Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„Am fost luată pe sus ca să fiu dusă în sala de operație. M-am trezit și am spus: Am grupa 0, nu AB4”. Povestea transfuziei greșite de la CF2

Elena Manea

Foto: Captură Digi24

Jurnalista Elena Manea a intrat pe 26 iulie 2016 în sala de operații de la spitalul de la Spitalul Clinic CF2 cu gândul că, în două-trei zile, va fi înapoi acasă, la copilul ei. Operație ei, o histerectomie parțială, ca urmare a unui cancer de col uterin în fază incipientă, presupunea riscuri minime, iar recuperarea trebuia să fie una rapidă, explică Elena Manea. Se internase pe 25 iulie, când i s-au făcut o serie de analize uzuale. „Cel mai probabil, m-au confundat cu o altă pacientă, în caz că au încercat să determine vreo grupă sanguină. Nu mi-au spus că această operație ar fi presupus o transfuzie sanguină pentru că altfel aș fi întrebat eu”, își amintește ea într-un intervu pentru Republica. 

La o oră și jumătate după intervenția chirurgicală avea să manifeste o reacție severă la ceea ce conducerea spitalului a recunoscut în cele din urmă că a fost o transfuzie greșită.

„Am auzit cum se agită lumea pe lângă mine, o doctoriță de la ATI țipa „Fetelor, fetelor! Pacienta cu AB4”. Am fost luată pe sus ca să fiu dusă în sala de operații și atunci, zdruncinată și în țipete, m-am trezit și am răspuns: „Am grupa 0, nu AB4”. Și mi-am văzut punga de dren, care era plină de sânge în loc de urină. Așa se manifestă, scoți sânge din toate organele. Și era clar că intram într-o nouă operație, cineva îmi tăia cămasa de noapte. A fost a doua operație, după care nu am mai știut de mine, dar știu că în seara aia a avut loc a treia intervenție chirurgicală”, povestește Elena Manea.

La început familia și colegii nu au știut ce se întâmplă cu ea. Știa doar că sângerează din cauze necunoscute că au apărut complicații din cauze necunoscute. „Li s-a părut suspect și a apărut presiunea presei, a colegilor din presă. La presiunea presei au recunoscut. În rapoartele de atunci ale Direcției de Sănătate Publică, autoritățile din spital spuneau că urmau să declare această greșeală transfuzională pe 1 august, asta înseamnă luni, iar eu am fost transferată vineri la Universitar. Orice medic de la Universitar și din altă parte a sus că era imposibil să mai trăiesc până luni, că era o chestiune de ore dacă mai stăteam la CF2. Le sunt recunoscătoare celor de la Universitar că m-au salvat”, spune Elena Manea. Ancheta DSP, în urma căruia spitalul a fost amendat, a stabilit că proba de sânge pentru testul pretransfuzional a fost prelevată de o asistentă medicală de la o pacientă cu grupa AB4 pozitiv și etichetată cu numele Elenei Manea, dar și că unitatea de transfuzii a spitalului nu era autorizată conform normelor legale.

„Conducerea spitalului spunea că sunt bine. „Pacienta e stabilă, noi putem avea grijă de ea aici””

Elena Manea spune că au existat probleme și la aprobarea transferului către Spitalul Universitar. „Transferul la CF2 s-a făcut la presiuni mari ale familiei, la presiuni ale prietenilor mei, a fost o luptă în biroul managerului spitalului. Pentru că și managerul spitalului, și șefa secției ATI de atunci spuneau că eu sunt bine: Pacienta e bine, e stabilă, noi putem avea grijă de ea aici. În condițiile în care, am studiat și eu apoi, și este de notorietate că CF2 nu este un spital de urgență de grad I, ei nu aveau aparatura necesară să salveze un bolnav în situația mea”, spune ea. A fost transportată Spitalul Universitar inconștientă și intubată. „Au fost niște momente cumplite, pentru că nu eram total inconștientă. Era o stare de coșmar, era o stare din care nu mă puteam trezi, știam că se întâmplă ceva, dar nu știam ce. Era o stare de disperare, o stare de durere”, își amintește ea. 

S-a trezit pe data de 2 august la Spitalul Universitar, unde nu a înțeles ce i se întâmplă. „După 2-3 zile trebuia să mă întorc la copilul meu și trecuse o săptămână iar eu eram legumă. „Am corelat zilele în care m-am trezit eu cu declarațiile din presă, în care se spunea că eram în perioadă critică, următoarele 24 de ore, următoarele 48 de ore. Habar nu aveam că eram pe dializă, erau multe, multe riscuri. După ce mi-am revenit, nu puteam să ridic un dop, am învățat să merg și să mănânc ca un copil, a fost foarte greu”, povestește jurnalista. 

În anul 2016, au existat trei cazuri de femei cărora li s-au făcut transfuzii greșite de sânge, iar Elena Manea este singura care a reușit să supraviețuiască. Raportul despre Colectiv cerut de fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, și înregistrat la secretariatul instituției cu data de 3 ianuarie face referire la cazul ei și la cel al unei paciente de 68 de ani decedate în urma unei transfuzii greșite de la Spitalul de Arsuri din București. „Nu au fost respectate reguli elementare de practică medicală, mai precis realizarea testelor finale de compatibilitate la patul bolnavului. Aceasta e o zonă de malpraxis! Ambele accidente erau evitabile”, se arată în documentul citat de Digi24. Însă actualul ministru al Sănătății, Florian Bodog spune că raportul nu se găsește în instituție. 

Chemată la audieri în ziua comemorării a doi ani de la Colectiv

La câteva zile după aparița în presă a raportului, Elena Manea a fost chemată la audieri pentru prima oară într-un an și trei luni, câte s-au scurs de la incident. Audierile au avut loc la Secția 1 de Poliție, chiar în ziua comemorării a doi ani de la Colectiv. „În urmă cu trei luni, la un an de evenimente, am cerut prin intermediul avocaților să văd dosarul (n.r. aflat la Parchetul Judecătoriei Sectorului 1) și nu se întâmplase nimic în el. Bănuiesc că în ultimele trei luni s-a mai întâmplat câte ceva”, spune ea.

Își dorește ca nimeni să nu mai treacă vreodată prin ce a trecut ea la CF2. „Voi face tot ce depinde de mine ca așa ceva să nu se mai întâmple. Orice femeie, orice mamă poate trece prin ceea ce am trecut eu”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult