În pandemie, oamenii au rămas în case și au început să gătească. La nici 3 ani distanță, „mâncarea circulă pe biciclete”, iar în farmacii și magazine de specialitate găsești shake-uri care înlocuiesc o masă, la jumătate din prețul pe care l-ai plăti pentru un prânz la o cantină sau într-un centru comercial. Omul de afaceri Marius Bîcu, care conduce Ferma cu Omenie, un business care va încheia 2023 cu o cifră de afaceri de 6 milioane de euro, spune că aceasta este doar o etapă intermediară și că urmează schimbări mari în industria alimentară, impuse de modificarea obiceiurilor de consum.
În fabrica din comuna Unirea, județul Alba, pe care o conduce din 2008, se produc zilnic 3 tone de brânză, și mai mult de jumătate ajunge în străinătate, în special la românii din diaspora. Dinamica din ultimul timp a adus o altă viziune în ceea ce privește dezvoltarea business-ului, și chiar a remodelat planurile de investiții din urmă cu 2 ani, care vizau construcția unei fabrici mari de lapte și de brânză.
„Nu cred că felul în care se comandă și se livrează mâncarea este sustenabil pe termen lung. Cred că oamenii ar putea face lucruri mai mărețe decât să se dea cu bicicleta prin frig. Este o etapă intermediară spre ce va urma. Nu știm exact ce, dar nu se va termina aici. Oamenii vor renunța la gătit și vor căuta lucruri simple. Dacă le dai unor tineri de 20 de ani o bucată de brânză de burduf, nu știu ce să facă cu ea. Nu se poate felia, deci nu o pot pune în sendviș, iar dacă nu știi să faci nici paste, nici omletă, ca să nu mai vorbim de mămăligă, o gustă o dată și gata. În ceea ce privește mâncarea, până nu demult, lucrurile se schimbau o dată la 5 ani, acum cred că la mai puțin de 2 ani.
Am avut în plan să fac o fabrică mare de brânză și lapte. Și am schimbat tot. Acum vrem să avem 5 fabrici mici, 4 depozite, un sediu central și multe grădini și spații verzi. Am gândit un parc tematic în care oamenii să poată veni să vadă cum se face mâncare, să gătească, să grădinărească, să fie împreună. Schimbarea a venit din nevoia de agilitate. Dacă peste 5 ani oamenii nu vor mai mânca brânză? Risc totul. Cred că trebuie să ne lăsăm imaginația mai liberă în perioada următoare. Din cele 5 fabrici pe care le-am proiectat, pentru brânză s-au putea să am 3 sau doar una. Trebuie să am libertatea de a face mâncare așa cum o cere piața. Pe terenurile noastre putem produce orice. Trebuie să ne adaptăm la ce au nevoie oamenii, nu să fim obsedați de produsul nostru”, spune antreprenorul.
„Visul meu de acum 10 ani a fost să devin doar producător de brânză de burduf”
Nișarea poate fi o strategie câștigătoare pentru producătorii locali, pe o piață dominată de companiile mari. Cu atât mai mult cu cât concentrarea pe 2-3 produse duce la un nivel de expertiză care poate deveni un avantaj competitiv. Marius Bîcu spune că brânza de burduf este un produs unic, prin care te poți diferenția, și nu doar pe piața internă, în condițiile în care „telemea au și grecii, și bulgarii, iar Italia e plină de cașcaval”. Este un sortiment de brânză care nu a intrat în atenția companiilor mari, interesate de volume mari, dar care a fost compromis.
„Visul meu de acum 10 ani a fost să devin doar producător de brânză de burduf. Și nu am renunțat la el. La un moment dat am avut vreo 10 produse în fabrică și am început să externalizez. Clienții mei voiau de toate, așa că am găsit cei mai buni producători de smântână, iaurt, kefir și așa mai departe, și am rămas cu brânza de burduf, telemea și brânză de vaci. (...) Ne-a lipsit puterea de a educa oamenii și a le spune că brânza de burduf nu se mănâncă doar cu mămăligă. Brânza de burduf e unică și am suferit foarte tare că mulți producători au transformat-o într-un produs ieftin, un amestec de rateuri din fabrică. Brânza asta nu se poate face ieftin și e păcat să o faci ieftin. Din fericire, acum, mulți producători, și mari, și mici, au început să facă brânză de burduf bună”, spune antreprenorul din Alba.
Dar dincolo de sortimentele produse, nișat sau nu, producătorii locali pot miza pe avantajul unui ciclu de producție scurt și pe identificarea altor canale de distribuție decât marii retaileri. Aceasta este strategia lui Marius Bîcu, care după ce și-a consolidat poziția pe piața externă de ani buni, își îndreaptă acum atenția spre piața locală din imediata apropiere.
„Logistic suntem poziționați foarte bine, între Sibiu, Cluj, Mureș și Sebeș, unde sunt oameni cu venituri mari și audiență de HoReCa dispusă să plătească pentru o mâncare bună. Avem pământ, furaje, animale, materie primă și produs finit. Totul se întâmplă la noi în curte și dacă putem să și livrăm direct la clienții noștri, pe o rază mică, atunci avem un proiect extrem de sustenabil. Ani de zile am făcut export și retail modern, însă de acum 2 ani am început să construim o echipă de vânzări locală și să mergem în HoReCa, iar lucrurile au început să funcționeze. Anul acesta avem 200 de clienți noi. Dacă noi facem mâncare și o ducem în hoteluri și restaurante, valoarea adăugată este foarte mare. Ei sunt mulțumiți că au brânză cu adevărat proaspătă, pentru că lanțul este scurt, iar noi pentru că nu mai cheltuim așa de mult ca să ducem brânză în America.
Dacă ești din București, e normal să cumperi brânză de la o fermă din Prahova, așa cum cei din Cluj cumpără de la magazinul nostru din piața centrală sau de la fermă. Nu este normal să mâncăm zilnic produse aduse de la 3.000 km. Îl loc să-l plătim pe cel care face brânză, plătim transportatorul care poluează. Nu mai puteam să mâncăm din satul nostru, așa cum făceau bunicii noștri, cred însă că viitorul este al fermelor mici, în care, cu ajutorul tehnologiei, putem să producem mâncare local. Nu spun că exportul nu este bun sau nu ar trebui să existe, dar avem nevoie de un echilibru astfel încât pe viitor să fim protejați”, spune Bîcu, care în afară de HoReCa a accesat și segmentul producătorilor de preparate cu brânză pentru care a dezvoltat sortimente cu caracteristici la cerere.
Rolul companiilor dincolo de a face profit
Marius Bîcu este absolvent al Facultății de Automatică și Calculatoare a Politehnicii din Cluj-Napoca și a intrat în afaceri în 2002, pe când avea 23 de ani. Tatăl său, cercetător în chimie care și-a deschis o companie imediat după `90 și a investit ulterior în agricultură, cumpărase o firmă de amenajări interioare de care i-a cerut să se ocupe. A fost un business la care a renunțat după criza din 2008, dar unde a început să învețe ce înseamnă să gestionezi o afacere. Din 2006 se ocupă și de fabrica de brânză pe care a construit-o împreună cu tatăl său. Începuturile au fost grele și abia după 10 ani compania a devenit cu adevărat profitabilă. Dar dincolo de profit, rolul unei companii este altul. Sau așa ar trebui să fie.
„Pe terenul pe care l-am cumpărat și unde vom construi cele 5 fabrici, vom avea și un laborator pentru cercetare și dezvoltare de produse noi, dar și o școală. Obiectivul meu este să pregătesc 20 de tineri sau oameni care au deja ceva experiență, care, pe lângă operarea mașinilor din industria alimentară, să aibă competențe IT, abilități de gestiune, de gestionare a conflictelor și a oamenilor, de optimizare a proceselor. Nu poți fi șef de secție pentru că ești cel mai harnic dintre muncitori. Școala poate să te pregătească până într-un anumit punct, după care responsabilitatea este a mediului de business. Pentru că business nu înseamnă numai să faci bani. Trebuie să și dai ceva înapoi. Trebuie să ai un impact, iar impactul este creat de școală, cercetare, proiecte, dezvoltare, atenție la copii, creare de comunități care fac lucruri frumoase împreună, indiferent că plantează copaci sau fac zacuscă. Un antreprenor și o companie trebuie să lase oameni mai buni și o lume mai bună decât a găsit”, spune antreprenorul din Alba.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Normal, pentru că brânza de burduf e oribilă! Cine o gustă o dată, a doua oară nu mai vrea! Și o spun eu, care nu mai am 20 de ani! În anul viitor voi schimba încă o dată prefixul și voi ajunge la 50! Dar da, eu mă simt și trăiesc ca la 20 de ani, sau mai puțin!
Descrierea se potrivește aproape perfect: exact asta e una din marile hibe ale produsului, respectiv faptul că nu se poate felia și băga în sandwichuri, la care aș mai adăuga și faptul că nici prea tartinabilă nu e, e mai mult sfărâmicioasă decât cremoasă.
Cât despre gătit, doamne fere, e păcat să îți strici pastele sau omleta, sau orice alt fel de mâncare, cu brânza aia nașpa! Oricând mai bine cumpăr cașcaval Emmentaler de la Kaufland sau Lidl, din Germania de la mama lui, care e bun de consumat oricum, și ca atare, și gătit. Are o aromă plăcută, deloc iute și nașpa ca burduful, are o textură bună, nu e moale să se lipească de cuțit la tăiere, ca majoritatea cașcavalurilor românești, iar la gătit se topește și se întinde foarte frumos, nu dispare, ca majoritatea româneștilor!
Brânza de burduf cred că e altă tâmpenie tipic românească. Sau cel puțin așa am citit în diverse reclame la ea prin Germania, Austria sau Elveția. Acolo nu se fabrică așa ceva, logic: dacă ar fi bună, ar fabrica-o și nemții, și elvețienii, și austriecii. Dar nu.
Nici producătorii români care o exportă acolo nu au spor prea mare cu ea: inclusiv Marius Bîcu, producătorul din articol, recunoaște că produsul ajunge în străinătate "în special la românii din diaspora". Deci e clar că străinii nu se prea înghesuie la așa ceva, si e clar și de ce: tocmai fiindcă e nașpa comparativ cu produsele din țările lor!
De asemenea, producătorul celor mai bune brânzeturi și lactate ever care au existat vreodată pe rafturile marketurilor din România, nu știu să fi fabricat brânză de burduf. E vorba de israelienii de la Tnuva, care sunt nr. 1, lider de piață în țara lor și care în România au fabricat produse perfecte, desăvârșite, absolut fără cusur! _Acelea_ erau cu adevărat unice! Dar, din păcate, mulți români sunt obișnuiți să mănânce chestii nașpa și nu au știut să aprecieze această perfecțiune! Mie îmi este și îmi va fi mereu dor de produsele lor! Nici măcar fabrica lor din România, cât a existat ea, nu a produs vreodată burduf! Păi dacă era bună, precis o fabricau și ei!
Dar marele paradox al articolului e mai jos:
"Nu este normal să mâncăm zilnic produse aduse de la 3.000 km. Îl loc să-l plătim pe cel care face brânză, plătim transportatorul care poluează."
Păi tocmai asta e: din păcate, producătorii români nu produc sortimente de brânzeturi și lactate ca acelea străine, fiindcă se încăpățânează să producă burduf și alte chestii românești, iar puținii care încearcă să le producă scot produse finite mai scumpe decât cele străine aduse de la mii de km cu tot cu transport și de cele mai multe ori și mai proaste calitativ, probabil fiindcă și materia primă e mai proastă decât în străinătate. De asta și Tnuva a investit într-o fermă proprie, să aibă lapte de calitate de la văcuțele proprii, fiindcă s-au săturat să își ia țeapă cu materie primă nașpa de la terți din România, care putea să le afecteze calitatea produsului finit.
Deci asta este, sau mai bine zis asta _nu_ este la noi și ar trebui să fie: producătorii din România ar trebui să ne aducă Germania, Franța, Italia, Elveția, Olanda etc. la noi acasă și să producă și ei Emmentaler, Gauda, Edamer, Maasdam și tot felul de brânzeturi înnobilate cu mucegai albastru sau alb; sau deserturi, cum e minunăția aia de la Lidl, din Germania de la mama ei: brânzica Milbona cu fructe la fund și deasupra brânzică bună de vaci, dulceagă și aerată cu azot; na, ăsta e produs unic, fiindcă nu știu nicio fabrică din România care să producă o minunăție ca asta!
Sau brânză Ricotta, din Italia de la mama ei, care acum, săptămâna asta, e la ofertă la Lidl și am fost și eu azi să îmi mai fac provizii; ei bine, Ricotta costă cât un Făgăraș românesc, de pildă, și nu numai că e mai bună decât Făgărașul, ci e și cu 50 g mai multă, deci clar e mai rentabilă!
De fapt de ce mă mai mir, că nici măcar un banal lactat, Bananenmilch, pe care îl luam mereu în Germania cât am studiat acolo de la PennyMarkt-ul de vizavi de cămin nu a ajuns la noi nici acum, după atâția ani! Este un lactat nemaipomenit, foarte aromat, foarte bine omogenizat, ultrapasteurizat, deci rentabil și pentru faptul că are termen de păstrare foarte mare, ambalat la cutii de carton mici, la 200 ml, deci exact o porție, prevăzute cu pai cu care înțepi cutia în gaura specială acoperită cu un staniol și bei produsul direct din ambalajul lui și apoi îl arunci, fără să mai fie nevoie să murdărești pahare, cești etc. să mai pierzi după aia timpul să le speli! Puținele produse aparent similare care există la noi nici nu seamănă până-i hău' cu produsul german de la Penny din Germania!
În concluzie, foarte rău că producătorii din România nu fabrică produse occidentale aici în România, la prețuri mai mici decât cele aduse din Occident! Ăsta ar fi adevăratul viitor, adevăratul boom al pieței brânzeturilor și lactatelor din România! Atât timp cât producătorii din România refuză, sau nici măcar nu le trece prin cap, macar accidental, să le producă, e clar că produsele "străineze" vor trebui aduse în continuare de la 3000 km depărtare, cu poluarea aferentă...
Nici nu stiu sigur de ce imi spun opinia.
Cred ca singurul motiv ar fi parerea mea de rau pentru degradarea neamului romanesc. Pentru ca exemplul cu burduful este prezent aproape in toate celelate domenii ale alimentatiei (cu sau fara prelucrare) Romanii nu mai stiu cum trebuie sa fie un aliment bine facut. Bine preparat, daca este cazul.
Competitia de dragul competitiei este daunatoare, pentru toti. De acord, nu avem branzeturi renumite mondial. Nici nu cred ca cineva si-a propus asta in mod serios.
Oricum si orice ar fi, disertatia dvs. este de toata jena. O spun cu obiectivitate fiindca cunosc de multi ani produsele Lidl. Prima cumparatura in Lidl am facut-o undeva in 2001 sau 2002. Iar de atunci mereu am avut un magazin in preajma.
In rest sa auzim numai de bine,
P.S. Branza de burduf bine facuta si combinata cu unt si mamamliga este o bunatate.
Cu alte cuvinte, romanii NU stiu cum trebuie sa fie alimentele, ce calitati trebuie sa intruneasca. Paradisul borfasilor !