O sufragerie mică dintr-un apartament de două camere. În această sufragerie, urcat pe masă, se află un sicriu cu capacul deschis, iar la căpătâi plânge o bătrână, care își mai șterge lacrimile cu batista din când în când. Fiul bătrânei, un om pe la 50 de ani, trece prin încăpere, privind cu ochi goi scheletul cu mandibula căzută și paltonul negru de astrahan care îl acoperă mai degrabă ca o pătură. (Foto Vadim Ghirda / AP / Profimedia)

Privindu-i sâmbătă pe preacucernicii români de ziua a 25-a jelind la mormântul Ceaușeștilor din cimitirul Ghencea, comemorând 32 de ani de la martiriul acestora, am avut o revelație. Foto: captura digi24

Diminețile ar începe într-un mod captivant. I-aș trezi pe la 3 să-și facă înviorarea în apartamentul neîncălzit, le-aș pune sacoșele în mâini și i-aș trimite repejor să experimenteze o frumoasă coadă la lapte de câteva ore. (Foto: Getty Images)

De ce aveam în cap casa lui Ceaușescu din Primăverii, nu știu. Pe atunci nu eram jurnalist, nu lucrasem nicio zi în presă, reflexele care îți bagă nasul unde nu-ți fierbe oala, dar fierbe altceva, mi le-am făcut după `89.

21 decembrie 1989, ora 12.30, balconul Comitetului Central al PCR. Nicolae Ceaușescu, huiduit deja de câteva minute de mulțime, lansează programul de măsuri sociale.

În afară de internet cultul lui Ceaușescu este tot mai prezent la orice obiectiv turistic. (Sursa foto: Nicolae Chisavu)

Uite într-o postare se spune că Ceaușescu a construit căi ferate. Alooo, istoria! Se învârte Carol I în mormânt! În timpul său s-au construit numeroase șosele și căi ferate.

La Orizont era sediul Statului Major al Armatei, peste noapte se trăsese cu tunurile tancurilor în balcoanele blocului de peste drum. Se vedeau urme de gloanțe peste tot. Deja nu mai era glumă.

M-am îndepărtat cuprins de uimire și de silă, întrebându-mă cum este posibil ca oamenii să ajungă atât de jos... Foto captura