Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Ce să zic, de parcă murea România fără votul meu!“ Marele partid de 70 la sută care a înfrânt în 2020

Secție de votare Timișoara

Foto: Inquam Photos/ Cornel Putan

A venit brusc, după euforia din mai 2019. Și ne-a aruncat înapoi în timpuri cu iz de PRM și PSDR. Eram studentă atunci și țin minte că n-am vrut să merg la vot. Dacă nu aveai buletin de București, votai la Gară, erau cozi și eu aveam planuri de mers în Club A. „Să faci bine să te duci la vot“, m-a dojenit tata, „noi n-am avut șansa asta! Pentru noi au ales alții. Întotdeauna să mergi la vot.“ Evident, m-am rușinat. Mă mustra rar spre deloc. M-am urcat în 93 și până la Gara de Nord l-am bombănit în gând. „Ce să zic, de parcă murea România fără votul meu!“

Spre surprinderea mea, la Gară m-am întâlnit cu mulți cunoscuți, studenți cu visuri de București. Vorbeau înverșunați despre politică și despre alegeri, aruncând glume despre unde vom emigra. M-am rușinat din nou. „Pe ăștia nu i-au trimis părinții la vot.“

Mi-a fost ciudă pe România asta, care nu se descurca singură, fără mine – mă chema la vot și îmi oferea opțiuni tot mai proaste. Toți impostorii, toți comuniștii, toți încuiații, fără clasă, fără eleganță, total străini de lumea în care trăiam, visam și iubeam eu. Nu eram în target, în niciunul dintre discursurile lor. Ei vorbeau la trecut, de pensii, de cine a fost primul în Ardeal și de blestemul plăcuțelor bilingve. În strategia lor de comunicare, eu figuram doar ca un carnet de student cu reducere la transport. România de care vorbeau ei nu avea nicio legătură cu România mea. Renunțasem la televizor ca să nu-i mai aud, să nu-i mai văd. Ca să-mi văd de viață în paralel, cu speranța că liniile noastre nu se vor intersecta niciodată.

M-am înșelat. Linia lor m-a purtat cu mama în spitale în care politica lor m-a lovit direct în stomac, până m-a pus la pământ. Linia lor m-a ținut în contracte la limita legii, cu impozit pe orice drept de angajat. Linia lor mi-a zdrobit încrederea ca un drug de fier, în timp ce gonea imperturbabilă spre un nou profil de dictator. Am fost linii paralele într-un caiet dictando cu amintiri despre neghiobi.

După ziua în care n-am mai stat la coadă pentru libertate, m-am întors în trecut și am poposit pe o bancă vopsită în roșu, galben și albastru, sub blagoslovirea lui Avram Iancu care cată mândru spre Apuseni. Pentru cei 70% care au închis televizorul, genul programului „Politica“ trebuie să devină mult mai credibil, coerent și relevant pentru așteptările și România lor. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult