Sari la continut

Ne vedem live pe Republica!

Facem anul ăsta un pas mai departe în această călătorie care ne-a unit: construirea unul loc al dezbaterii, al schimbului de idei, al bunului-simț. Lansăm un nou spațiu unde ne putem întâlni. Comunitate.republica.ro este locul unde ne vedem live.

„Am crezut că va scoate din buzunarul hanoracului un cuţit şi-mi va cere toţi banii din poşetă”. Cum am angajat un grădinar în UK

Grădinar

Foto: Guliver Getty Images

Până pe la vreo opt ani am locuit la casă. O casă înaltă, jidovească, cu tavane pe care credeam că-şi odihneşte Dumnezeu picioarele, atât erau de departe, de ne zgâiam la ele ca la turla bisericii. Ca să n-o mai deranjăm pe mama cu masa de prânz, mâncam ce găseam prin grădină, în special roşii şi castraveţi. Grădina fusese lăsată până în lunca râului, acolo, în apa pe atunci străvezie, ne spălam mâinile, nu şi prada, căci ne spusese un vlăjgan mucos dintr-a patra că acolo îşi făceau nevoile vacile megieşilor.

Apoi ne-a luat de mână bunăvoinţa socialismului şi ne-a dus la bloc. Săream peste masa de prânz de acasă doar dacă apucam să-i luăm tatei câte 3 lei din buzunar. Lângă bloc era o cofetărie cu prăjituri modeste, fără urmă de E-uri. E-urile erau nişte înflorituri pe care le chinuiam încă de la grădiniţă, ca să luăm notă mare la caligrafie. Prăjiturile se făceau cu unt, halva, smântână şi lapte, făină fără zerouri şi zahăr gălbejit. Poate de-aia eram numai piele şi os.

Singurul vestigiu al naturii la noi în apartament era un ficus, care, exaltat de căldura de la calorifere, o luase la vale pe tavan. Tavan pe care nu se mai odihnea Dumnezeu, ci băteau toaca picioarele neastâmpăraţilor vecinului de la patru. Când a început să ne atace prin sufragerie, tata a hotărât să doneze ficusul Casei Căsătoriilor. Nu mai primeau, toată lumea îi ducea acolo, spaţiul devenise un fel de cimitir al ficuşilor de apartament. Mai primeau doar trandafiri japonezi şi begonii.

Ca să nu pierd contactul cu natura, bunică-mea mă târâia după ea la cimitir, unde în fiecare primăvară punea panseluţe. Deşi îi avertiza pe vânzătorii din piaţă că lui bunică-meu îi făceau rău vâzdoagele, mai tot timpul îşi făceau câteva loc pe sub nasul răposatului. Acolo, printre cruci şi trandafiri agăţători, am luat primele lecţii de plivit. La sfârşitul seminarului, bunică-mea şi prietenele ei se aşezau pe o bancă, la răcoare, scoteau din genţi lumânări, chibrituri şi câte o sticlă de bere şi începeau să se plângă de pensii. Când mai rămânea cam un sfert pe fundul sticlei, goleau tot pe morminte, să fie şi dincolo prilej de bucurie. Creşteau panseluţele ca orhideile în jungla amazoniană, semn că şi răposaţii mergeau des la toaletă.

Prin şcoli am prins campanii de strâns mere şi ardei graşi, cules şi sortat de cartofi şi periat de mazăre. şi totuşi, când ai mei şi-au făcut o căsuţă la marginea oraşului, în coasta unei pădurici, nu am fost pregătită pentru invazia buruienilor. Din cinci-şase smocuri de păpădie şi două cozi de sapă printre rândurile de barabule, cădeam lată.

Ajunsă la casa mea, m-am rezumat la o singură muşcată, şi aia pe balcon. Când am trecut Canalul Mânecii, mireasă - ediţie de anticariat, m-au lăsat fără glas grădinile. Rododendroni, hortensii, trandafiri care înfloreau de două-trei ori pe an, senzaţia că anul are prea multă primăvară ... şi ploaie, dar aia e din altă poveste. Tot ce atingeam se usca. După cum spune englezul, nu aveam degete clorofiloase (green fingers), m-am născut cu ele deja ofilite. Am tras şi eu cu ochiul la ce făceau alţii şi am ajuns la concluzia că aveam nevoie de un grădinar. Uşor de zis, greu de găsit.

Cei buni sunt mai aglomeraţi decât designerii de veşminte. Dar ca şi-n poezia lui Coşbuc s-a întâmplat să-mi bată el la poartă, atras de stânjeneii pe care cică i-ar fi auzit plângând. La o privire mai atentă am crezut că va scoate din buzunarul hanoracului un cuţit şi-mi va cere toţi banii din poşetă. Mirosea aşa frumos că păpădiile şi-au strănutat puful şi macii s-au strâns cu petalele de nas. Nu părea că se trezise din cele zece beri şi două vodci de cu o seară înainte. îi era foame. Sunt cea mai fraieră angajatoare de prestatori de servicii din lume. Cum se plânge unul că moare de foame, îl trec direct pe statul de plată, fără concurs.

Aveam deja maşină de tuns iarba, i-am cumpărat mănuşi, foarfeci, sapă şi hârleţ. Alţii veneau cu instrumentarul personal, al meu prefera să dea banii pe băutură şi ţigări. Nu ştiu niciodată când vine. Zice aprilie, apare la sfârşitul lui mai sau de trei ori în aceeaşi lună, dacă are nevoie de bani. Are lumina şi căldura pe fise, nu pleacă dacă nu-i dau de lucru măcar cât să-şi fiarbă un ou. De muncit, munceşte, fie ploaie, fie vânt. A citit şi 'Amantul doamnei Chatterley', dar pentru că nu am chef de glume a trecut la parabole matrimoniale. Nici el nu se ia în serios. Uluitor, florile îi cântă în strună. Deşi încă mai am senzaţia că tocmai a jefuit o bancă, pe lângă casă are apucături domestice. Doar cu buruienile e zbir.

În ultimii ani cercetătorii britanici (da, tot ăia) au început o campanie de salvare a albinelor, care se pare că s-au împuţinat dramatic. Pare să fie din cauza grădinilor mult prea manichiurate şi a dispariţiei pajiştilor naturale. Florile astea din grădini sunt tot nişte mutanţi sau altoiuri agresive, un fel de siliconate, atrăgătoare, dar fără miros. Ca şi fructele şi legumele de larg consum, preţ fără gust.

Firmele de grădinărit englezeşti vând pe lângă aristocraţia grădinii şi seminţe de flori de câmp sau chiar buruiene. Aşa am prins o ofertă, pe lângă nişte trandafiri două pungi de bulbi şi seminţe. Pe principiul 'tot ce face floare e floare' şi buruiene sunt doar cele ce deranjează dalele de piatră din faţa casei, m-am trezit în spatele casei cu pădurile virgine. Până şi grădinarul şi-a ieşit din bocanci. Plante înalte de mai bine de 2 metri, care rânjesc 3 luni de vară la soare. Dacă urci la etaj descoperi că florile din vârf, galbene şi lenevind în buchet, sunt chiar frumoase.

Sunt un cetăţean cu conştiinţa mulţumită. Grădina zumzăie sub asediul albinelor, fiul meu nu mai calcă pe acolo, iar primăvara şi toamna îngraş şi melcii din grădinile vecinilor. Am propriul meu ecosistem şi nu mă oboseşte deloc.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Curios cum apar tot felul de “ colaboratori “ pe aici mai ceva ca păpădiile din grădina semnatarei acestei compuneri de clasa a patra .
    • Like 2
  • Cand autoarea articolului scrie casa jidoveasca se refera la faptul ca e una dichisita si bine facuta. A doua problema, melcii se trateaza cu bere la borcan, pus in gradina :), cand ajung melcii la fundul borcanului trag acolo un party (am vazut pe youtube). In orice caz, orice articol scris de dna Widocks e o incantare intr-o mare de articole despre fel si fel de "realitati romanesti" de pe republica.ro (multumesc celor care au avut aceasta idee si au si pus-o in practica).
    • Like 2
  • Am o singura intrebare: unde mai pot gasi referinte la stilul arhitectural "jidovesc', mentionat de dvs in a doua propozitie din articol? Just asking. Also, would any foreign outlet (of some standing) carry your article which opens with a reference to "kike" or "hebe" architectural style? Intreb si eu, asa, ca proasta ...
    • Like 4
    • @ Anca Paduraru
      Nu cred ca veti primi raspunsul.
      L Widocks a avut in textele ei si alte referinte rasiste si antisemite, mai subtile sau directe, dar redactia nu a reactionat.
      Ar trebui sa isi ceara scuze si autoarea si redactia.
      Mi se pare incredibil ca se poate publica asa ceva.
      • Like 2
    • @ dordetine
      check icon
      Referințele nu sunt nici rasiste și nici antisemite: sunt pur românești, se găsesc în normalitatea regiunii - și a educației, aveți dreptate ...
      • Like 1
    • @ dordetine
      Nu are de ce sa isi ceara scuze cineva. Explicatia aici: https://dexonline.ro/definitie/jidov
      • Like 1
    • @ Anca Paduraru
      M-am născut şi am copilărit printre evrei, aproape m-am măritat cu unul. S-au amestecat în arborele meu genealogic. Să mă acuzaţi de antisemitism e atât de fad şi doar căutător de atenţie, că trece de ridicol. Casa în care am văzut lumina zilei era construită de o familie a cărei ultimă descendentă, o bătrână spre 90 de ani, fusese izolată în cea mai mică odaie a casei. Bunica mea, pentru că în mahala se ajutau toţi între ei, ne-a mutat pe noi acolo, ca să nu fie invadată de oameni cu carnet şi conştiinţă politică. Am crescut în braţele ei, în casa ei jidovească, aşa cum o numea ea însăşi. Era prea bătrănă ca să mai ia drumul Israelului, de fapt bunicii şi-au trimis doar copiii şi nepoţii acolo, dând tot ce aveau, mulţi au rămas să moară pe pământ românesc. Pe dumneavoastră, în schimb, limba română pare să vă incomodeze ... şi simţul umorului.
      • Like 7
    • @ Anca Paduraru
      check icon
      Mergeți în Fălticeni, Dorohoi, Darabani, încă puteți vedea exact despre ce vorbește autoarea.
      • Like 2
    • @ dordetine
      check icon
      Nu, nu ar trebui, nu are/nu au de ce. Mergeți în Fălticeni, Dorohoi, Darabani, încă puteți vedea exact despre ce vorbește autoarea. Exact așa le numesc încă localnicii: case jidovești. Care-i problema dvs., nu „vă sună” politically correct?
      • Like 2
    • @ Liliana Widocks
      check icon
      Nu vã necãjiți! În lumea asta se nasc multe constipate/ constipați. Bucurați-vã de ploaia și" jungla" englezeascã! Eu am consumat,in iulie, 30metri cubi de apã pt.stropitul grãdinii și tot ca o gâscã jumulitã aratã! Spor la scris!(si grãdinãrit)
      • Like 3
    • @
      check icon
      Big like!
      • Like 1
    • @ Anca Paduraru
      check icon
      Întrebați,așa, "ca proasta-n târg" sau ca "proasta pe Republica"?
      • Like 0
    • @
      check icon
      Big surprise! How come?
      • Like 0
    • @
      Corect!
      • Like 0
    • @ Liliana Widocks
      Ca un jidov ce sunt, eu nu m-am simţit jignit. Aşa aveau evreii casele...înalte, impunătoare. Draga de Anca trebuie iertată, mai ales dacă este jurista pe care eu o bănui... Are un simţ al dreptăţii mai dezvoltat.
      • Like 3
    • @
      check icon
      Simplu: când aveți dreptate,aveți!! Parantezã-in acest caz ar fi mers si chestia aia cu spume.:)
      • Like 1
    • @
      check icon
      Cred că n-o să mă uitați/iertați niciodată pentru „chestia aia”... :)
      Noroc că nu ne cunoaștem, că sigur mi-o încasam odată, atunci când nu mă așteptam.
      • Like 0
    • @
      Sigur că e o problemă de educație, cum spune cineva mai sus - nu o să auziți pe cineva educat spunand ”jidovesc” pentru că știe că e un cuvânt peiorativ. Mahalaua vorbea așa acum 100 de ani (și unii mai vorbesc, dar peiorativ) la Dorohoi, Suceava, Fălticeni, Iași, etc.
      Știm cu toții că “jidov” și “jidan” sunt termeni peiorativi dar ne ascundem după dexonline. Spune cineva" să-ți prezint pe prietenul meu “jidovul” X ?
      Scuza că vai, dar eu nu pot fi rasist că am un prieten negru; evreu; indian, o folosesc rasiștii când sunt prinși cu mâța în sac, sau tot ei contra atacă: “ nu ai simțul umorului”
      Un savant și profesor universitar din USA, Dan Graur, (tocmai ce îl lăuda zilele trecute presă română) povestește pe blogul lui cum în ‘63 la Piatra Neamț, copiii îl strigau ”jidan imputit” și părinții le spuneau copiilor: "ferește-te de țigani și de jidani".
      Poate la zece ani Dan Graur nu avea simțul umorului să înțeleagă că erau “glume nevinovate” si asa se vorbea in zona?

      Haideți să fim sinceri cu noi înșine și să nu mai dăm vina pe “politically correct” sau să insinuam că unii nu au umor, sau nu au vizitat zona.
      Chiar dacă nu aș ști regiunea, dar o știu, a zice că “jidov”- esc e un cuvânt fără conotații/anti-semite e o minciună, și nu ne face cinste.

      • Like 2
    • @
      check icon
      1. Nu sunt ranchiunoasã. Am dat like-uri si la alte comentarii,dar fãrã...cuvinte. 2. Sã nu ne amãgim! Vor mai fi si alte teme de discuție- vaccinuri,medicamente,etc. Și se va lãsa,din nou cu....spume! :))))
      • Like 0
    • @ Liliana Widocks
      Poate lucrează la Institutul Elie Wiesel... Că acolo sunt persoane care reacționează dur la cuvinte de acest fel și cer pedepse drastice...
      • Like 0
    • @ dordetine
      check icon
      Coborâți din turnul de fildeș pe teren, și veți vedea că moldovenii din zonă spun „case jidovești” în continuare, fără nicio conotație peiorativă sau antisemită. Iar „jidan” nu este peiorativ, este un regionalism folosit în Moldova pentru „evreu”. Acolo dacă ești evreu, ești jidan, ăsta e termenul, e sinonim cu evreu, care-i problema? Aveți o problemă cu echivalentul maghiar „zsidó” sau cu polonezul „żyd”, de unde s-a împrumutat cuvântul respectiv?

      Ce încercați să faceți dvs. este o construcție teoretică din vorbe a unei cenzuri a limbajului: political correctness. Îmi pare rău, eu nu voi fi niciodată de acord cu așa ceva: nu am scăpat de comunism ca să ne preia political correctness!
      • Like 2
    • @
      check icon
      Să vedem... :)
      • Like 1
    • @
      Problemă e prea complexă că să o rezolvăm noi în acest forum, eu mai scriu doar atat.
      Nu mă convingeți pentru că ceea ce m-au învățat părinții și profesorii mei (și am făcut o parte din școală într-un oraș moldovenesc) rămâne pe veci in atitudinea mea față de oameni.
      Nu îmi dați exemplu cum vorbesc oamenii needucați.
      Am avut șansa imensă să am profesori excepționali și colegi extraordinari. Din 31 de elevi în clasă noastră, sapte au doctorate la cele mai de prestigiu universități din lume.
      Profesorul nostru de limbă română ne-a învățat că nu trebuie să vorbim ca țața Floarea care vindea leuștean în piață- asta era întotdeauna exemplul (real) de minima educație - ea din pacate avea doar patru clase pentru ca venea din alte timpuri si dintr-o familie f. saraca.
      Am fost învățați că nu trebuie să folosim niciodată ironia și cuvintele peiorative referitor la rasa, religia oamenilor, handicapurile fizice sau psihice. Și da, printre altele ne-a dat și exemplul “jidan”, "jidov” și cuvintele derivate, pe care să nu le folosim.

      Ilie Năstase a fost apărat în față comisiei Federației Internaționale de Tenis cu argumentul penibil (dar care spune multe) că Năstase vine dintr-o țara în care rasismul nu e o problemă așa de delicată ca în alte părți ale lumii. Pesemne au uitat de pogromuri, de ce e publicat într-o anumită categorie a presei noastre și azi.
      Ați citit cred ce succes a avut această apărare.
      • Like 2
    • @
      check icon
      Da. Vom trãi si vom vedea! Sper sã fie doar replici spumoase,fãrã....spume! Și pentru cã tocmai testez calitatea unui ștampãl de țuică,vã zic: Salud!
      • Like 0
    • @ dordetine
      False pudori!
      Solicitati cenzura?!
      • Like 0
    • @ dordetine
      check icon
      Nici dvs. nu mă convingeți, cel puțin nu cu argumentele profesorului plin de prețiozitate. Cu argumentele de corectitudine politică folosite contra lui Năstase... nici atât! Urăsc corectitudinea politică mult mai mult decât comunismul care ne-a furat atâția ani de viață!
      • Like 0
    • @
      check icon
      Nu știu ce-i aia ștampăl, dar... salud (y fuerza al canut) ! ;)
      • Like 0
    • @
      check icon
      Nici eu nu știu exact,oricum, e ceva de bine! :) Ori de câte ori mã întreabã prietenii :"vrei un ștampãl?" eu zic:"DA!" Hotãrât. Fãrã ruminații etimologice! :)Cred cã este echivalentul ardelenesc al unui shot la "Loft",dar muuult mai ieftin si împreunã cu oameni dragi mie!
      • Like 0
  • GS check icon
    Îmi place / Like :)
    • Like 0
  • check icon
    "Creşteau panseluţele ca orhideile în jungla amazoniană, semn că şi răposaţii mergeau des la toaletă."

    De unde scoateţi toate astea? :))
    • Like 0
  • check icon
    Ha, ha, ce m-a bine dispus porția de ceai "nuvelistic" româno -britanic. E reconfortant să-ți lipezeşti gândurile cu ceva umor într-o lume agitată inutil.
    • Like 1


Îți recomandăm

Komoder 1

Fotoliile smart fac masaj la degetele de la picioare, la călcâi, la gambe, la mâini, au role încălzite care fac masaj la spate, mai puternic sau mai blând, te cântăresc, îți măsoară pulsul.

Citește mai mult

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult