„Cea mai complexă problemă legată de tehnologie pe care mama mea a trebuit să o gestioneze a fost faptul că mă certam cu sora mea pe telefonul fix”, spune amuzat Ed Dunkelblau, psiholog clinician, directorul Institutului pentru Învățare cu Inteligență Emoțională și fostul președinte al Asociației pentru Umor Aplicat și Terapeutic din Statele Unite.
Părinții de azi își pot aminti cel mai probabil o ceartă pe telecomandă sau, poate, în cele mai fericite cazuri, pe un 486. Astăzi, fiecare copil dintr-o familie are propriul dispozitiv sau acces mai mult sau mai puțin controlat la unul. Și cel mai probabil nu mai sunt certuri de moment, dar sunt efecte pe termen lung, pe care cu greu le putem cuantifica. Pentru că tehnologia avansează exponențial, felul în care copiii sunt educați, atât acasă, cât și la școală, ar trebui să răspundă provocărilor pe care le aduce, dincolo de beneficii. Tehnologia per se nu este rea, dar este o armă puternică, spune Dunkelblau, care, așa cum istoria a dovedit-o și în cazul altor descoperiri și invenții, poate cădea în mâna răufăcătorilor.
Într-un interviu acordat Republica, acesta a vorbit despre felul în care atât părinții, cât și școala ar trebui să se raporteze, în viziunea sa, la noua lume, despre importanța dezvoltării unor abilități care să-i ajute pe copiii de astăzi să se descurce în lumea de mâine și care nu exclude partea academică, precum și despre ce pot face părinții și profesorii care înțeleg importanța inteligenței emoționale și vor să o integreze în stilul de parenting, respectiv în felul în care interacționează cu copiii la clasă.
„Pregătim copiii pentru o lume care încă nu există. Așadar, încercarea de a preda abilități tehnice specifice este aproape o misiune imposibilă în pregătirea elevilor pentru viitor, deoarece îi pregătim pentru joburi care, în prezent, nici măcar nu știm că există. Acum 3-5 ani, inteligența artificială nu exista și nu știam că ar putea exista. Iar acum este pe cale să devină omniprezentă, dacă nu este deja. Avem un nou job: prompt engineering. Am discutat la o întâlnire de acum două săptămâni despre educația la nivelul următor și acesta a fost unul dintre subiectele discutate, despre care nu auzisem înainte. Și are sens perfect, pentru că trebuie să știm cum accesăm inteligența artificială într-un mod care este de ajutor, benefic și etic.
Și în acest context, dacă vrem copii care să reușească academic, trebuie să facem mai mult decât să ne concentrăm doar pe acest aspect. Este vorba despre emoții și relații, despre a face față într-un mod sănătos din punct de vedere mental, de a tinde către un scop, de a fi curios în legătură cu ceea ce se întâmplă și a pune întrebări bune. Este vorba, de asemenea, despre filtrarea și asigurarea că informațiile pe care le primești sunt corecte”, spune psihologul american.
Învățarea abilităților pentru a avea succes
Așadar, dacă școala nu îi mai poate pregăti pentru viață în sens clar și precis, cu ce așteptări ar trebui să ne trimitem copiii la școală?
„Cred că orice părinte ar fi de acord cu această afirmație: vreau ca copilul meu să fie sănătos și fericit și să aibă succes. Așadar, dacă vedem în școală oportunitatea principală de a ajuta copiii să fie fericiți, sănătoși și de succes, atunci vrem să pregătim școlile, profesorii și administratorii acestora pentru a oferi mediul și abilitățile care să le permită elevilor să-și atingă aceste obiective. Mă veți întreba cum.
Cred că trebuie să continuăm să oferim abilitățile de bază de care copiii au nevoie pentru a supraviețui: matematică, scris, citit, științe, istorie și așa mai departe. În ceea ce privește abilitățile pentru a avea succes, este vorba despre construirea relațiilor, gestionarea emoțiilor, cum să-ți argumentezi un punct de vedere, cum să gestionezi conflictele, cum să faci alegeri bune și să iei decizii bune, cum să-ți găsești pasiunea. Trebuie să-i învățăm să fie curioși și să aibă un scepticism sănătos. În era rețelelor sociale și a inteligenței artificiale, trebuie să ne asigurăm că îi învățăm pe copii în mod strategic să nu creadă tot ce văd și aud. Tehnologia este cu mult înaintea reglementărilor, așadar, trebuie să-i învățăm să fie pregătiți”, spune Ed Dunkelblau.
Iar parte din această pregătire o reprezintă, în opinia sa, dezvoltarea inteligenței emoționale, un concept pe care îl folosește într-o accepțiune mai largă, care include interconectarea socială a oamenilor și relațiile, precum și luarea deciziilor și rezolvarea problemelor.
„Fiecare profesor își dorește ca elevii săi să aibă succes și să se simtă împlinit în munca sa. Și o mare parte din acest succes depinde nu de conținutul subiectului, ci de abilitatea elevilor de a învăța, de a asculta, de a-și gestiona reacțiile, de a lucra în echipă și de a găsi soluții, de a rezolva probleme. Iar toate acestea sunt abilități socio-emoționale. Dacă un profesor își dorește ca elevii săi să fie buni din punct de vedere academic, trebuie să sprijine competențele lor socio-emoționale. Profesorii înșiși trebuie să fie competenți din punct de vedere socio-emoțional, pentru că, așa cum se spune, academicul se predă, în timp ce competențele emoționale se învață prin exemplu. Așadar, mai simplu spus, dacă vrei rezultate academice, trebuie să creezi contextul pentru a sprijini, a încuraja și a exersa”, explică expertul în inteligență emoțională.
Din aceste motive, dar nu numai, în ceea ce privește viitorul meseriei de profesor, psihologul american spune că nu va dispărea, dar se va reinventa în sensul că rolul profesorului trebuie să treacă dincolo de a transmite informații.
„Cred că inteligența artificială va juca un rol important în procesul educațional în deceniile următoare. Abilitatea de a crea avatare sau chiar roboți care să predea este iminentă, dacă nu există deja. Însă nu cred că va înlocui elementul uman al predării. Indiferent de cât de tehnologizată devine lumea și de sofisticată și dependentă de tehnologie, abilitatea de a menține conexiuni, relații, prietenii, iubire și grijă nu va dispărea. Dimpotrivă, cred că aceste aspecte vor deveni și mai importante”, spune Dunkelblau.
Umor, râs și joacă
Funcția școlii nu este să ne facă fericiți, spunea profesorul Daniel David. Ed Dunkelblau vine cu o perspectivă ușor nuanțată și spune că fericirea nu este un scop, dar poate fi un efect secundar al unor eforturi satisfăcătoare.
„Experiența mea îmi arată că copiii învață mai bine atunci când se simt bine, ceea ce este diferit de a fi fericiți. Fericirea vine uneori odată cu asta. Mă distrez. Mă simt bine. Mă simt fericit. Cred că folosirea umorului, râsului și jocului cu copiii, dar nu numai, este foarte benefică. Gândiți-vă la toate lucrurile pe care le dorim. Vrem ca oamenii să asculte, să-și amintească, să fie capabili să folosească ceea ce au învățat. Vrem să se simtă conectați, implicați în proces, iar toate aceste lucruri sunt susținute de umor, râs și joacă.
Cred că ne-am dori ca copiilor noștri să le placă să meargă la școală, să fie într-o sală de clasă sau pe un teren de joacă și să fie entuziasmați nu numai de ceea ce învață, ci și de procesul de învățare în sine. Să fie motivați să întrebe, să fie curioși, să inoveze și să experimenteze bucuria descoperirii”, susține psihologul american.
Conștientizarea riscurilor tehnologiei de către copii
În Statele Unite, tot mai mulți copii se confruntă cu probleme de sănătate mintală, cum sunt anxietatea și depresia, un fenomen care a crescut odată cu introducerea smartphone-urilor, dar și cu apariția rețelelor sociale, potrivit studiilor. Dincolo de beneficiile pe care le pot avea, problemele pe care le pot provoca sunt evidente. Ed Dunkelblau le compară cu un cuțit de bucătărie foarte bine ascuțit, care este util, dar periculos dacă nu este folosit corect.
„Cred că este important să le oferim copiilor ‘abilități bune de a găti’, de a manevra un cuțit de bucătărie. În ceea ce privește rețelele sociale și accesul la computer, acesta ar trebui monitorizat și ar trebui să existe reguli. Iar copiii ar trebui să știe care sunt regulile și de ce există acestea. Nu este vorba despre a fi un părinte rău. Cred că una dintre provocările majore este faptul că copiii au acces necontrolat la lumea digitală și, adesea, o înțeleg mai bine decât părinții lor. Astfel, este mai puțin monitorizată, mai puțin filtrată. Așadar, cred că menținerea accesului, a comunicării deschise și construirea unor așteptări clare privind utilizarea tehnologiei sunt vitale, iar copiii ar trebui să fie conștienți de riscuri”, spune psihologul.
Sfatul lui Ed Dunkelblau pentru profesorii și părinții care vor să integreze învățarea socio-emoțională este să-și găsească un grup cu aceleași interese și să studieze împreună, pentru că este dificil să faci demersul pe cont propriu. Au la dispoziție atât cursuri online, cât și numeroase cărți, dar este important să împărtășească experiențe.
Ed Dunkelblau va participa la Conferința Learning Tapestry – Viitorul Educației, care se va desfășura în 5-6 iunie la București. Evenimentul este organizat de Fundația Verita, Școala Internațională Verita și Centrul pentru Științe Contemplative și Etică bazată pe Compasiune al Universității Emory (Atlanta, SUA).
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.