Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

„Ce încredințăm vântului” - o carte despre un telefon care leagă lumea de aici cu cea de dincolo

Ce incredintam vantului

Am citit pe nerăsuflate cartea „Ce încredințăm vântului” a Laurei Imai Messina, o italiancă născută la Roma și stabilită în Japonia, unde a ajuns pentru a-și perfecționa limba, după ce a terminat Filologia la Universitatea Sapienza.

Este o carte înduioșătoare, caldă și luminoasă, o carte care tratează tema despărțirii de cei dragi dintre care cei mai mulți au fost victimele cutremurului și tsunamiu-lui din Japonia, din 11 martie 2011.

În această catastrofă dispar mama și fiica lui Yui, eroina principală, precum mulți alții, înghițite de ape. Yui împarte durerea cu Takeshi, un chirurg văduv a cărui fiică refuză să vorbească și pe care îl întâlnește în orașul Otsuchi, în grădina lui Suzuki san, acolo unde se află o cabină telefonică veche.

La telefonul fără conexiune vin pe rând mii de oameni pentru a vorbi cu cei dispăruți. Desigur, pentru a-și imagina asta și pentru a se simți conectați cu ei. Orașul Otsuchi, unde a lovit tsunami-ul, se repară încet încet, prin refacerea locuitorilor lui și a sufletelor lor. Cartea are o structură ca de val, cu mici capitole ce alternează cu unele mai lungi.

Iar din poveste răzbate spiritul japonez până în cele mai subtile detalii ale sale, aceasta fiind scrisă și pentru cititorii japonezi, dar mai ales pentru cei occidentali, nefamiliarizați cu modul de viață nipon.

Ce se încredințează, deci, vântului? Durerea, lacrimile, gândurile, cuvintele, amintirile…

„Telefonul vântului”, care există, nu este o invenție, (dar nici obiectiv turistic), a fost introdus chiar în cursurile de psihologie clinică de către un profesor de la Harvard.


„Telefonul vântului” din Bell Gardia

Mii de oameni vin anual să vorbească la acest telefon, să se conecteze prin imaginație și suflet, ca și cum ar vorbi cu adevărat, cu cei plecați.

Și pun întrebări, și le povestesc despre viața lor…

O cabină telefonică ce demonstrează că toate doliurile sunt la fel, și totuși atât de diferite.

Romanul nu te face să suferi, nu doare, deși e vorba despre tragedii, ci te umple de lumină și de speranță, de respect față de capacitatea extraordinară a omului de a se ridica, de a se regăsi, sau de a găsi sens în ceea trăiește.

Cu cine ați vorbi la acest telefon? Pe cine ați suna? Ce i-ați spune?

M-a impresionat cartea din care nu numai că nu lipsește iubirea, de fapt e atât de multă, încât dă pe dinafara paginilor. Și mai este în ea și multă speranță, fiindcă sarcina literaturii- după cum scrie Laura Imai Messina - este aceea de a sugera noi modalități de a exista pe lume, de a înlănțui dimensiunea „aici” de dimensiunea „dincolo”.

„Telefonul vântului, continuă ea, este în principal o metaforă care sugerează cât de prețios e să ținem aproape atât bucuria, cât și durerea.”

Dar prin această carte, că așa mi se întâmplă de obicei, am ajuns și la altceva. De fapt, am aflat despre psihologul Virginia Satir, despre care nu știam, dar care este citată undeva cu o frază care m-a frapat și care este legată de subiectul cărții într-un anume fel:

„Avem nevoie de patru îmbrățișări pe zi pentru a supraviețui. Avem nevoie de opt îmbrățișări pe zi ca să ne simțim bine. Și avem nevoie de douăsprezece îmbrățișări pe zi ca să creștem”.

Acum sunt extrem de curioasă să o citesc pe Virginia Satir.

Ceea ce-mi place, mai ales atunci când citesc, este drumul pe care, până la finalul oricărui volum, mă opresc pentru a o lua la dreapta sau la stânga, acolo unde mă duce o idee, un nume, o poveste…

Cititi mai multe pe cristinastanciulescu.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Maria Drăghici

Maria Drăghici n-a împlinit nici doi ani și are deja trei operații pe cord deschis. Culmea, e un copil vesel, care știe să se bucure de fiecare moment și, mai mult decât orice altceva, e un copil iubit. De fratele ei și de părinții ei, care, de la nașterea copilei, trăiesc cu ochii deschiși un coșmar adevărat.

Citește mai mult

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult