Foto: captură Antena 3
La întâlnirea lui Marcel Ciolacu cu jurnaliștii Antena 3 CNN a existat un moment interesant: cel în care o tinerică din „parohia” lui Gâdea i-a cerut candidatului PSD să identifice din poze mai mulți demnitari străini. Ciolacu a făcut acolo o gafă și jumătate. Prima a fost aceea că nu l-a recunoscut pe Mike Johnson, președintele camerei inferioare a Congresului American, și faptul că nu a pronunțat corect numele lui Keir Starmer, premierul britanic.
Într-adevăr, putem spune că, în prima situație, lucrurile sunt clare. Marcel Ciolacu ar fi trebuit să știe cine e Johnson, mai ales că reprezintă „partenerul strategic”, ca să cităm din jurnalista de la Antenă. În ceea ce privește situația a doua, imediat după ce a pronunțat numele, juna l-a corectat pe premier, încovoindu-și limba într-o engleză de Cambridge. Trebuie să menționăm reacția aparatului de partid din sală: un vuiet de dezaprobare, de mai lipsea Olguța Vasilescu să strige „Bine că ești tu deșteaptă!”
Toată situația asta poate să-l ajute pe Marcel Ciolacu, care se ocupă să-și construiască un portret de om simplu. Reacția pe care au avut-o aplaudacii pesediști este aceeași pe care au avut-o mulți dintre românii din fața televizoarelor. Conform unui studiu UE publicat de ziare.com, 34% dintre români vorbesc engleza la nivel conversațional. Reacția jurnalistei de la Antena 3 Sienen, de a îl corecta pe premier, n-a făcut decât să-l plaseze în rândul oamenilor simpli care mai rup și ei ceva pe englezește. Adică a urmat, fără să vrea, exact scenariul dorit de Ciolacu.
Am putea să ne imaginăm și ce procent dintre cei care au vizionat dezbaterea au spus, după ce Ciolacu i-a răspuns „Sorry” jurnalistei transformate în profesoară de engleză, „Da’ ce bă, Ceaușescu știa limbi străine?”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
- Cand era de acord sa dea un interviu, ziaristul transmitea mai intai intrebarile in scris. Desigur, ziaristul era convins ca in timpul interviului va mai putea pune si altele. Numai ca ziaristul era invitat sa intre in birouul lui NC, care il astepta singur. NC ii raspundea la fiecare intrebare din lista pe care o avea in fata. In lipsa unui traducator, ziaristul nu avea posibilitatea de a-i mai adresa si alte intrebari.
Dincolo de asta, demnitarii de stat, ca și europarlamentarii, au traducători și, chiar când cunosc limba engleză ori franceză (pt Bruxelles), ei (nu numai ai noștri) preferă să se exprime în limba lor maternă, ca uzanță diplomatica. Apoi la dejun sau în context informal vorbesc engleză. Însă oficial se preferă limba fiecărui demnitar. Deci a cunoaște engleza, deși e un avantaj, nu e vreo condiție indispensabilă în politica externă.
Am comentat pentru că este exasperant să vedem un articol despre politică în care, de fapt, nu avem vreo informație importantă sau vreun argument clar, ci doar bășcălie ieftină, tip Click, Libertatea sau ce ziare de duzină aveam înainte de coma de azi a presei scrise. Dar, desigur, ca să scrii argumentat, trebuie să mai și gândești și să mai și faci un pic de cercetare, să urmărești obiectiv, imparțial, programe, platforme, propuneri, normative, comunicate, reacții externe etc etc. E mai ușor să ne uităm la Antena 3, să vorbim singuri sau cu prietenii de asta la o bere, iar apoi să transcriem de acolo sau din ce am visat noaptea principală direcție a discuției. Deci data viitoare când mai scrieți politică, asa cum ați tot făcut despre PSD sau PNL (Burduja) sau Aur, păstrați-vă simpatiile și antipatiile, nu vă cere nimeni să vă schimbați părerile, dar scrieți ca un adult și ca un jurnalist.