Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Profesorul Daniel David, în contra noii direcții pleziriste din Educație: „Funcția școlii nu e să ne facă fericiți, ci să ne transfere competențe pentru viață (…) Cultura generală dezvoltă creierul. A învăța calcul diferențial este pentru creier ce este pentru corp a merge la sală”

Simulare evaluarea națională

Foto: Inquam Photos/ George Călin

Școala ar trebui să ne învețe sau să ne facă fericiți? Invitat în emisiunea „În fața ta”, de la Digi24, Daniel David, profesor de ştiinţe cognitive clinice la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca și rectorul UBB, a spus că principala funcție a școlii nu este să te facă un om fericit. 

„Apar mulți oameni care încearcă să ne convingă că școala trebuie să ne facă fericiți, să ne dezvolte caracterul bun. Funcția școlii, așa cum a fost gândită, este alta. Școala trebuie să ne transfere competențe pentru viață, viața pe care o ducem și poate, dacă vreți, și viața psihologică. Nu, nu strică ca școala să ne transfere și cunoștințe legate de cum să fim mai fericiți, cum să fim mai puțin stresați ș.a.m.d. Dar funcția școlii este asta: să transfere competențe. Dacă putem transfera aceste competențe într-un cadru în care sunt și mulțumit, și fericit la școală, foarte bine. Și așa trebuie să fie. Doar că nu este funcția principală a școlii să mă facă un om fericit”, a declarat el.

Potrivit lui Daniel David, unul dintre rolurile școlii este să dezvolte rezistența la frustrare. „Școala și asimilarea de competențe înseamnă uneori și altceva, înseamnă toleranță la frustrare. Uneori înseamnă stres. Examenul vrei, nu vrei este un factor de stres. Nu poți să spui: Am un examen de bacalaureat sau un examen național, dar nu sunt stresat. Eu sunt foarte fericit așa în general. Deci nu putem trece într-o extremă în care să considerăm așa că școala este ceva în care mergem să ne simțim bine. E foarte ok dacă ne simțim și bine și trebuie să țintim acel lucru. Dar școala în primul rând trebuie să transfere competențe”, a spus rectorul UBB.

Calculul diferențial poate nu te ajută în viața de zi cu zi, dar dezvoltă creierul. A învăța calcul diferențial este pentru creier ce este pentru corp a merge la sală.

El a vorbit despre importanța dezvoltării gândirii abstracte, alături de competențele procedurale. „Competența înseamnă trei lucruri cunoștințe declarative, cunoștințe procedurale și valori legate între ele. (În trecut n.r.) accentul era, ce-i drept, foarte mult pe cunoștințe declarative. Adică învățam lucruri ca să le putem spune, să le putem ști, mai puțin lucruri practice, cunoștințele procedurale. Acest lucru a stimulat gândirea abstractă și a dus la dezvoltarea coeficientului de inteligență în secolul 20. Coeficientul de inteligență pe generație a crescut în toată lumea vestică ca urmare a educației. Acum văd foarte multe voci care spun: Domn'e, să terminăm cu cunoașterea asta declarativă. La ce-mi trebuie mie sistem de ecuații, la ce-mi trebuie mie calcul diferențial? Trebuie să ne focalizăm pe cunoștințe procedurale. Ce știi să faci bun? Cunoștințele procedurale sunt importante. Dar, iarăși, dacă exagerezi cum ai exagerat cu cunoștințele declarative, vei produce buni meseriași, care însă nu vor fi capabili să fie reflexivi, să-i învețe și pe alții ceea ce știu ei și nu vor fi capabili să dezvolte ceea ce știu de la un context la altul”, afirmă Daniel David, care a atras atenția că în ultimii ani asistăm la o stagnare a creșterii coeficientului de inteligență pe generații și, în unele țări vestice, chiar la o scădere.

Profesorul Daniel David, la emisiunea „În fața ta” de la Digi24

„Ca psiholog, leg acest lucru de această schimbare a ceea ce înțelegem noi prin competență. Toți vrem numai skills, toți vrem numai proceduri, abilities. Dar cultura? Calculul diferențial poate nu te ajută în viața de zi cu zi, dar dezvoltă creierul. A învăța calcul diferențial este pentru creier ce este pentru corp a merge la sală. Nu trebuie să fii campion, nu trebuie să te faci culturist sau altele. A învăța cunoștințe declarative, a memora lucruri istorice înseamnă că creierul tău se dezvoltă și creierul tău este funcțional. Or, trecem, repet, dintr-o extremă în alta. Nu suntem capabili să găsim acest echilibru. Să înțelegem că tânărul are nevoie și de cunoștințe declarative, și procedurale, și de valori. Cele trei trebuie să meargă împreună. Asta ne lipsește nouă. Trecem ușor dintr-o extremă în alta”, crede profesorul. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Ideea de bază e simplă: la fel cum halterele formează mușchii, un grad ridicat de dificultate acționează ca un fel de greutăți pentru creier. Argumentul pare solid, dar nu este, pentru că orice antrenor îți spune că halterele, ganterele și anumite tipuri de aparate sunt interzise sub o anumită vârstă.
    Se bazează dl. profesor pe niște studii care corelează un anumit conținut educațional - cum ar fi calculul diferențial - cu un anumit prag de maturizare cognitivă? Dacă da, atunci să vedem acele studii. Se pare că domnia sa confundă pedagogia (educația copilului) cu andragogia (educația adultului). Sunt zone diferite. Copilul și chiar preadolescentul și adolescentul nu este un adult în miniatură.
    Sistemele performante de educație se bazează pe asemenea studii pedagogice. Al nostru nu. La noi, sistemul e lăutăresc. Din păcate.
    • Like 0
  • Ovidiu check icon
    Dar unde a fost profesorul Daniel. până acum? E mai nou în breaslă și a decelat "plezirismul" doar zilele trecute? De mulți ani, părinții, tot mai vocali. în asociațiile lor, își doresc ca ai lor copii să nu fie stresați, să nu li se distrugă stima de sine, să nu fie certați, dați, negativ, ca exemplu, discriminați ca mai răi, mai proști, mai nesilitori, pentru că n-ar fi corect,
    Ni se zice că pentru creier, calculul diferențial e ca sala pentru corp. Aiurea, sala nu e o garanție de sănătate. Pentru sală, ar trebui să dai și un test, la cardiolog, în prealabil, pentru a afla dacă inima suportă efortul. Uneori, efortul poate fi fatal. Înainte de a învăța derivate, nu ești supus la vreun test de inteligență. Ți se predau la oră, și dacă nu le pricepi sau nu faci o pasiune pentru ele, ești considerat prost, cu un creier neantrenat, precum corpul leneș, care nu trage de fiare la sală? Inteligența e o proprietate anizotropă. Adică, nu se propagagă la fel în toate direcțiile. Câți filosofi, scriitori sau medici n-or fi, care habar nu mai au de calculul diferențial, pe care poate nici nu l-au înțeles la vremea școlii și poate că nici o rădăcină pătrată nu mai știu cum se extrage? Înseamnă, că sunt proști? Ăla care rezolvă ecuații diferențiale, e mai doct decât cel care l-a citit, înțeles și scrie recenzii despre Ullysses al lui James Joice, și pentru care matematica poate că a fost un calvar în liceu? Ce tot ne dați exemplele astea cu calcul diferențial, ca și Funeriu, de parcă ar fi alfa și omega cunoașterii?
    De trei decenii, stimați profesori și profesorași, titulari și suplinitori, greviști, sau nu, inspectori și specialiști din minister, trecuți miniștri și ministrese de la Andronescu la Funeriu și de la Atanasiu, Miclea și Hârdău la Adomniței, Liviu Pop, Procopie și Rovana Plumb sau Anisie și Câmpeanu, toată această "cremă politică" perindată pe la minister, inclusiv dv, d-le Daniel David, nu ați reușit să vă puneți de acord cu o curriculă și niște legi ale educației care să nu includă "plezirismul care să ne facă fericiți" în dauna " competențelor pentru viață?
    Zilnic, mai apare câte un profesor care mai observă câte ceva rău în ale școlii, dar de treizeci de ani, încoace, unde ați fost, domnilor super specialiști și atoateștiutori?
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Contează foarte mult cum definim fericirea. Când ai o gimnastă care exersează zilnic şi ale cărei palme sunt pline de răni şi bătături poţi vorbi de fericire. Gimnasta nu e nefericită, pentru altfel n-ar mai exersa. Fericirea se poate transpune şi în eficienţă: o persoană care este mulţumită de ceea ce face va performa optim. Din păcate, sistemul de educaţie din România are legătură cu acele nenorocite de 18 ore de catedră, nu cu elevii.
    • Like 1
  • citind comentariile , cred ca problema nu e calculul diferential si creierul ci tabla inmultirii, eventual pana la 100
    • Like 5
  • Nume check icon
    Tocmai am citit un articol aici pe republica.ro care spunea ca copiii nu sunt fericiti la scoala, de aceea nu merg sau nu invata. Inca un exemplu ca habar nu avem ce sa facem cu sistemul de educatie din Romania.
    • Like 1
  • Mda, ciudata comparatia intre scoala si sala de forta.
    La sala de forta te duci fiindca vrei, la scoala te duci fiindca esti obligat. Ca doar sunt obligatorii 12 ani de scoala, pe cand 12 ani de sala sunt optiunea proprie. Sigur ca este f importanta si cultura generala si calculul diferential, insa, va asigur, prin obligatie, nu bagi nimanui in cap calculul diferential. Omul cu muschi se duce la sala fiindca vrea (si plateste), nu fiindca este obligat. Stiu, este f greu sa-l faci pe un copil sa-i placa scoala. Insa, scoala nu trebuie sa fie un supliciu. Totusi, sunt anii copilariei si nu trebuie sa scoatem oameni de 18 ani traumatizati.
    Aaa, si inca ceva: mi-a placut asta cu “rezistenta la frustrare”. Exact ce-si doresc politicienii - ca oamenii sa-si inghita frustrarile. N-ar fi o problema cu scoala daca te-ar invata sa-ti gestionezi frustrarile dar, in acelasi timp, sa ramai cu un spirit critic, insa prin aceasta rezistenta la frustrare se intelege mai degraba un “ciocu mic”.
    • Like 1
    • @ GicaContra
      Domle, am auzit ca au bagat in farmacii pastile de stiut. Iei o luna, una pe zi, si gata , stii tot. Ca scoala romaneasca NU poate si nu este mai buna decat societatea in sine.. Asta ar trebui sa-ti puna intrebari. Urasti scoala cand esti manelist si/sau cocalar. Chiar mai rau poate fi... xD
      In rest, sa auzim numai de bine.
      • Like 4
  • Valentin check icon
    România este în degringoladă totală: se dau jumătăți de legi, combinate cu alte jumătăți de legi, prin orașe se montează jumătăți de borduri, urmând ca alții să toarne un asfalt care va fi înlocuit peste câteva luni etc. Oamenii politici se ceartă ca la ușa cortului, și rezultatul sunt legi ambigue sau de-a dreptul nocive. Își închipuie cineva că învățământul este altfel? Sunt echipe care vin fiecare cu ce a visat noaptea trecută, conduc tot felul de experimente care se opresc pe la jumătate, luate de pe te miri unde.
    Sistemul românesc de educație seamănă cu un sistem de operare pe care s-au instalat și dezinstalat zeci de programe. E plin de resturi, fișiere rămase de la programele anterioare, rămășițe de tot felul etc. Nimeni nu contestă bunele intenții, dar rezultatele sunt cele pe care le vedem.
    Aceste schimbări hei-rupiste nu sunt realizate pe baza unor studii concrete. Nici măcar pe baza unor studii din alte sisteme de învățământ.
    Dl. profesor vorbește de antrenament, de sală, dar un antrenor are un întreg sistem, coerent, care include nu doar antrenamentul, ci și alimentație, mod de viață etc. Nu toți elevii fac același antrenament, că altfel îi ia cu targa și antrenorul răspunde cu capul.
    Există în școala românească - așa cum există în sistemele performante - întruniri profesorale, în care profesorii să decidă în comun asupra unui cumul de teme, care să ia în calcul și timpul de refacere al copilului? Există în afară de idioțeniile acelea de note, fișe se observație amănunțite, există materie oferită diferențiat? Nu există. Fiecare profesor e șef pe tarlaua lui. Rezultatul? O educație segmentată, disfuncțională.
    Nu, domnule profesor, la sală nu toți ridică la unison greutăți de câte 50 de kilograme, încolonați, ca Armata Roșie. Educație diferențiată? În România???? Nu există așa ceva! Și e normal să nu existe, din moment ce făuritorii de programe cu bube și manuale pline de greșeli nu prea au trecut pragul unei școli generale.

    Ia să dăm o lege care să CONDIȚIONEZE PARTICIPAREA ÎN ECHIPELE DE PROGRAME, MANUALE ȘCOLARE ȘI SUBIECTE DE EXAMEN DE O PERIOADĂ DE PREDARE LA GRUPA DE VÂRSTĂ RESPECTIVĂ. Nu se vrea o asemenea lege, De ce? Păi... d-aia!
    • Like 2
  • Sunt curios dacă Mozart a studiat, așa, ca pentru antrenamentul minții, calculul diferențial abia dezvoltat de Leibniz... Am fi avut noi astăzi altfel de simfonii de savurat? Mă miră un astfel de articol, scris de un psiholog de valoare, care nu ține cont de diversitatea tipurilor de inteligență. De ce toți elevii ar trebui să își antreneze mintea focalizat pe un anumit tip de inteligență care nu îi caracterizează? Asta, în loc ca școala să identifice din timp tipul de inteligență specific fiecărui elev, pe care ulterior să îl canalizeze pe acel făgaș. Da, și la inteligența muzicală poți face antrenament la creier, fără să îți impună cineva să înveți tabelul lui Mendeleev pe de rost. Chiar nu pot să înțeleg de ce sub pretextul "cunoștințelor generale" fiecare elev trebuie să înghită, spre totala lui nefericire, detalii enciclopedice care nu sunt adaptate tipului său de inteligență. Plecând de la necesitatea acumulării "cunoștințelor generale", fiecare profesor are tendința să îndoape elevii cu materia lui, de parcă acea materie e cea mai importantă de pe planetă. Și da, acest aspect face ca nivelul de stres al elevului să fie foarte mare, pentru că atunci când e obligat să învețe calcul diferențial pe care știe cu siguranță că nu îl va folosi niciodată (ca și cum profu' de educație fizică ar fi tras de Garri Kasparov să alerge la maraton, în eventualitatea că într-o bună zi va participa la Ironman), îți dai seama că școala, așa cum este ea gândită acum, se află într-o mare eroare. Ar fi de avut în vedere multe alte domenii, deosebit de importante, pe care elevii ar trebui cu siguranță să le stăpânească de-a lungul vieții. Și nu este adevărat că un examen ar fi stresant pentru elevul care merge cu materia învățată de nota 10+, pentru că este materia care rezonează cu tipul lui de inteligență, pe care o învață de plăcere. Școala ar trebui să iasă din paradigma mijlocului de secol 20 în care încă se bălăcește. Da, trebuie să avem cunoștințe generale și abilități practice, în egală măsură, dar nu trebuie să ieșim din școală cu capul mai mare decât este cazul, pentru că elevul obișnuit nu are, în general, o fire enciclopedică. Școala nu trebuie și nu poate să producă indivizi erudiți pe bandă rulantă. De fapt, școala de azi produce în realitate grămezi de analfabeți funcționali (și doar câțiva olimpici), lăsă sechele pe viață, mărește riscul abandonului școlar și induce oroarea față de activitățile asociate învățării în general.
    • Like 2
    • @ Andrei Tarlea
      Marina check icon
      Fiecare profesor își instruiește elevii în domeniul lui ca și cum ar fi cel mai important, iar elevul poate să se mulțumească cu nota 5 și în felul acesta nu înghite detalii prea multe.
      Și nu ajungi să faci calcul diferențial decât dacă mergi la profil real și atunci se presupune că vei avea ce face cu el, altfel alegeai alt profil.
      Nu am să înțeleg niciodată treaba cu sechelele cauzate de școală. Sănătos ar fi ca experiența școlii să te învețe cine ești și ce poți. Ești mediocru la matematică, dar bun la filozofie, sau istorie, de exemplu. Nu văd de ce te-ar traumatiza 5-ul de la matematică, este doar realitatea. Chiar dacă ai alt tip de inteligență, poți ajunge la 5 fără eforturi supraomenești.
      Dacă acceptăm ca fiind firesc să avem note de la 5 la 10 nu rămânem cu sechele și cu oroarea față de învățare.
      Abandonul are de multe ori alte cauze, nu neputința de a face față cerințelor școlii: sărăcia în majoritatea cazurilor, iar în cazul rromilor, în plus, tradițiile.
      • Like 5
    • @ Marina
      Calculul diferențial l-am perceput ca metaforă, evident nu se învață în clasele 1-12. Iar pentru nota 5 unii profesori vor să înveți manualul pe de rost. Sechele? Da, îmi aduc aminte și acum că am fost bătut cu rigla la palmă în casa a 3-a pentru că nu am transformat corect decalitri în centilitri. Dar nu "datorită" acelui incident am ajuns inginer. Cât despre rezultatele actualei școli românești, cifrele vorbesc. Asta dacă sunt nu doar citite, ci și înțelese.
      • Like 2
    • @ Marina
      Valentin check icon
      Profesorul nu predă ce vrea el. Programa școlară vine de sus, iar cei care o alcătuiesc nu prea au legătură cu învățământul preuniversitar. Soluția e simplă: participarea în aceste comisii de programe, manuale sau subiecte de examen să se condiționeze de o perioadă de predare în gimnaziu sau liceu. N-ai predat la gimnaziu, n-ai ce căuta în aceste comisii!
      Ar fi bine ca profesorii să-și facă singuri programa, pentru că în sistemele performante ei sunt cei care își fac programele. România a rămas încă pe sistem de educație CENTRALIZAT. Ca în comunism.
      • Like 1
    • @ Andrei Tarlea
      Nu doar cifrele, ci si realitatea pe care o intalnim zi de zi atunci cand iesim din casa.
      • Like 2
    • @ Andrei Tarlea
      Mai sa fie, m-au pacalit. Eu am facut 5 ani liceu de chimie (Nenitescu, Braila) si faceam calcul diferential de-mi sareau capacele. Mamaaa, ce teapa xD Noroc ca am uitat tot !!
      • Like 2
    • @ Andrei Tarlea
      Asta cu calculul diferențial e discutabilă. E adevărat că noțiunile de DIFERENȚIALĂ, ecuații diferențiale, sisteme de ecuații diferențiale, derivate parțiale etc se fac la facultate (și eu sunt tot inginer). Dar la modul general, analiza matematică este totuna cu calculul diferențial și integral. În clasa a XI-a se fac limite de șiruri și funcții, apoi DERIVATE ale funcțiilor. Le putem asimila și pe acestea, ca idee, calculului diferențial. Deci nu putem să-l contrazicem total pe autorul articolului.
      • Like 4
  • In principiu, sunt perfect de acord.
    Scoala are multe roluri, printre care si acela de a ne invata cum sa ne controlam frustrarea.
    Si totusi... Cam toti am urmat cursurile unor scoli care au indeplinit, mai mult sau mai putin, rolul descris de Daniel David.
    Si am ajuns unde suntem acum!
    Ne place unde suntem? Continuam. Readucem scoala acolo unde era cand am fost noi elevi.
    E loc de mai bine? Atunci hai sa aducem si scoala acolo unde ne dorim.
    • Like 2
  • Nume check icon
    De 30 de ani o tot frecam la rece si cu scoala asta. Ba nu note, ba fara note. Ba cu examene, ba fara examene. Ba cu toceala, ba fara toceala. Nimic nu ne iese. Guvernantii nu stiu ce trebuie sa faca. Parintii si elevii bineinteles ca ei "stiu" cel mai bine ce trebuie facut, dar guvernantii nu ii inteleg, deh politica...Iar ONG-isti doresc sa ne transforme in primiii latini care se comporta ca un finlandez.
    Dar viata merge inainte. Avem multi olimpici pentru sistemul nostru de invatamant, dar si multi analfabeti. Suntem tara IT-sitilor cu cel mai mic grade de literatie in IT. NIvelul general de IQ scade continuu si acum discutam de AI. Nu suntem deloc pregatiti si usor usor relevanta noastra ca natie in EU va ajunge la un nivel foarte jos.
    • Like 2
    • @ Nume
      Valentin check icon
      Nu ne frecăm, pentru că de 30 de ani avem ȘCOALĂ CENTRALIZATĂ, cu programă UNICĂ, venită de sus, făcută de către niște persoane pe care nu le știm. În sistemele normale de educație profesorul de la catedră este cel care decide ce trebuie predat și ce nu, ce trebuie să includă subiectele de examen și ce nu.
      Nu o frecăm deloc. Din contră, găsim metode să păstrăm ce ne-a venit din comunism, nu să schimbăm. Mai peticim pe ici pe colo, de ochii lumii, dar în esență avem același lucru: o programă centralizată, făcută în mare parte de persoane care n-au călcat pragul unei școli. Aici e buba. Nu se vor schimbări majore pentru că asta ar răsturna barca.
      • Like 1


Îți recomandăm

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Ana Maria Bălan

În facultate, am avut o colegă mai mare pe care mereu am admirat-o: super deșteaptă, implicată, genul de persoană pe care ai dori-o în echipa ta de medici. Am revăzut-o în primul ei an de rezidențiat: epuizată, dezumanizată, cinică. (Foto: Ana Maria Bălan/ Facebook)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Elevă de liceu la examen

Dar dacă sărăcirea noastră este ceva ce am putea accepta, atentatul asupra valorilor și moralei ar trebui să fie acea limită pe care să nu o acceptăm. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Citește mai mult