Gabriel Farkas este un fost cetățean român, născut în România și, după cum spune dumnealui, născut în 28.05.1982, zi în care a obținut viza de ieșire din închisoarea comunistă numită România având ca destinație Israel. Trei ani mai tarziu a ajuns în Belgia unde a început o nouă viață. Este căsătorit și are doi copii, unul de 30 de ani și celălalt de 27. Împreună cu soția lui a deschis în Bruxelles o agenție imobiliară, Esser.immo.
În anul 2018, 36 de ani după eliberarea lui, a hotărât să renunțe la cetățenia română.
Domnule Farkas, ați renunțat de curând la cetățenia română. Ați avut nevoie de dosar cu șină pentru aceasta?! Vorbiți-ne puțin despre procedura de renunțare, cum a decurs tot acest proces.
Actele necesare întocmirii dosarului de renunțare la cetățenia română sunt publicate pe site-ul MAE, dar și pe site-ul Ghișeului Consular online, loc unde intervine absurdul tipic românesc, anume că lista cu documente diferă. Pe site-ul MAE se cere cazier judiciar, în timp ce pe site-ul Ghișeului această cerință nu apare. Deci nici urmă de cazier judiciar. Două liste publicate de același minister pentru aceeași cerere, avem două liste diferite! Eu m-am înscris pe site-ul consular și am trimis ceea ce cereau pe lista lor, adică fără cazier judiciar și am primit acceptul să merg la consulat peste o lună de la data introducerii dosarului online. Ca o mică anecdotă, un prieten de-al meu, o persoană cunoscută în România (al cărui nume nu-l pot divulga) a fost să depună actele cu circa două luni înaintea mea, am fost și eu personal cu el la consulat la Bruxelles, a predat dosarul complet după listă, adică și cazier judiciar, iar doamna consul a mers în prostia ei până la a cere și cazierul belgian. Bineînțeles, la insistențele noastre și după verificarea listei de acte necesare, și-a dat seama de inepția pe care o evocase.
Pe data de 6/08/2018 m-am prezentat la ora de întâlnire programată cu 30 de zile înainte, adică ora 11, dar am fost chemat la ghișeu la ora 11.40. Domnul de la ghișeu știa de ce vin pentru că eram pe listă, însă se uita la acte după care îmi spune să mai aștept puțin să o cheme pe doamna consul deoarece el nu mai făcuse niciodată așa un dosar. Insist că aveam de acum aproape o oră de întârziere și, în cele din urmă, vine doamna consul care începe să pregătească o serie de documente, circa 5 sau 6, în mai multe exemplare făcând ca totul să mai dureze încă 30 de minute, deși eu trimisesem, cu o lună înainte, toate informațiile și copiile după actele cerute. Aveau așadar timp să facă aceste documente care trebuiau să fie gata pe data de 6/08 la ora 11.
Din postările dumneavoastră pe Facebook am înțeles că în procedura de renunțare la cetățenie era nevoie să menționați motivul pentru care o faceți și că vi s-a refuzat motivul real. Puteți să ne spuneți care era acel motiv real și cum au justificat funcționarii ambasadei lipsa de legalitate a acestui motiv?!
În fine, după ce a încasat taxa de 605 euro, doamna consul m-a întreabat care este motivul pentru care renunț la cetățenie. Am răspuns politicos că, dacă dorește cu adevărat, eu pot să-i spun motivul, însă s-ar putea să nu îi sune bine. Dna consul a precizat că suntem obligați să spunem motivul. Ok, atunci i-am spus că motivul meu este faptul că nu mai vreau să fiu cetațeanul unei țări conduse de o analfabetă și de o bandă de infractori.
Reacția doamnei consul a fost virulentă: „Este ilegal acest motiv, nu putem scrie așa ceva”.
Nu am avut de ales și a pus un motiv complet aberant: „deoarece vreau să păstrez numai cetățenia belgiană”. Deci motivul real a fost refuzat categoric pe motiv că ar fi fost ilegal. Mi-a fost impus un motiv care să nu „deranjeze pe nimeni.”
Dacă am înțeles bine, ați părăsit România în anul 1982. Ce v-a determinat să luați atunci acea decizie?!
Decizia de a pleca din România a venit pur și simplu din dorința de a trăi în libertate. Încă din adolescență am început să visez la o viață mai bună într-o lume liberă fără restricții la libertatea de exprimare și de a călători.
Renunțarea la cetățenie a survenit după alți 36 de ani. Cum s-a schimbat România în această perioadă sau ce anume trebuia să se schimbe pentru ca astăzi să nu fi renunțat la a mai fi român?!
Nu pot afirma că România nu s-a schimbat față de ceea ce am lăsat în urma mea în 1982. Schimbările cele mai importante consistă în faptul că românilor li se acordă o libertate de a întreprinde (cu toate dificultățile birocratice care există), o libertate de a călători și cel mai important, libertatea de exprimare. Din păcate, nivelul de cultură al unei imense părți din populația României face ca această liberate de opinie să fie „comercializată” în funcție de avantajele materiale pe care le pot obține în urma acordării votului. După părerea mea România este în urmă cu câteva zeci de ani față de nivelul societaților occidentale și de aceea cred că guvernul actual, prin măsurile de legi care vizează Justiția, nu face altceva decât să întoarcă România din drumul început în 1989.
Ca o paranteză, în 1986 locuiam la Bruxelles iar pentru a pleca în vizită la București cu pașaport românesc, fiind încă cetățean român, îmi trebuia sa am viza de la Ambasada! Bineînțeles nu pe gratis 960 franci circa 25 de euro azi.
Renunțarea la cetățenie poate fi considerat și un act de dispreț când aceasta nu survine ca o necesitate. Credeți că se poate trage un semnal de alarmă și astfel, prin a renunța la cetățenie?
Așa cum spuneam, unul din motivele cele mai importante ar fi actuala campanie a Guvernului de a modifica legile justiției. Da, este și un act de dispreț, de protest, dar, în același timp, este și un act de protecție. Din motive familiale (soția mea are familia în România), mai trebuie să plec și eu în țară din când în când. Nu vreau să am neplăcuta surpriză de a fi luat la întrebări sau chiar arestat pentru faptul că mi-am exprimat opiniile anti-guvernamentale pe rețele sociale. Se vorbește din ce în ce mai mult de o eventuală lege care să permită urmărirea penală a celor ce-și exprimă nemulțumirea față de Guvern pe rețele sociale. Se pare că Guvernul actual se inspiră din ce în ce mai mult din politica represivă din Turcia.
Ca semnal de alarmă nu sunt convins că va avea un impact pentru autorități, însă personal am o satisfacție imensă.
Doar în perioada 2007 - 2016, Autoritatea Națională pentru Cetățenie a aprobat un număr de 3737 de cereri de renunțare la cetățenia română. Credeți că poate acesta să devină un trend având în vedere că foarte mulți români trăiesc deja în afara granițelor? Mai poate România să facă ceva să recâștige încrederea românilor din diaspora?
Sincer sunt surprins că totuși sunt peste 3000 de cerereri de renunțare la cetățenia română. Nu mă așteptam la așa un număr mare. România poate și trebuie să câștige încrederea românilor din diaspora și sunt sigur că viitoarea generație de politicieni, adică cei ce au acum în jur de 25-35 de ani vor începe redresarea imaginii clasei politice și a României. Din păcate pentru mine, eu am 60 de ani iar viitorul României peste 20-30 de ani nu prea va mai avea mare impact în ceea ce mă privește.
Cum a fost primită această decizie de către familie și prietenii apropiați?! Au contat părerile acestora în luare deciziei?
Soția mea m-a încurajat chiar. Cunoscându-mă bine, era foarte îngrijorată să nu fiu luat la întrebări cu ocazia vreunei vizite la București. Familia și prietenii mi-au respectat decizia iar câteva cunoștințe s-au mirat de această decizie. În ansamblu, nu pot să spun că am avut comentarii negative.
Ce părere aveți de protestul românilor de pretutindeni, de pe 10 august și despre cum s-a desfășurat acesta?
Vorba proverbului: „dă-i, doamne, românului mintea cea de pe urmă” sau cam așa ceva se spune, nu? Spun asta pentru că eu cred că din cei care au fost la miting circa 60% nu au fost să-și depună buletinul în urnă la alegeri și de aici vine problema. În rest, e clar că guvernul a sabotat și minat acest miting pentru a putea da frâu liber acțiunilor brutale. Este cred aceeași „școală” ca în Turcia lui Erdogan care a orchestrat o „tentativă de lovitură de stat” pentru a justifica represiunea care a urmat după aceasta.
Acesta este pașaportul Libertății mele, aș spune chiar certificatul meu de naștere. Viața mea reală a început în clipa când am părăsit închisoarea comunistă numită România.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Aici sunt mult mai multi români care su solicitat nationalitate spaniola
Români de aproape 20 Ani plecati din tarã ,sãtui de plãtit taxe pentru orice document , de stat la cozi la ambasada fiind ignorati de cãtre functionarii ambasadelor românesti.
Au fost vânduti de cãpsunarii Spaniei de cãtre România
Ignorati pe ,paginile de internet ale consulatelor ,fãrã sã verifice actele încãrcate acolo , de umblat pe drumuri o zi si altã zi din causa incompetentei birocratice ale unui sistem bolnav care nu are nimic de a face cu restul Europei
Pãcat de frumoasa tarã si de poporul român de oameni muncitori care respetau traditiile strãbunilor si pamântul care le dã hranã.
Frunzã verde mãrãcine
Este loc si de mai bine
Da' unde s-o trezi 'mnealui?
Nu-i bai, o să-l treacă şi pe el pe lunga listă a dujmanilor boborului, alături de Soros, de Kovesi, de Johannis, de Băsescu, de Coldea şi de multinaţionalele care nu ne lasă să facem autostrăzi
Cred cu tarie in Romania si in neamul romanesc si voi continua sa lupt ca roman pentru patria mea. Pe mine ma cheama LEUSTEAN, chiar asa taraneste, romaneste fara conotatii straine: sunt neam de razes incercat de multe greutati si neinduplecat pana la moarte.
eu nu fac remarca asta, fiindca sunt adeptul tehnologiilor moderne. mai putin al ideii de conotatie straina.