor. Ceea ce mie mi se pare ineresant este ca tu crezi ca le stii pe toate, doar pentru ca a citit cateva carti de psihologie si ti se pare ca au avut un sens si acum nu poti decat sa ii pui pe toti in nu stiu ce tipare ai gasit prin cartile alea. Mie mi se pare ca si tu esti dus.
      • Like 0
  • Fiecare categorie de oameni are "dușii" ei. Chiar și ăia raționali pot fi "duși" în raționalitatea lor. Poți să bați cîmpii vorbind în ecuații diferențiale pe care le cunoști la perfecție. Să nu uităm că mariile genii ale lumii au fost luate la mișto de comunitatea științifică a vremurilor lor pentru invenții sau idei care azi fac parte din dotarea standard a vieții noastre. Dar dacă nu erau nebunii ăștia frumoși de-a lungul istoriei care să creadă într-o chestie și să facă pipi contra vîntului, desenam și astăzi animăluțe pe pereții peșterilor în loc să scriem din fața calculatorului :) Oricît ar părea de paradoxal, omenirea a făcut salturi datorită unora care la vremea lor au fost considerați nebuni sau eretici. Galileo Galilei, Giordano Bruno, Nicolaus Copernic ca să dau doar cîteva din cele mai cunoscute exemple.
    • Like 1
  • De multe ori iluminatii chiar cred in asta, au trecut printr-o vindecare "miraculoasa" sunt simpatici si fragili. Si eu am tendinta sa fac misto dar nu de fata cu ei pentru ca ii raneste. In general sunt extrasensibili, "dusi" si bine intentionati. Nu vorbesc de sarlatani aici. Asa cum accepti comunitatea LGBT pt ca e altfel asa trebuiesc acceptati si acesti inofensivi care iti curata aura. Ei si?
    • Like 0
  • De fiecare data cand scrii (spumos, erudit si rational) ma indrept cu frica spre comentarii. Procentul maricel al celor care nu inteleg mai nimic si reactioneaza cu agresivitate sau copilarii, sincer, ma sperie. Poate ca nu este reprezentativ pentru intreaga populatie a Romaniei, incerc sa ma linistesc. Sau poate ca este...
    • Like 0
    • @ Dragos Nicolaescu
      Daca ne uitam la procentul de analfabeti functionali din Romania, la faptul ca gandirea critica abia acum se discuta sa se introduca in scoala, la faptul ca nu mai conteaza argumentele atata timp cat tipi tare ca tu ai dreptate, inclin sa spun ca e reprezentativ. Ieri m-am uitat vreo 15 minute la o emisiune in care erau invitati niste "specialisti" in numerologie, astrologie si bioenergie. Ce e aia specialist in aceste domenii?
      • Like 1
    • @ Claudiu Manea
      Pe de alta parte are sens ca nebunii sa fie atrasi de mediul online, fiindca aici pot sa isi verse ura si bigotismul para-religios fara consecinte. In lumea reala, fata in fata, e mai greu. Aici in campul de comentarii nu exista consecinte. Nici macar nu sunt asociate cu tine daca stii sa iti faci un alias. Si poti bine mersi sa agresezi si insulti pe oricine sub acoperirea comentariilor. Unii or sa sara in apararea lor, ca daca ii cenzuram nu le respectam dreptul la opinie. Hm, dreptul la opinie nu la insulta. Dreptul la argument nu la ineptii.
      • Like 0
    • @ Dragos Nicolaescu
      Stii, eu spun mereu o chestie legata de opinii: avem dreptul la ele dar nu si obligatia sa le exprimam tot timpul. Sigur, cenzura trebuie sa fie personala, nu sa vina cineva sa te oblige sa taci. Cum spunea Mark Twain (sau GB Shaw, nu mai stiu sigur), mai bine sa taci si sa pari prost decat sa vorbesti si sa inlaturi orice urma de indoiala.
      • Like 0
  • check icon
    Îmi amintesc de o carte, "Inteligenţa materiei", pe care o savuram prin anii '80 (l-am întrebat pe Google şi mi-a spus că-i scrisă de prof. univ. dr. Dumitru Constantin-Dulcan – este deja la a treia editare!!! – şi că a apărut în 1981, probabil – completez eu – la Editura Tehnică). Cartea te lovea încă de la primele pagini: un yogin care s-a îngropat de viu şi şi-a redus bătăile inimii la câteva pulsaţii pe oră, celebra Djuna care lua bolile cu mâna, efectul Kirilian pe frunze vii şi frunze moarte, pe oameni care se urăsc şi oameni care se iubesc. Iar în acest efect Kirilian... aura!!! Recunosc, eram fascinat atunci şi mult timp după. Până când am aflat care-i treaba: aură are şi cheia de la uşă când este fotografiată în curent de ultraînaltă frecvenţă (taina mi s-a dezvăluit pe la începutul anilor '90, când accesul la informaţii devenise ceva mai facil). În revista "Ştiinţă şi tehnică" am citit, cu ceva timp în urmă, un articol despre pseudoştiinţă. Adică despre nevoia noastră de a crede şi a fabrica minuni. Google (bun băiat, Goagăl ăsta!) m-a ajutat din nou şi am găsit articolul cu pricina, pe care vi-l recomand: »» http://stiintasitehnica.com/stiinta-versus-pseudostiinta-i/
    • Like 1
    • @
      Da, unele elucubratii suna frumos pana te apuci sa te gandesti la ele cu seriozitate. Stiu cartea de care vorbesti, ma mira cat de des este citata de diversi "samani" ca si cum ar fi vreun volum stiintific care le sprijina propriul delir mistic.
      • Like 1
  • Totul se poate explica stiintific. Exista o emisiune: "Brain Games", am sa-ti dau link-ul https://www.youtube.com/watch?v=kO1kgl0p-Hw pentru a intelege de ce anumiti sportivi sunt ajutati de anumite obiecte sau obiceiuri pe post de amulete. De asemenea iti recomand intrega serie de filme.
    Sceptic fiind m-am infuriat deseori cand am auzit de calorii negative, cand cineva mi-a spus ca alcoolul nu hidrateaza uitandu-se la paharul meu de bere fara a-si pune intrebarea cate apa si cat alcool contine berea. Ma infuriam cand mama spunea sa fiu atent cum conduc si m-am infuriat teribil cand dupa niste ani buni am reusit sa am un accident, comentariul mamei a fost: "si ti-am spus sa fi atent, aveam o presimtire". Eu as spune ca a cobit ani de zile :-) De cate ori trebuie sa calatoresc cu avionul mama-mi spune: "Sa-ti ajute Dumnezeu sa te intorci teafar acasa". O spune inainte sa plec doar sa ma incurajeze.
    Ce as vrea sa intelegi este ca logica noastra este diferita. Ele cred in aura, energii si alti fluturasi in timp ce noi credem in extraterestri, viata pe alte planete, etc.
    Incearca sa vezi scopul actiunilor lor. Ai sa observi ca scopul lor este de a-ti face bine. Daca nu reusesc este datorita reactiei tale :-)
    Daca vrei sa scapi de astfel de elemente foloseste aceeasi arma: "Eu vad in aura ta cat este de desteapta :-). Ai o aura sclipitoare de inteligenta :-)" Cauta s-o spui din tot sufletul fara ipocrizie :-)
    • Like 1
    • @ Mihai Soos
      Mihai Soos nu înțeleg de ce trebuie să generalizezi. Nu sunt numai femei care cred în aure etc ci și bărbați. Și apropo, eu sunt fată și cred mai degrabă în existența extratereștrilor decât în aure.
      • Like 0
    • @ Ninhursag
      check icon
      O aură, două aure. Deci este de genul feminin. Ca atare numai femeile cred în aure! :))
      • Like 1
    • @
      Greseala mea "aura" este invariabil, multumesc pentru comentariul ironic.
      • Like 0
    • @ Ninhursag
      check icon
      Era doar o glumă, nu o ironie! Din păcate, acestea-s limitările textului scris, oricâte "emoticoane" ai pune.
      • Like 0
  • check icon
    cool frate ! da' vorba e', cum ii explica un vazator unui nevazator lumina ! da' unui surd zgomotele ! da' daca individul este orb, surd si lipsit de simtul tactil si al mirosului, vorbind teoretic, sau ... asa direct, in termeni populari, este prost, cum ii explici regulile si conventiile vietii civilizate ?
    • Like 0
    • @
      pe limba lui desi in exemplul dat de tine (orb, surd si lipsit de simturi tactile sau olfactive) chiar n-am idee care ar putea fi acea limba
      • Like 0
    • @ Claudiu Manea
      check icon
      paiiiii ... asa, cam pe limba de lemn :). in alta ordine de idei, coroborat cu/din articolul, chiar i-mi place cuvantul asta recompus : "all facts" - olfactiv - "alf-activ" (ma refer la alf character/personajul). referitor la postari, eu cred ca : cine L-a vazut pe Dumnezeu, L-a vazut („Cine m-a văzut pe mine l-a văzut şi pe Tatăl” (Ioan 14:9).), cine L-a auzit, L-a auzit (Moise), cine NU, NU (Biblia spune că „Dumnezeu este Spirit”, o formă de viaţă invizibilă ochilor umani (Ioan 4:24; 1 Timotei 1:17)), nu are rost sa ne certam ca aici problema depaseste cunoastrea dovedita de un neuron si sinergia nu ajuta. Biblia spune despre unii profeţi că ‘l-au văzut pe Iehova’ (Isaia 6:1; Daniel 7:9; Amos 9:1). De fiecare dată însă, contextul arată că ei în realitate au primit o viziune de la Dumnezeu şi că nu l-au văzut în mod direct (Isaia 1:1; Daniel 7:2; Amos 1:1). multumesc
      • Like 0
  • Curatarea aurei, exorcizare, taierea corzilor=munca inutila atata timp cat persoana in cauza nu constientizeaza si elimina conflictele. E adevarat, omul poate fi pus in contact cu anumite energii, cu anumite sisteme functionale compatibile cu el si nevoile sale. Aceste energii sunt libere si un individ echilibrat si intelept se conecteaza automat la ele. Nu toti sunt insa ceea ce cred ca sunt. Cei mai multi dintre noi (pot spune aproape toti) genereaza conflicte care pot fi identificate in comparatie cu un sistem perfect. E un exercitiu de autocunostere. In concluzie, orice iluminat poate pune omul in contact cu energiile (campurile morfice) necesare. Mai departe insa, omul trebuie sa descopere singur ce si cum ia din ele pentru a forma propriul sau sistem functional. Nu poti copia, trebuie sa creezi. Dau un exemplu: in cabala campurile morfice sunt codate si multi cred ca-i vorba de magie. In angelologia cabalica, ele se numesc ingeri. Fiecare sistem perfect si functional numit Inger are un sistem opus lui, numit Demon. Fiecare om este compatibil cu aprox. 4-5 sisteme Inger, prin combinarea carora poate crea un sistem nou, unic si functional, pe el insusi. Pentru asta, are nevoie sa elimine cat mai multe din caracteristicile opuse "binelui sau", cu alte cuvinte, nu orice rau ii poate destabiliza sistemul, dar anumite forme ale raului, da, il pot dezechilibra serios si pe acelea ar trebui sa le evite in primul rand. Evident, exact de acele se va izbi in viata, in incercarea de a fi ...fericit. Tote aceste exercitii de autocunoastere sunt codate intr-un fel care te duce cu gandul la religie (desi pe vremea aceea nu existau religii), la ritualuri si magie. De ce obstacolele acestea? Pentru ca omul nu se poate cunoaste pe sine pana ce nu se elibereaza de etichete si idei preconcepute. Ezoteria este autocunoastere, stiinetele hermetice la fel, sunt psihologie pura. Insa nu una moderna si costisitoare. Ci una veche de mii de ani, bazata pe existenta unor campuri morfice.
    • Like 1
    • @ Magdalena Ileana Mucenica Nita
      Corect, nu mergeti la psihoterapie ca e moderna si costisitoare, mergeti spre ezoterie ca e ieftina si are campuri morfice :))
      • Like 5
    • @ Claudiu Manea
      Negati cunoasterea de sine? Asta inseamna de fapt ezoteria. E gratis, mergeti cu incredere pe ezoterie, omul are capacitatea de a se cunoaste pe sine, nu are nevoie de salvatori, se salveaza si elibereaza singur. Concluziile sunt generate intr-o realitate stramta, personala, intr-n cub tras pe cap ca un gagarin si poluat cu mental inferior. 5 gauri are cubul fiecaruia, numite simturi, 5 gauri cu putere deplina prin care intra doar ce e dispus sa "simta" fiecare. Nu i plictisitor? Cum ar fi o realitate upgradata cu toate realitatile? Nu cumva fabuloasa? Nu cumva iti trebuie al 6 lea simt pentru asta? Sufletul. Va legati aici de cei care cred, de nimicul scamei din aura. Ce conteaza toate scamatoriile astea? Credeti cumva ca cei ce cred si nu stiu ar putea sti si nu vor? Toate la timpul lor. Care i sensul vietii? Stiinta nu? De acord. Dar controleaza cineva ceva in afara de iluzii? Sunteti fericiti? Eu in toata mascarada new age despre ce ar trebui sa insemne spiritualitatea vad un spectacol, atat. Cand nu mi mai place ma ridic si plec. De ce trebuie sa fiu in acord sau in dezacord, de ce trebuie sa am o opinie si de ce ar trebui sa creez in lumea asta vreo opozitie? N am spus sa nu mearga lumea la psihoterapie ca e moderna si costisitoare. Ba sa faca fiecare ce vrea. Ce am spus este ca omul are deja toata informatia, gratis, la dispozitie, totul e sa vrea sa se conecteze la ea si sa downloadeze de acolo ce i trebuie. Are si ochelari de cal, ce-i drept. Trebuie sa se complice, sa mearga de la Bucuresti la Ploiesti prin Polul Nord! O face insa pe timpul sau. Isi plateste ocolurile si buclele cu viata. Adevarul asta e atat de cumplit incat eu nu l-as mistocari. E atat de infiorator incat parerea mea nu mai conteaza si cele 5 simturi nu-mi mai sunt de ajuns. Vreti sa creati opozitie? Sa-i demascam pe sarlatani? Sa radem de prosti si naivi? Nu vine nicio glorie din asta. Iar daca vine e o glorie de matrix suprapopulat, nefericit si contradictoriu in care ne mintim si manipulam unii pe altii intr-un mare fel. Cat despre Cabala - Intelepciunea Kabbalah - este stiinta nu credinta, si se studiaza ca atare in toata lumea. Iar ezoteria nu se refera la ceva paranormal, traducerea corecta a cuvantului este - cunoastere de sine.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult