Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Da’ de ce nu pun, domn’e, mâna pe carte să iasă din sărăcie?!” Despre inechitate în sistemul românesc de educație

Fetiță sărăcie

Foto: Profimedia Images

„Da’ de ce nu pun, domn’e, mâna pe carte să iasă din sărăcie?!” Cu toții am auzit de un copil sărac lipit ajuns profesor universitar, de un campion al României venit dintr-o casă de chirpici, de un inginer care și-a petrecut primii ani din viață prin orfelinate. Sunt situații reale, în care oamenii au reușit să își depășească starea de vulnerabilitate inițială și să își atingă potențialul în ciuda tuturor piedicilor. Sunt oameni care merită pe deplin admirația noastră, iar exemplul lor îi poate însufleți pe cei aflați într-o situație similară. Ce nu avem însă voie să facem este să îi transformăm în ciomagul pe care îl ridicăm spre copiii care trăiesc în sărăcie, care nu au ce să mănânce și unde să se spele, care fac munci în gospodărie în loc să meargă la școală. Câtă vreme funcționează încă retorica „Dacă ei au putut, voi de ce nu puteți?” nu vom putea rezolva problema uriașă de capital uman pe care România o are și care se va accentua în anii ce vin. Statistica demonstrează că situațiile fericite enumerate la început tind să fie excepția și nu regula, mai ales în România.

Fundație pentru educație. Carte cu carte.

Potrivit OECD, apartenența la o categorie defavorizată din punct de vedere socio-economic este corelată cu rezultate școlare mai slabe în toată lumea, iar ceea ce diferă este proporția în care această predispoziție se materializează. În țări precum Australia, Canada, Danemarca, Estonia, Finlanda Japonia, Coreea sau Norvegia, cu rezultate peste medie la testările PISA, există o legătură mai slabă între statutul socio-economic și performanțele la citire de pildă. În România, lucrurile stau exact pe dos. Datele OECD arată că, în România, diferența medie între elevii avantajați și dezavantajați în ceea ce privește capacitatea de a citi și înțelege un text este de 109 puncte, față de o medie de 89 de puncte. Totodată, în România statutul socio-economic explică 18% din variația performanței de citire, față de media OECD de 12%. Cu toate acestea, în toate țările lumii, unii elevi dezavantajați obțin performanțe ridicate, semn că, după cum spun specialiștii OECD, vulnerabilitatea nu este un destin. Doar că și la acest capitol, România stă prost - aici 9% dintre copiii dezavantajați din punct de vedere economic au fost capabili să se claseze la testarea PISA 2018 în primul sfert al clasamentului, media OECD fiind de 11%.

Din păcate, de cele mai multe ori, problema reușitei școlare este tratată într-un mod excesiv de simplist, ca o simplă chestiune care ține de voință sau de lipsa ei. În realitate însă, ca să ajungă să își formeze o competență la un moment dat, un copil trebuie să fi fost bine hrănit și îngrijit cu mult timp înainte din punct de vedere fizic, afectiv, intelectual. Așa cum nu te poți aștepta ca un atlet să performeze fără un antrenor, un preparator fizic și un regim de viață adecvat, nu te poți aștepta nici de la un elev să știe ceva, fără să fi investit mai nimic în el.

Sunt date care arată că abilitățile de citire din școala primară sunt strâns legate de câte cuvinte a auzit un copil la începutul vieții sale. Că numărul de cărți dintr-o casă își pune amprenta asupra rezultatelor școlare. Că un copil care are părinții plecați în străinătate și este lăsat în grija rudelor este dezavantajat nu doar din punct de vedere emoțional, ci și școlar. Că dincolo de efectele evidente, sărăcia scade și stima de sine și nivelul de aspirații, iar acest lucru are un impact vizibil și asupra gradului în care își poate însuși competențe noi.

Într-o societate cu o pătură dezavantajată atât de numeroasă și cu atât de multe clivaje, școala ar trebui să ofere resurse, motivație și inspirație tuturor copiilor. În realitate, nu se întâmplă niciodată așa.

Doar unul din doi elevi care au absolvit clasa a VIII-a în anul școlar 2017-2018 a ajuns să ia Bacalaureatul anul acesta

La Evaluarea Națională din acest an, copiii din mediul rural au luat de trei ori mai multe medii sub 5 față de cei din mediul urban. Mai exact, aproape unu din trei copii de la sate n-a reușit să ia o medie peste 5 față de unu din 10 elevi din mediul urban, arată datele oficiale, citate de World Vision. În același timp, elevii din orașe au luat de zece ori mai multe medii de 10 față de copiii de la sate. Mai mult decât atât, doar unul din doi elevi care au absolvit clasa a VIII-a în anul școlar 2017-2018 a ajuns să ia Bacalaureatul anul acesta, potrivit datelor oficiale analizate de World Vision România. Peste 170 de mii au absolvit clasa a VIII-a în anul școlar 2017-2018. Dintre aceștia, 84.880 au ajuns anul acesta să promoveze Bacalaureatul. Asta înseamnă că mai puțin de unul din doi adolescenți a reușit în prezent să dea examenul și să-l ia.

Mai puțini copii cu rezultate excepționale în România decât în alte țări

Pe de altă parte, auzim mereu vorbindu-se despre copii talentați, cu rezultate excepționale, pe care îi are România. Ce trebuie să știm însă este că ei sunt foarte puțini, mai puțini procentual ca în alte țări. Rezultatele la testarea PISA 2018 arată că doar 1% dintre elevii români performează la proba de citire la cele mai înalte niveluri (5 și 6), spre deosebire de media OECD de 9%. La științe procentul este același, pe când în țările OECD este de 7%, iar la matematică este de 3%, media OECD fiind de 11%.

Și nu numai că performerii de top sunt puțini în România., dar foarte mulți dintre ei pleacă din țară.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    O alta analize din alte zeci de mii de analize care ne arata cat de in urma suntem si vom ajunge in anii viitor. Intrebarea cheie este ce facem mai departe si mai ales cu cine? Tot ce se intampla acum arata faptul ca in Romania nu are nimeni habar cum sa iasa din acest impas. "Specialistii" din ministere sunt pe nicaieri. "Specialistii" din ONG vin cu teorii fanteziste si cu modele de invatamant scandinave care nu se pot adapta specificului local. Nu ar bi bine sa vina cineva sa ne spuna ce sa facem pentru ca cu ganditul si strategia suntem TOTI varza?
    • Like 0
  • Ca să ieși din sărăcie nu e nevoie să iei bacul sau să faci o facultate. Trebuie să înveți o meserie și să fii serios. E atât de simplu, dar atât de complicat. Un om stăpân pe meserie va ști să-și organizeze viața și să-și ajute copii să ajungă cel puțin la fel de bine ca el.
    E plină țara de loaze cu diplomă de licență care nu știu că facă nimic dar au pretenții salariale hilare. Așa cum e plină țara de loaze fără diplome, care nu știu și nu vor să învețe nimic și care își distrug copii prin propriul exemplu nefast.
    • Like 3
    • @ Adrian Ionascu
      Nume check icon
      De acord. Toate lumea viseaza numai IT, remote working, fructe gratis la servici, drinkbuilding-uri, cupoane pentru cumparaturi uitand ca toate economiile functioneaza datorita locurilor de munca esentiale, care sunt si cel mai prost platite. 1 din 3 salarii sunt salarii minime. Ne plangem ca avem angajatii slab pregatiti, dar noi ca tara si ca mediu de afaceri ce facem sa avem angajati buni? Pentru companii, suntem dispusi sa mai renuntam la profiturile mari si sa investim in oameni. Pentru stat, cand veti intelege ca o economie bazata pe salarii mici si consum este o reteta spre faliment? Si cine este primul sa rupa acest lant al slabiciunilor? Saracii care abia traiesc de pe o zi pe alta sa isi ia de la gura si sa mearga la cursuri private de perfectionare sau statul si companiile care au banii suficienti sa revolutioneze invatamantul profesional, iar dupa aceea sa ii platim cum trebuie pe acesti oameni.
      • Like 0
    • @ Nume
      Poate in Romania, in Nord America , instalatorul face mai multi bani decat It-stul mai ales daca e pe cont propriu.
      • Like 0
    • @ Mike Hector
      Mirea check icon
      Cred că nu.
      N-am văzut niciunde instalator pricopsit, IT-iști, da.
      • Like 0
    • @ Nume
      E greu pentru ca asemenea condiții de muncă sunt oferite doar în multinaționale iar în firmele românești tind spre zero deoarece patronii români sunt mai interesați de ratele la vila proprie la bolidul de lux și sejururile în locuri exotice decât de pregătirea și productivitatea forței de muncă de aia peste 1.3 milioanede salariati in sectorul privat primesc minim/economie. Evident că în zonele sărace copiii n-au nici o șansă indiferent de faptul ca unul dintr-o mie își depășește condiția. Nu au hrana suficientă și diversificată la vârsta când creierul se dezvolta trebuie sa meargă prin noroaie 5 km sa ajungă la o școală de sat neincalzită pentru că primarul e interesat ca din banii pe taxele locale sa-si cumpere mașina de serviciu și IPhone decât combustibil pentru școală iar în zonele alea ajung cei mai slabi profesori și tehnologiile digitale acolo lipsesc cu desăvârșire.
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult