Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Ce ai alege dintre un om super inteligent și unul mai puțin inteligent, dar foarte muncitor și perseverent?”. Despre recrutarea în IT

Recrutare în IT

Foto: Guliver/ Getty Images

Zilele trecute am publicat un articol despre cum percep IT-iștii relația cu recrutorii și cu angajatorii. Acum revin cu partea a doua, pentru că mi se pare absolut normal să acordăm șansa oamenilor aflați de partea cealaltă a baricadei și care lucrează pentru o industrie care contribuie major la PIB să ne ofere feedback-ul lor referitor la experiențele pe piața muncii, poate astfel reușim să ne îmbunătățim sistemul de recrutare care în foarte multe companii, inclusiv în companiile care oferă servicii de recrutare, lasă mult de dorit.

Experiența lui Andrei nu este singulară, din păcate angajatorii continuă să aibă prejudecăți și să pornească de la niște șabloane eronat create în momentul în care recruteaza, iar IT-iștii nu sunt nici ei feriți de acestea. Am putea crede că industria IT este favorizată, dar Andrei ne arată că nu este nici pe departe astfel. 

Andrei Deac, co-fondator al unei companii de profil, ne spune că a început Facultatea de Automatică și Calculatoare la 19 ani. „Amintrat în primul an de facultate la Politehnică Timișoara, am vrut să mă angajez din primul an așa cum majoritatea procedează acum, am primit șuturi frumoase de genul: „Caută-ne când ești mai mare!"

„Din anul trei de facultate a trebuit să-mi fac practica și am început să iau în serios programarea, și așa am început practica pe Java la o firmă medicală unde am obținut o bursă pentru a-mi face licența cu ei, diabetic fiind.

Am conceput o aplicație android. Ulterior m-am angajat cu program de 6 ore la o firmă pe atunci micuță în Timișoara. Așa a început călătoria, nu mi-am dat seama că voi avea foarte mult ghinion și după nici patru luni de zile mi-a căzut proiectul la firma unde mă angajasem. Am mai stat în ideea în care reușeam poate să prind un proiect ca junior, dar nu a fost să fie. Terminasem facultatea, am intrat la master la Computer Engineering și cu o urmă de job nu știam ce să fac, eram ușor debusolat. Am dat interviu la IBM pentru un internship în care nu mi se ofereau bani nici măcar să trec strada, am tot aplicat la diverse joburi și în cele din urmă am reușit să obțin un job la Continental ca System Tester pe o perioadă de 6 luni, urmând ca după cele 6 luni să se înghețe toate angajările. Asta se întâmpla în mai 2018, dar nici asta nu m-a făcut să renunț. Am prins un proiect european la o firmă în care colaboram cu încă două persoane și am pus pe picioare un proiect în patru luni. 

„Nu ai experiență!”

Și atunci a început criza, m-am văzut în fața faptului împlinit, am ajuns să nu mai am job din nou, în plin hiring freeze, în contextul în care timp de două luni am fost la peste 30 de interviuri. Mergeam, ceream feedback, totul în regulă, dacă știam că greșeam la o întrebare nu mai aveam curajul să mai întreb nici de feedback. Toate raspunsurile la fel - Nu ai experiență! Tot ce-mi doream era să nu mai am grija zilei de mâine, într-un final m-am angajat, tot pe perioadă determinată, la o multinațională. Efectiv era o făcătură, eram angajat printr-o companie terță de leasing de personal, dar toate eșecurile mi-au dat un imbold să nu mă las. Aveam încredere în cine sunt și în ce pot să fac, așteptam doar acel angajator care să-mi acorde la rândul său o șansă să dovedesc.

În timpul acesta am tras tare la master luând bursă de performanță și am intrat astfel și la doctorat. Între timp compania la care mă angajasem mi-a prelungit contractul doar pentru o lună, din lipsă de proiecte. La doctorat, asistent universitar, am avut ore de predat și le-am refuzat pentru job, așa că am așteptat, am făcut cercetare în domeniul Automaticii Medicale pentru dezvoltarea unui automat programabil care să introducă insulina în corp când vede homeostazie crescută de glicemie.

Un drum nou

Având experiența interviurilor și întâlnindu-l pe Ovidiu Muntean a luat naștere noua companie. Experiențele noastre cumulate, plus oamenii de HR, psihoterapeuții au venit în întâmpinarea noastră pentru a dezvolta o academie bazată pe reconversie profesională, de care era atâta nevoie. Așa am ajuns să fiu co-fondator alături de Ovidiu, care m-a ajutat enorm în perioada aceasta pentru a depăși toate prejudecățile și barierele puse de angajatori. 

„Eșecul este cheia succesului”

În momentul de față lucrez pe parte de Testare Software în echipa de DevOps Business Application, lucrez alături de Ovidiu în academie, sunt asistent în facultate și îmi place să-mi ocup timpul liber scriind pe blog, cântând la karaoke etc.

Revenind la provocările din recrutare, depinde cum le privim, depinde cum le gestionăm și mai ales depinde cum le facem să fie folositoare pentru noi. Eu am o zicală: “The failure is the key to success”, toți trecem prin asta mai mult sau mai puțin, există provocări atât pentru un juniori cât și pentru seniori. Dacă te lași învins ajungi în depresie, iar dacă te încrezi prea mult în puterea ta ajungi să cazi și de pe ultima scară unde ai reușit să ajungi la un moment dat. Trebuie să conștientizăm că IT-ul este despre oameni, despre inteligență, despre empatie, despre curaj, despre emoție. Am pregătit oameni pentru interviuri atât cu teste cât și cu diferite întrebări și mi-am dat seama că omul este de fapt o emoție, când vine în fața angajatorului este avatarul emoțional a ceea ce el poate să facă. În ziua de azi vorbim foarte mult despre skill-uri care într-un fel sau altul ne urcă sau ne coboară, puțini însă își dau seama că adevarata entitate în oameni sunt curajul sau perseverența.

Avusesem la un moment dat la un interviu întrebarea și posibilitatea de a alege: “Ce ai alege dintre un om super inteligent și unul mai puțin inteligent, dar foarte muncitor și perseverent în educația și în curajul lui?” Fără să ezit am spus că în 10 cazuri din 10 l-aș alege pe cel care muncește și care-și oferă interesul să aducă o contribuție cât mai valoroasă proiectului în care este angrenat. Cu cât perseverezi în proiecte mai complexe cu atât te dezvolți și din punct de vedere al inteligenței. 

În general oamenii foarte inteligenți sunt inteligenti poate doar în a scrie cod și atât și duc lipsă de abilități de comunicare, aceasta fiind esențială într-o echipă. Starea spirituală și emoțională, fără doar și poate, fac diferența, una fiind să lucrezi de plăcere cu cel de lângă tine și alta fiind să lucrezi de frică.

Și atunci unde este valoarea? Oamenii se folosesc de etichete, dar totul stă în puterea de a gestiona fiecare acțiune, fiecare task în parte, pe care este indicat să-l înțelegi înainte de a-l rezolva. În timp ajungem să acționăm mecanic, fără voia noastra, ca niște roboței corporatiști care fac doar niște task-uri și atât. IT-ul înseamnă dinamism, implicare, dezvoltare, socializare și nu în ultimul rând împărtășirea de cunoștințe, de idei pe care noi vrem să le dezvoltăm alături de oameni care ne-au călcat pragul și care vor să ofere din experiența și cunoștințele lor.”

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • E normal sa nu gasesti ca junior. Desi multi spun ca it-istii sunt privilegiati, nu e chiar asa. In programare mai ales, e mai importanta experienta pentru ca in facultate inveti doar regulile generale, nu programare propriu-zisa. Ca sa scrii cod intr-o aplicatie e nevoie de experienta si de cele mai multe ori asta inseamna chin individual ( cautare pe google sau pe forumuri), nu prea sta nimeni sa-ti arate pentru ca nu au timp si chef, de asta. In multe aplicatii trebuie sa gasesti solutii ( comunicatii, afisare, mesaje trimise sau primite, design responsive, baze de date etc pe care le poti deslusi doar lucrand zi de zi cu ele. Patronii din domeniu nu vor sa-si bata capul cu juniorii pentru ca nu au timp si nici nu vor sa aloce resurse si seniori pentru o treaba care nu le aduce nici un profit pe termen scurt. Seniorii au target si deadline si nu au timp sa le explice juniorilor pasul 2 dupa "Hello World" si nici patronii nu vor sa le plateasca salarii peste medie ca sa invete juniorii. Dar asta e specific firmelor romanesti. Poti gasi mai usor la multinationale,acolo totul este procedurizat si aia au pus la punct un sistem de management strategic al fortei de munca ( care by the way are prevazute si module de fidelizare a salariatilor si un sistem de management al carierei, inclusiv intership-uri platite) care nu prea se gasesc la firmele cu patroni romani. Pot sa spun ca si eu am participat la un intership neplatit e adevarat la o firma romaneasca si am ramas cu un gust amar sa fiu sincer. In general patronii romani copiaza metodele occidentale dar nu au viziune strategica si nici nu fac planuri pe termen mediu-lung. Desi veneam 8 ore la lucru pe banii mei cum s-ar zice ca sa invat procedurile unei firme din IT, seniorii arondati noua ( eram cam 6 juniori) nu prea aveau timp si nici chef de noi si ne raspundeau la o intrebare tehnica cam dupa 3 zile , perioada in care incercam sa aflam raspunsurile pe forumuri sau pe net ( desi asta puteam face si de acasa ). Primeam e adevarat task-uri de rezolvat la sedinta de dimineata dupa care eram lasati de capul nostru. Evident ca dupa cele 2 luni de asa zisa practica ( era perioada concediilor pentru programatorii seniori si a vacantelor pentru studenti) unii dintre noii fie au renuntat pentru ca a inceput scoala fie au fost invitati sa-si incheie intership-ul de staff-ul firmei). Nu stiu daca vre-un junior chiar a primit vre-un post in cadrul firmei dar banuiesc ca s-a bifat activitatea de intership si cu asta basta.
    • Like 0


Îți recomandăm

Telemunca

Odată cu răspândirea noului coronavirus de la o țară la alta, companiile din toată lumea și-au schimbat politica de resurse umane și și-au încurajat angajații să lucreze la distanță pentru a preveni extinderea epidemiei. O decizie care ține de supraviețuirea biologică, dar și de supraviețuirea ca business. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult

Recul

Povestea Recul începe în 2015, când regizorul Vlad Dragomirescu și actorul Bogdan Untilă și-au propus să creeze un incubator pentru proiecte culturale independente, care să cuprindă două direcții: teatrul de improvizație și teatrul clasic.

Citește mai mult

Alphahead

Vishal Narender și Georgeta Brehoi, soția sa, au venit în România în urmă cu 4 ani, după ce au lucrat în mai multe multinaționale din India, Franța și Irlanda, și au decis să-și investească toate economiile pentru a produce echipamente moto.

Citește mai mult