Eram cu niște prieteni la o terasă într-o zi frumoasă de vară. Stăteam noi acolo și povesteam tot ce ne trecea prin cap, știi tu, cum fac oamenii de obicei între prieteni.
La un moment dat apare o tipă, prietenă cu una din fetele de la masă. Părea ea așa puțin dusă, dar m-am gândit că poate e obosită după muncă (povestea se întâmpla spre seară). Face cunoștință cu toată lumea și se prăbușește în scaun. Trece un timp și o văd că mă fixează cu privirea. Încerc să n-o bag în seamă, dar nici ea nu se lasă mai prejos. Până la urmă o întreb care e treaba și îmi spune distant:
„Ai o aură mișto”.
„Ei, pe dracu” mă gândesc eu. Am mai primit complimente dar niciodată pe bază de aură. Am crezut că asta a fost tot. Ți-ai găsit, tipa era chitită să îmi schimbe viața în bine așa că adaugă: „Ai niște culori foarte vii în aura ta” și continuă mijind ochii (am aflat ulterior că cică așa faci ca să vezi aura cuiva, ții ochii întredeschiși și dai capul puțin pe spate) „numai că ai o mică pată maro chiar în centru”.
Rămăsesem cu gura căscată și o priveam neîncrezător. După câteva secunde mi-am revenit din șoc. „Păi ia și tu ăsta și șterge-mă!” i-am spus, întinzându-i un șervețel și rugându-mă în sinea mea ca pata maro să fie de ciocolată.
***
De ce oameni aparent inteligenți cred că un anumit articol de îmbrăcăminte le poartă noroc? De ce sportivi de top poartă la meciuri aceeași pereche de șosete sau de lenjerie convinși că, dacă nu fac asta, vor pierde partida? De ce unii oameni nu se spală pe cap în zile impare convinși fiind că, dacă o fac, își vor pierde părul din cap? Și de ce fata aceea avea impresia că pentru mine are vreo relevanță ceea ce crede ea că vede?
Dacă te-ai întrebat vreodată lucruri asemănătoare, află că răspunsul la toate aceste lucruri este gândirea magică. Iar oamenii sunt predispuși la gândire magică pentru că sunt construiți astfel încât să caute permanent un sens în lumea din jurul lor. Iar gândirea magică chiar asta este, un set de convingeri (iraționale în principiu) despre o corelație între comportamente și evenimente: dacă fac asta se întâmplă asta, dacă nu fac asta se întâmplă astalaltă (ceva mai rău de obicei). Gândirea magică este o formă de ripostă a minții umane la necunoscut și incertitudine, este o metodă prin care omul se simte capabil să controleze ceea ce i se întâmplă. Sigur că acest control este o iluzie dar în lipsă de altceva e mai bun decât nimic.
***
Uite altă pățanie. Eram la o întâlnire amoroasă cu o tipă și, din vorbă în vorbă, îmi povestește cum ea, înainte să ajungă acasă, trimite energii către apartamentul în care locuiește în așa fel încât, atunci când pășește înăuntru, să fie întâmpinată de energii benefice.
Am stat eu un pic pe gânduri și i-am spus că pot să înțeleg asta dar sunt curios dacă abilitatea aceasta nu ar putea fi folosită și în alte feluri, de exemplu ca să verifici dacă ai uitat să închizi gazele sau să stingi lumina când ai plecat de-acasă sau să pornești centrala înainte să ajungi acasă. Adică un fel de The Internet of Things fără internet și fără să te obosești să mai faci setări de conectare. N-a apreciat întrebarea mea, mi-a spus că am mintea închisă. Probabil a dat scanare după dispozitive similare și n-a găsit nimic, eu având wireless-ul minții oprit din motive de economisire baterie.
***
În cazul în care te gândești că nu ți se aplică ție, mai gândește-te: este o tendință universal valabilă. Indiferent cât de rațional sau de analitic ai fi, sigur ai avut în decursul vieții astfel de credințe în magie. Și nu doar în copilărie când îți imaginai dragoni și zâne. Numai că, dacă ești o persoană rațională, ești capabil să te surprinzi în momentele în care o iei razna și să te redresezi. Sau măcar să auzi când cineva îți semnalează că ai luat-o razna. Știi, e ca atunci când ai un tic verbal să spunem. De exemplu spui „deci” la începutul fiecărei propoziții. Să zicem că nu te prinzi singur că faci acest lucru și îți spune cineva. Ei bine, după aceea cresc șansele să te surprinzi „comițând” ticul verbal. Primele dăți doar conștientizezi ticul și te enervezi că nu te poți controla. Dar ușor-ușor începi să devii tot mai atent și ajungi să te prinzi că vei face ticul înainte să îl faci efectiv reușind să te oprești. Iar după încă ceva timp nici măcar nu îți mai pui problema să fii atent la acel aspect pentru că ai scăpat definitiv de problemă. Ei bine, cam așa funcționează și psihoterapia. E adevărat că în acest caz terapeutul îți atrage atenția asupra unui comportament mai degrabă decât asupra unui tic verbal, dar procesul e în mare măsură similar.
Bun, dar ce te faci cu oamenii mai puțin raționali și care au plecat prea departe (figurativ vorbind) ca să te mai audă? Mai ales că cei mai mulți dintre ei nu se duc la terapie pentru că magia le asigură tot necesarul de sens de care au nevoie. Nu poți să le zici că sunt razna și au nevoie de ajutor de specialitate pentru că se supără și oricum nu rezolvi nimic. Și nici nu poți să faci terapie cu forța (dacă ești psihoterapeut) pentru că e urât și neetic și oricum nu se poate fără voia lor. Ei bine, poți să faci totuși ceva: să îi iei peste picior. Știi ce zicea Harry Truman, că dacă nu poți să-i convingi zăpăcește-i? E cam tot așa, dar e soluția alternativă pentru cei deja zăpăciți. Sigur că iar își vor face apariția aceia care știu ei cum trebuie să fie terapeuții (pentru că au văzut ei în filme) și se vor declara revoltați de modul meu de abordare.
Când văd câte un iluminat din acesta care pășește pe mici norișori și debitează banalități de parcă i-au fost revelate de Sfântul Duh, mă duc spre el cu o mutră concentrată și privesc fix înspre partea stângă a capului său. De obicei asta îi provoacă mirare. Îi zic să stea liniștit că nu durează mult și dau cu mână prin aer ca și cum îndepărtez ceva. Apoi mă retrag și îi spun zâmbind:„Aveai o scamă pe aură, dar e în regulă acum, s-a rezolvat”.
Ar fi bine să știe că luatul peste picior se înscrie în sfera a ceea ce în limbaj de specialitate se numește „intervenție paradoxală” și este o strategie terapeutică foarte utilă în special în situațiile în care nimic altceva nu pare să meargă. Strategia luatului peste picior are două beneficii: în primul rând sunt șanse ca persoana vizată să fie pusă pe gânduri la surprinderea ridicolului a ceea ce spune (sigur, nu e obligatoriu, de multe ori doar se enervează) și în al doilea rând scad șansele să recruteze noi adepți prin enormitățile pe care le spune (asta dacă face și astfel de munci de misionariat iar mulți au astfel de apucături pentru că nu se pot abține să nu împartă magie celor din jur).
Hai să vedem, ce poți să faci când cineva îți povestește despre faptul că ai probleme pentru că ai o energie nasoală? Sau când se oferă să te purifice cu cristale? Uite încă un exemplu din viața mea, ca să nu mă suspectezi că sunt doar teoretician.
Când văd câte un iluminat din acesta care pășește pe mici norișori și debitează banalități de parcă i-au fost revelate de Sfântul Duh, mă duc spre el cu o mutră concentrată și privesc fix înspre partea stângă a capului său, puțin mai departe de cap. De obicei asta îi provoacă mirare și, dacă nu spune ceva, sigur ridică întrebător din sprâncene. Îi zic să stea liniștit că nu durează mult și dau cu mână prin aer ca și cum îndepărtez ceva. Apoi mă retrag și îi spun zâmbind:
„Aveai o scamă pe aură, dar e în regulă acum, s-a rezolvat”.
Cum spuneam, nu mereu astfel de glume sunt bine primite de oamenii cu conștiința înălțată în planuri astrale așa că faci ca mine pe propria răspundere.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Recomand cartea "Dimineata magicienilor". Si inca ceva: http://medicologia.info/2012/03/vegetarianismul-oms-tulburari-psihice/
Sceptic fiind m-am infuriat deseori cand am auzit de calorii negative, cand cineva mi-a spus ca alcoolul nu hidrateaza uitandu-se la paharul meu de bere fara a-si pune intrebarea cate apa si cat alcool contine berea. Ma infuriam cand mama spunea sa fiu atent cum conduc si m-am infuriat teribil cand dupa niste ani buni am reusit sa am un accident, comentariul mamei a fost: "si ti-am spus sa fi atent, aveam o presimtire". Eu as spune ca a cobit ani de zile :-) De cate ori trebuie sa calatoresc cu avionul mama-mi spune: "Sa-ti ajute Dumnezeu sa te intorci teafar acasa". O spune inainte sa plec doar sa ma incurajeze.
Ce as vrea sa intelegi este ca logica noastra este diferita. Ele cred in aura, energii si alti fluturasi in timp ce noi credem in extraterestri, viata pe alte planete, etc.
Incearca sa vezi scopul actiunilor lor. Ai sa observi ca scopul lor este de a-ti face bine. Daca nu reusesc este datorita reactiei tale :-)
Daca vrei sa scapi de astfel de elemente foloseste aceeasi arma: "Eu vad in aura ta cat este de desteapta :-). Ai o aura sclipitoare de inteligenta :-)" Cauta s-o spui din tot sufletul fara ipocrizie :-)