Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„Bunicii noștri au fost chemați la război și noi nu putem să stăm pe canapea, în casă?” Reziliența în vremea pandemiei

familie pe canapea

După o lungă perioadă de izolare autoimpusă sau forțată vom resimți urmările restricțiilor în plan emoțional. Este firesc, suntem ființe sociale, avem nevoie unii de ceilalți pentru a supraviețui. Chiar și mizantropii au nevoie de oameni din preajma cărora să fugă. Ne vor enerva multe lucruri, începând cu persoanele care încalcă interdicțiile, propria noastră conviețuire în familii disfuncționale, știrile dezastruoase pe care le auzim la TV și în online, limitarea libertăților noastre de până acum (măsuri absolut necesare pentru a stopa răspândirea virusului).

Întrucât trăim, la nivel colectiv, o traumă fără precedent, vom avea reacții tipice la traumă. Înainte de a ajunge la faza de acceptare, prin urmare, trebuie să trecem (din păcate!) prin diferite faze, mai întâi individual, apoi colectiv: negare, furie, negociere, depresie. Acestea sunt fazele psihologice prin care trecem de obicei atunci când experimentăm doliul.

Mulți oameni nu cunosc și nu sunt în măsură să controleze astfel de reacții și trăiri intense. Prin urmare, acesta este momentul pentru a fi deosebit de rezilienți- adică să ne adaptăm. Trebuie să avem grijă să nu găsim soluții "minune" la problemele pe care le vom întâmpina (leacuri băbești, talismane, uleiuri esențiale, mantre etc.). Puteți face ritualuri de acest gen doar dacă stați acasă, în incinta casei, nu mergând în spații aglomerate, sperând că toate acestea vă vor salva! Cântatul, aplauzele la ferestre sau aprinderea luminilor timp de un minut sunt gesturi simbolice de o valoare colectivă indubitabilă, dar nu ajută mult la nivel individual.

Vom trece peste această pandemie? Sigur că vom trece! Filosofii mei preferați, stoicii, spun că da! Însă, Respectați regulile!

Suntem atenți la Fake News-uri! Acestea nu fac decât să minimalizeze problema, făcându-ne să credem că suntem mințiți, manipulați, părtași ai unei conspirații mondiale. O astfel de atitudine încurajează fatalismul (credința că nu îți poți controla propriul destin) și este un drum sigur spre depresie.

Ne bazăm pe ceea ce spun autoritățile. Trăim într-o democrație și instituțiile lucrează din greu pentru a face față problemei și o fac foarte bine! Trebuie să urmăm ce ne spun sursele oficiale: Ministrul Sănătății, Ministerul Apărării! Cei care sunteți nevoiți sa ieșiti din casă pentru a merge la serviciu, respectați toate regulile de igienă care s-au tot prezentat pe toate canalele posibile de informare.

Restul, care puteți, stați în casă!

Doar de noi depinde să oprim răspândirea, o spun toate statisticile!

Circulă pe Facebook un îndemn anecdotic: bunicii noștri au fost chemați la război și noi nu putem să stăm pe canapea, în casă?! Hai că se poate! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Parerist check icon
    E groaznic statul acasă... Netflix începe sa scârțâie și mi se termina si fursecurile fără gluten... Dezastru, criza umanitara!
    • Like 0
  • check icon
    Cine a venit cu sloganul „Bunicii noștri au fost chemați la război și noi nu putem să stăm pe canapea, în casă?” , cred că a fost puțin naiv: pentru bunicii noștri, a sta în casă fără să faci mare lucru atunci când ești sănătos, ar fi fost mai greu decât să meargă la război!
    Desigur că, obișnuiți cu confortul (și în multe cazuri și cu a nu face nimic), multor adulți de azi le este mai ușor să stea pe canapea decât să meargă la război...
    • Like 2


Îți recomandăm

Apuripu-ripu / sursa foto: Profimedia

Tata avea doar cinci ani când a rămas orfan de tată. Fără casă, au locuit o vreme în grajdul unde unchiul lor ținea caii. Bunica muncea cu ziua, „la cocoane”, încercând să-și țină cei șapte copii în viață. Asigurarea hranei era cea mai mare provocare. Toți au renunțat la școală, mai puțin cel mic — tata. El a iubit caii toată viața.

Citește mai mult

Doctorat / sursa foto: Profimedia

Pentru mine, doctoratul a însemnat disciplină intelectuală (pentru un om care citea haotic, avea ideile împrăștiate în zeci de jurnale și caiete, practica fișării și a lucrului pe text a fost o adevărată terapie), sens al educației (cred că scrierea la teza de doctorat și studiul temei alese au dat cu adevărat sens formării mele intelectuale) și contact cu ideile cele mai rafinate, cu textele și autorii cei mai reprezentativi din domeniul meu de cercetare.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Planck a realizat că erorile din ambele legi, deși opuse, au nevoie de o unică condiție corectoare. Așa a apărut quanta Planck – „A fost un act de disperare... Am sacrificat toată fizica pe care o știam”, mărturisea calmul fizician. Adică, fizica lui Newton.

Citește mai mult