Foto: Inquam Photos / Eduard Vînătoru
Guvernul se tot chinuie să incropesca un buget pentru anul în curs și se pare că nu prea îi iese căci altfel cum ar fi venit cu ideea să treacă plata salariilor asistenților personali și a indemnizațiilor pentru însoțitor în cârca autorităților locale?!
O asemenea veste a căzut ca un trăznet nu doar peste primari, ci și peste persoanele cu dizabilități și aparținătorii lor. Nu sunt într-o situație mai fericită nici persoanele cu handicap instituționalizate.
-Ce fac ăștia cu noi? mă întreabă un amic la telefon.
Este imobilizat într-un scaun cu rotile din adolescentă și de vreo șapte ani locuiește singur într-o comună din județul Arad. Nu mai are nici o rudă în viață care să-l ajute iar de la primărie în afară de indemnizația pentru însoțitor, nu a primit niciodată nici un sprijin. Nu s-au interesat de el nici măcar iarna când nu putea ieși din casă.
Dacă autoritățile locale la un moment dat decid că nu mai au bani pentru plata acestei indemnizații, nu va mai avea cu ce să-și plătească facturile și să-și cumpere mâncare.
Pe facebook o mămica din Vrancea mă întreabă:
-Iuliana, ce fac, ne mai dau banii? Eu am doi copii cu retard psihomotor grav și crize de epilepsie. Îi țin cu scutece. Ce mă fac dacă primăria nu va avea bani și nu mai primesc salariul de asistent personal? Nu primim bani pentru concediu, nu primim salariu în funcție de vechime, iar acum…
Încerc s-o încurajez, spunându-i că deocamdată e doar un proiect și că poate guvernații se vor răzgândi în ce privește această decizie, dar …
Cum să crezi în promisiunile unor politicieni pentru care interesul personal e mai presus de soarta unor oameni?! Cum să crezi în vorbele unor politicieni ce se joacă cu de viitorul unei țări?!
Cât despre primari, oricâtă bunăvoință ar avea, salariile lor și ale angajaților primăriei vor fi întotdeauna prioritare și nu plata indemnizațiilor și a salariilor asistenților personali. Asta ne-a demonstrat experiența multor ani în care acestea erau plătite în decembrie, după ce 6-8 luni persoanele cu dizabilități și aparținătorii trăiau la limita subzistenței.
Se pare că actualii guvernanți nu au auzit zicala :,,Dacă nu poți face bine, măcar nu face rau”! Nu avem accesibilizare, nici vreo campanie care să ajute persoanele cu dizabilități să-și găsească un loc de muncă sau măcar să se integreze în societate… Avem însă promisiuni, insolență, nepăsare de o parte si… dezamăgire și disperare de cealaltă.
,,Ce fac ăștia cu noi?”
Articol publicat pe blogul autoarei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Care grijă arată statul față de bătrânii neputincioși, bolnavii în fază terminală? Sunt lăsați in seama familiei, dacă o au, in timp ce ar avea nevoie de ajutor profesionist...Câte locuri sunt de exemplu în secții de îngrijiri paleative?
Civilizația înseamnă curățenie, planificare, ordine. Dar mai presus înseamnă ocrotirea persoanelor defavorizate. Și respectarea demnității lor.