Foto: Guliver Getty Images
„Doare ca naiba să descoperi că nu ești suficient pentru fratele tău! Că ești bun doar de plată! Că orice ai făcut în trecut e șters cu buretele și că nu mai are valoare pentru că nu ai ajutat o dată, acum! A uitat câte am făcut pentru el și cât l-am ajutat în trecut. Mă simt folosită si sunt frustrată, mă doare că mă doare și mă enervează că vreau să îl ajut în continuare. Deja mă gândesc cum să îl ajut și de data asta și o voce din interior îmi spun STOP! Vreau să o ascult, dar să nu mă simt vinovată...”
„Aș fi vrut să nu-l fi cunoscut niciodată! Nu mi-am putut imagina că un om care-ți spune că te iubește îți poate face atâta rău! Mă simt obosită, extenuată și furioasă că m-am lăsat folosită atâția ani. Că am uitat de mine, că mi-am neglijat relațiile și preocupările și că... eram obsedată de el! Dornică să corespund așteptărilor lui, să fiu femeia perfectă pe care o aștepta. În toți anii ăștia, în care am stat lângă el, mi-am pierdut încrederea în mine, că doar nimic din ce făceam nu era bine pentru el, m-am distanțat de propria familie, de prieteni, iar acum mă simt singură și obosită... Vocea lui a rămas în fundal ca un ecou cu așteptări și pretenții de la mine și mi-e teamă că nu sunt adecvată și nu corespund lumii... Mi-e frică să-mi las visele libere că aud imediat, în fundal, vocea lui care îmi spune că nu sunt în stare de mare lucru și ajung să mă îndoiesc teribil. Și nici de un alt om nu pot să mă mai apropii pentru că am impresia că poate ascunde un alt călău”. Respiră profund și privirea îi merge undeva departe după ce s-a revărsat ca un val al unei mări zbuciumate în adâncuri și care, aparent, e liniștită în exterior.
Sunt întâlnirile mele cu alte povești de viață, în care e nevoie să descâlcim împreună tiparele mentale și straturile emoționale care le-au adus pe aceste femei în ipostaza de victimă perfectă în relațiile lor.
L-ai recunoscut?
Cere, pretinde și te sufocă cu cererile față de tine. Uneori, te tratează ca pe un obiect de care dispune, te solicită și caută să-și apere locul, puterea și nevoia. Există ca să fie servit, iar tu trebuie să fii la dispoziția lui, oricând și ori de câte ori e nevoie. Cu tine, n-are răbdare și e impulsiv, iar în fața celei mai mici greșeli pe care ți-o surprinde te taxează printr-o glumă, un reproș, un scandal sau o tăcere amenințătoare. În plus, consideră că e natural să fie servit mereu și înțeles când nu acționează, greșește ori dispare pur și simplu. Cu atitudine ostilă, blazată ori revendicativă se consideră o victimă în fața neșansei, a familiei, a slujbei pe care o are și ai spune că e o victimă a vieții, după cum se manifestă! Drept urmare, așteaptă și pretinde întruna ajutorul. De la părinți, frați, parteneri de viață, colegi, șefi, subalterni, oricine se află în câmpul lui relațional devine un instrument de care el se poate folosi și de care poate dispune. Nu are timp de nevoile altora, nu ascultă, nu e interesat cu adevărat de cum le merge celorlalți. Și e suficient ca o dată să nu-l ajuți pentru ca tot ceea ce ai făcut pentru el în trecut să fie șters cu buretele și dat uitării. E ca un sac fără fund, de cereri, așteptări și revendicări continue. Și relația voastră așa s-a dezvoltat...
Ori poate e mai ușor să-l recunoști după faptul că se comportă ca un copil, captiv într-un corp de adult, imatur și obositor pentru cei din jur. Poți sesiza durerea copilului din el, deși el nu pare să vadă nici copilul rănit și nici adultul devenit și nici nu se împuternicește în fața propriilor capacități. Nu-și asumă puterea decât pentru a cere și a aștepta să fie servit. Uită de responsabilitate și creează relații apăsătoare prin așteptările sale permanente. Nu e liber și nu-i lasă nici pe alții să fie liberi. Cere atenție exagerată și are nevoie ca alții să se schimbe. În nici un caz el!
Îl recunoști? Poate să doară, mai ales dacă tu tocmai ai regăsit o parte din acest portret... Și în nici un caz nu ești tu!
Ce e în spatele acestui călău? O fi lipsa de încredere și de putere sau e strigătul disperat al unor nevoi ignorate în trecut? Poate că e mai ușor de înțeles dacă ne gândim că la timpul potrivit, când alții cresc și se dezvoltă, „călăul” a primit doar lipsuri. Ori poate nu s-a simțit iubit, apreciat și securizat atunci când era esențial în creșterea lui și tot ce a dezvoltat ulterior a devenit o strategie de supraviețuire. A învățat să stea „călare” pe cei apropiați și să abuzeze de timpul, energia și resursele lor cerând întruna atenție și servicii de parcă ar vrea să umple un gol. Un gol care îl bântuie și îl ține neliniștit, îl înrăiește și îl face să n-aibă încredere în alții pentru că n-are încredere în nimeni și nimic.
Ce poți face dacă tocmai ai descoperit că ai un asemenea călău în preajma ta?
Îți permiți să dispari?... Ok. Ori, poate, vrei să-l ajuți? Ok și asta. Dar, te rog, nu o mai face așa cum ai făcut-o până acum. Nu e cazul să rămâi la dispoziția sa, să îi încurajezi comportamentul și să renunți la propriile dorințe. E drept, vei crea un cutremur în viața lui, dacă refuzi să îl mai ajuți. Pentru că foarte probabil se va simți furios, neputincios, trădat, abandonat etc. Învață să pui limite în relația voastră, să taci atunci când vrea soluții, pune-i întrebări atunci când caută răspunsuri, confruntă-l cu propria răbdare când e frustrat ori cu propriile resurse când cere ajutor și stârnește-i pofta de cunoaștere. Și pofta de cunoaștere e față de sinele său, de rănile sale și de puterea sa. Pentru că e important să își descopere și să-și asume trecutul, durerile, neputința, pentru a învăța să devină o persoană întreagă și conștientă, acceptând că ceva nu e în regulă atâta timp cât îi afectează pe cei din jur prin comportamentul său, dar e fantastic să fie dispus să învețe să funcționeze și altfel. Altminteri, vei rămâne victima perfectă pentru el și va abuza firesc de timpul, amabilitatea, energia, resursele și puterea ta. Iar tu te trezești după fiecare întâlnire secătuit, obosit, încărcat, confuz și nu știi de ce.
În plus, sunt specialiști care vă pot ajuta. Pe el, să se înțeleagă, să se asume în lipsuri și dureri și să se împuternicească, iar pe tine, să îți înțelegi la rândul tău strategiile create prin care cauți să îți împlinești o nevoie lăsându-te la dispoziția altora, mai mereu. Și acesta poate fi începutul unei noi relații în care să vă regăsiți în respect, afirmare, demnitate și putere interioară. Succes!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu am vazut, totusi, nici macar o data, sa fie prezentata si parerea/trairea "calaului", fie si ca exercitiu (de imaginatie) din partea autorului, sau chiar a "victimei". Probabil ca nici nu are importanta, acesta, calaul, fiind deja condamnat si executat.
Mai multa orientare catre nuante si evitarea tendintelor spre schematizari, fie si la moda, nu ne-ar strica. Mai ales cand ne adresam multora si pentru a educa/ajuta.
In ecuatia asta nu conteaza daca esti femeie sau barbat, constrangeri pot exista de ambele parti. Cu siguranta sunt si barbati care traiesc aceeasi drama. Problema este generata de personalitatea fiecaruia.
Doamna activistă de corectitudine politică, de ce trebuia să insinuați în articol falsa regulă că bărbații sunt călăii și femeile sunt victimele? Sper să nu vă reușească niciodată anormalitățile voastre neomarxiste în România!
Așa cum există bărbați-călăi-ai-unor-femei, așa există și femei-călăi-ai-unor-bărbați, deci acest articol pleacă din start de la niște insinuări mincinoase și părtinitoare, cum că problema este întotdeuna la „EL”. Și nu, comentariul meu nu a fost deloc o glumă!