10 ore pe scaun. Ce se întâmplă în corpul nostru

Ce se vede în analize după șase luni de muncă la birou și ce nu, dar contează. Interviu cu dr. Ruxandra Mărgărit, medic de familie în rețeaua de sănătate Regina Maria

Alarma telefonului sună, cafeaua se face singură, deschizi laptopul, îți verifici mesajele. Așa începe fiecare zi. Și continuă, probabil, cu așezatul în fața unui ecran. Opt ore de birou, sau poate zece, dacă sunt termene limită, care strâng. Seara, drumul spre casă, canapeaua, telefonul, masa și serialul. Mișcarea? Mâine. Analizele? Sunt bine, nu am de ce.

Dar corpul adună.

Dr. Ruxandra Mărgărit, medic de familie în rețeaua de sănătate Regina Maria vede același scenariu în fiecare zi. Pe buletinele de analize, în istoricul pacienților, în ochii celor care îi vin în cabinet spunând că nu se simt bine. Am întrebat-o când începe pericolul pentru un pacient tânăr, dar sedentar, și care sunt semnalele pe care un medic de familie le “citește” într-un set de analize. 

Pragul îngrijorător

Există un număr concret, un prag dovedit clinic al timpului pe care îl putem petrece așezați, fără a face mișcare. „Riscurile devin semnificative de la peste 8 ore de stat pe scaun pe zi", explică dr. Mărgărit, citând informații ale Institutului de Sănătate Publică. Dar pragul cel mai îngrijorător apare mult mai devreme decât și-ar imagina mulți. Patru ore de inactivitate zilnică, adică de stat pe scaun, sunt suficiente pentru a determina creșterea riscului de apariție a diabetului zaharat de tip II, prin încetinirea sau chiar oprirea activității unor gene responsabile de reglarea nivelului de grăsimi și glucoză din sânge, explică medicul.

Patru ore. Cât două filme.

Iar vârsta nu salvează pe nimeni. Asta o spune adesea doctorul Mărgărit pacienților săi, cu stil de viață sedentar: „Organismul tânăr are capacitate mai mare de a compensa dezechilibrele pe termen scurt, dar vârsta, din păcate, nu reprezintă un factor protector în fața efectelor sedentarismului."

Modificările în analize pot apărea după doar șase luni de muncă la birou, dacă sunt asociate cu un stil de viață sedentar și cu o alimentație dezechilibrată. LDL-colesterolul „cel rău”- începe să urce. Trigliceridele urmează. Glicemia fluctuează, la fel și calciul și magneziul. Vitamina D scade, pentru că biroul nu are fereastră spre soare, sau dacă are, nu contează: ești înăuntru.

Sedentar nu înseamnă neapărat obez

Mulți cred că sedentarismul înseamnă kilograme în plus. Că dacă nu te îngrași, ești în regulă. E o convingere confortabilă, dar greșită. Sedentarism înseamnă un mod de viață caracterizat prin perioade îndelungate cu activitate fizică redusă. Cu muncă la birou, cu divertisment digital și dependență de mijloacele de transport. Doctorul Ruxandra Mărgărit descrie tabloul pe care îl întâlnește frecvent la pacienți: dureri de spate și rigiditate musculară din cauza devierilor de coloană, reflux gastroesofagian, constipație, hemoroizi — toate consecințe directe ale vieții petrecute pe scaun. La acestea se adaugă apneea de somn, anxietatea, depresia subtilă care se manifestă printr-un consum crescut de dulciuri și printr-un somn tot mai fragil. „Specialiștii consideră că stilul de viață sedentar poate fi mai periculos pentru organism decât alcoolul și fumatul", spune medicul.

„Nu pot să dorm”

E fascinant ce se întâmplă în organism atunci somnul durează mai puțin de 7 ore pe noapte. Dr Mărgărit explică legătura directă, dovedită clinic, între somnul insuficient, creșterea în greutate și dezechilibrele metabolice grave. Modificările neuroendocrine sunt imediate atunci când dormim mai puțin de 7 ore.

Grelina (hormonul foamei) crește, leptina (hormonul sațietății) scade. Rezultatul? O foame constantă și pofte incontrolabile de carbohidrați rafinați și grăsimi.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Câteva nopți cu somn sub cinci ore sunt suficiente pentru a reduce sensibilitatea celulelor la insulină cu peste 30%. „Atunci când insulina funcționează corect, celulele de grăsime preiau acizii grași și lipidele din fluxul sanguin, prevenind depunerea lor în țesuturi. Dacă acest proces nu se mai desfășoară în condiții normale, corpul procesează mult mai greu glucoza, favorizând stocarea grăsimilor (în special a celei viscerale, abdominale)”, explică medicul specialist.

Ce recomandă doctor Mărgărit? Nu somnifere, ci o igienă a somnului: aceeași oră de trezire în fiecare zi, întuneric total, eliminați zgomotul alb sau folosiți dopuri de urechi dacă mediul este zgomotos, setați temperatura camerei la 19°C, evitați cofeina cu cel puțin opt ore înainte de culcare, evitați ecranele în ultimele 30 de minute înainte de culcare: „Lumina albastră a telefonului păcălește creierul că este încă zi", spune doctorul.

Zahărul. Povestea din analize

Produsele procesate nu se văd neapărat la cântar. Dar se văd în sânge.

Un consum zilnic de zahăr în exces lasă urme clare și produce modificări: crește nivelul de glucoză serică, adica glicemia; crește hemoglobina glicozilată care indică expunerea constantă a organismului la un nivel ridicat de glucoză; cresc trigliceridele și LDL-colestrol prin transformarea excesului de zahăr în grăsimi la nivelul ficatului. Se observă și o creștere a Indicelui HOMA, adică o creștere a rezistenței la insulină, precizează Ruxandra Mărgărit. 

Eforturile organismului

Există situații în care valorile analizelor se încadrează în limite normale, dar medicul știe că ceva nu este în ordine. De ce? Pentru că valorile de referință sunt medii statistice pentru o populație generală. Nu sunt personalizate. O glicemie de 98 mg/dl este tehnic normală — dar dacă acum doi ani era 80, trendul spune o poveste diferită.

Întrebată cum explică unui pacient că a avea analize „normale” nu garantează o sănătate perfectă, doctor Mărgărit răspunde: „Organismul face eforturi uriașe pentru a menține parametrii din sânge în limite normale. Simptomele subtile — oboseala, somnolența după masă — apar adesea înaintea analizelor proaste.

Analizele arată, în marea lor majoritate, doar momentul actual, nu și tendința. De exemplu, o glicemie de 96-98 mg/dl este tehnic „normală” (sub 100), dar dacă acum doi ani era 80 mg/dl, tendința arată clar o afectare a metabolismului. Un alt exemplu este că testele de sânge nu pot cuantifica pierderea de masă musculară, rigidizarea arterelor sau acumularea de grăsime viscerală în jurul organelor; sau că poți avea colesterolul normal, dar - dacă ești complet sedentar - calitatea vaselor tale de sânge și capacitatea inimii de a pompa la efort sunt deja scăzute”.

Ce nu ar trebui să lipsească la 35 de ani

Pentru o persoană de 35 de ani, sedentară, fără simptome aparente, dr. Mărgărit recomandă un set complet de analize anuale: hemoleucogramă, transaminaze hepatice, markeri inflamatori, profil lipidic, markeri tiroidieni, funcție renală, sumar de urină, ecografie abdominală — și, pentru femei, evaluare ginecologică completă, inclusiv Babeș-Papanicolau și ecografie mamară.

Evaluarea generală a stării de sănătate e recomandată a fi făcută cel puțin o dată pe an, și asta în cazul unei persoane fără istoric personal sau familial de boli cronice. Dacă există factori de risc – istoric de diabet, boli de inimă, boli oncologice – sau dacă persoana este fumătoare sau consumatoare de alcool, ori dacă are un indice de masă corporală crescut sau prezintă deja oboseală accentuată, cefalee sau tulburări de somn, atunci intervalul în care se realizează evaluarea stării de sănătate este redus la 6 luni.

Există două fraze pe care dr. Mărgărit le aude des în cabinet, invocate ca scuze pentru a amâna un control: „Dacă mă caut, sigur găsesc ceva" și „Ce nu știu, nu mă omoară."

Răspunsul ei este simplu: „Este mai bine să gestionăm o afecțiune descoperită din timp, decât atunci când este, poate, prea târziu.” Spune că, din fericire, a avut ocazia să vadă și pacienți a căror stare de sănătate s-a îmbunătățit vizibil după ce și-au schimbat stilul de viață: „Aceasta este cea mai mare recompensă pe care un medic o poate primi", spune dr. Ruxandra Mărgărit. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp