„Ca să atingă cerințele OECD, România trebuie să depolitizeze instituțiile statului și companiile publice, punând criteriul performanței în fața celui politic”. Interviu cu Corina Murafa, global co-leader Ashoka Next Now

Foto: Larisa Baltă via Facebook Corina Murafa

Aderarea României la OECD ar presupune disciplinarea și transparentizarea administrației publice. „În felul acesta noi, cetățenii, chiar putem vedea, obiectiv, felul în care funcționează guvernarea în România iar “clubul” select de țări care este OECD ne-ar putea învăța, inspira, motiva să îmbunătățim unele din aceste procese care se întâmplă în administrație. Un bun exemplu este procesul de bugetare. La noi, procesul de bugetare în ministere și diverse agenții este extrem de primitiv - se ia practic bugetul anului precedent și se copiază pentru anul următor, tăindu-se sau adăugându-se fie în funcție de preferințe politice, fie în funcție de ce resurse există la buget în anul respectiv”, spune Corina Murafa, global co-leader Ashoka Next Now și expert în guvernanța corporativă a întreprinderilor publice.

Evaluarea pe care experții OECD o vor face României, va avea în vedere nu doar existența unor cadre normative care dau bine pe hârtie, ci mai ales felul în care sunt transpuse ele în realitate. Iar transpunerea în realitate a planurilor frumoase este exact punctul nevralgic al candidaturii României. „Imaginați-vă că, dacă ar fi să aplice legea privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, Ministrul Finanțelor ar trebui să își amendeze, pe persoană fizică, colegii de partid, de exemplu Ministrul Energiei, Ministrul Economiei și alții, ca șefi ai ministerelor care exercită funcția de autoritate publică tutelară asupra unui număr de întreprinderi publice, pentru că nu își fac treaba. Ori asta nu se face”, subliniază Corina Murafa.

După mulți ani de așteptare, România începe în final demersurile de aderare la OECD. Ce înseamnă această șansă pentru România, care ar fi marile beneficii ale apartenenței la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică?

Datorită cerințelor de raportare, în diferite domenii, o eventuală aderare la OECD va disciplina și transparentiza foarte mult administrația din România, care va trebui să analizeze cu mult mai multă atenție efectul politicilor publice implementate în diferite arii de reglementare. În felul acesta noi, cetățenii, chiar putem vedea, obiectiv, felul în care funcționează guvernarea în România iar “clubul” select de țări care este OECD ne-ar putea învăța, inspira, motiva să îmbunătățim unele din aceste procese care se întâmplă în administrație. Un bun exemplu este procesul de bugetare. La noi, procesul de bugetare în ministere și diverse agenții este extrem de primitiv - se ia practic bugetul anului precedent și se copiază pentru anul următor, tăindu-se sau adăugându-se fie în funcție de preferințe politice, fie în funcție de ce resurse există la buget în anul respectiv. O dată deveniți membri în OECD, ar trebui să creionăm bugetele publice în funcție de programe și de obiectivele de politică publică pe care vrem să le atingem. Am vedea în felul acesta mult mai clar corelația dintre banii publici investiți și calitatea sau tipul de servicii oferite cetățenilor în contul acelor bani.

Ce condiții credeți că îndeplinește deja România?

Este greu de spus, întrucât în cazul tuturor celor cinci țări care au demarat formal procesul de aderare în ianuarie 2022, printre care și România, se vor pregăti foi individuale de parcurs, cu accent pe ariile de politică publică cele mai problematice. În OECD, sunt peste 300 de comitete și grupuri de experți care evoluează performanța țărilor candidate în diferite arii. Pentru aderare, cel puțin 20 de comitete vor studia în detaliu performanța România, accentul fiind pus pe chestiuni precum anti-corupția, protecția mediului și acțiunea pentru climă, precum și politicile în domeniul atragerii de investiții. Citind ultima evaluare a organizației cu privire la felul în care instituțiile funcționează în România când vine vorba de alinierea politicilor publice la obiectivele de dezvoltare durabilă pe care România și le-a asumat, din 2020, ne putem da seama cam la ce nivel de precizie și detaliu se duce analiza OECD. Vorbim de standarde extrem de stricte și recomandări foarte clare de reformă instituțională.

OECD nu se uită numai la cadrul normativ, ci mai ales la felul în care sunt implementate politicile publice, la cât de bine funcționează statul în practică. Aici este cel mai mare deficit la noi

Care sunt condițiile pe care le are îndeplinit România? Dintre acestea care credeți că vor pune cele mai mari probleme?

Condițiile vor fi detaliate în acea foaie de parcurs individuală. Cu siguranță însă cele două mari dimensiuni la care OECD se va uita vor fi partea de domnie a legii și valori democratice, precum și dimensiune economică - concurență, transparență, sustenabilitate etc. Fără a avea în acest moment toate datele problemei, intuiesc că acele capitole problematice vor fi clasicele aspecte de funcționare a justiției și instituțiilor anti-corupție, dar și eficacitatea acțiunii pentru climă, inclusiv aspectele legate de despăduriri, biodiversitate, economie circulară, deșeuri. Reforma sistemului de pensii și partea de guvernanță corporativă a companiilor de stat vor fi, în opinia mea, alte două arii problematice de reformă. OECD nu se uită numai la cadrul normativ, ci mai ales la felul în care sunt implementate politicile publice, la cât de bine funcționează statul în practică. Or aici este cel mai mare deficit la noi.

Ce presupune atingerea acestor obiective din partea statului român?

Ca să atingă cerințele OECD România trebuie să depolitizeze instituțiile statului și companiile publice, punând criteriul performanței în fața celui politic. De asemenea, va implica o mult mai bună colaborare interinstituțională, ceea ce e complet neobișnuit în administrația de la noi. Va fi nevoie și de o mult mai bună colectare a datelor, de analiză a efectului concret al politicilor publice. Noi scriem legi și cam atât - suntem deficitari la capitolul implementare, la capitolul urmărire a efectelor cadrului normativ și, pe cale de consecință, rescriere a acestuia pe baza dovezilor, nu pentru ca un politician sau altul are impresia că “așa se face”.

În opinia mea și, din câte știu, această opinie este împărtășită și de organizațiile internaționale care se preocupă de subiect, România are unul din cele mai bune cadre legislative în acest domeniu al guvernanței corporative. Problema este lipsa de voință politică în implementarea lui corectă și faptul că sistemul de sancțiuni nu funcționează tot din rațiuni politice. 

Din experiența dvs., cât de probabil este ca România să atingă standardele în ceea ce privește capitole precum guvernanța companiilor de stat, de exemplu?

Întâmplarea face să fi lucrat în mod direct pe acest subiect, coordonând inclusiv o echipă de consultanți internaționali în cadrul unui proiect de asistență oferit de Banca Mondială Ministerului de Finanțe Publice pentru a îmbunătăți cadrul normativ și de implementare a legislației privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice. Am scris inclusiv un ghid, disponibil public pe site-ul MFP, de sute de pagini, despre cum ar trebui ministerele - ca autorități publice tutelare - și companiile publice să implementeze cadrul normativ și cele mai bune practici internaționale în domeniu. 

În opinia mea și, din câte știu, această opinie este împărtășită și de organizațiile internaționale care se preocupă de subiect, România are unul din cele mai bune cadre legislative în acest domeniu al guvernanței corporative. Problema este lipsa de voință politică în implementarea lui corectă și faptul că sistemul de sancțiuni nu funcționează tot din rațiuni politice. Imaginați-vă că, dacă ar fi să aplice legea privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, Ministrul Finanțelor ar trebui să își amendeze, pe persoană fizică, colegii de partid, de exemplu Ministrul Energiei, Ministrul Economiei și alții, ca șefi ai ministerelor care exercită funcția de autoritate publică tutelară asupra unui număr de întreprinderi publice, pentru că nu își fac treaba. Ori asta nu se face. La rândul ei, Curtea de Conturi ar trebui să îl amendeze pe Ministrul de Finanțe pentru că, neaplicând acest regim ce sancțiuni, prejudiciază bugetul de stat. Evaluarea OECD va pune în lumină fix aceste lucruri și aderarea noastră va fi posibilă doar atunci când vom implementa un mecanism funcțional de a preveni aceste lucruri.

Procesul de aderare la OECD nu are un termen limită

Poate România rata șansa pe care o are în prezent? Ce ar însemna ratarea acestei șanse?

Procesul de aderare la OECD nu are un termen limită. Se poate prelungi la infinit. Impulsul inițial dat pentru reforme în cadrul administrației publice și clasei politice de la noi s-ar atenua pe parcurs dacă nu am reuși să îndeplinim condițiile într-un interval rezonabil de timp. Evident acest lucru ar fi nociv și pentru ce înseamnă rating-ul de țară, atragerea investitorilor etc.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp