Sari la continut

Ne vedem live pe Republica!

Facem anul ăsta un pas mai departe în această călătorie care ne-a unit: construirea unul loc al dezbaterii, al schimbului de idei, al bunului-simț. Lansăm un nou spațiu unde ne putem întâlni. Comunitate.republica.ro este locul unde ne vedem live.

„Doamne, mami, te iubesc de-mi vine să te omor și să-ți mănânc inima”. Există viață în zilele dintre atentate

Cairo. Un nou atentat. Copii morți, durere, frică dezgropată.

Oamenii se urăsc și se învinovățesc. Eu tot mai cred că nu e ură, e doar instigare la ură, adică o treabă mult mai lipicioasă, dar neautentică.

Trăiesc în nefrica mea, ca o amfibie ancorată în trup, dar detașată de consecințe, aplecată spre oameni, cu încredere în cine pot ei să fie și nu cu mila a ce n-au mai reușit.

În nefrică îl cresc și pe Toma, în ciuda circumspecțiilor tatălui său, care își pierde speranța lui de neam ales.

În nefrică îmi cresc și burta dospind de viață. În negaranția zilei de mâine, dar în conștiința adevărului de azi și a lecției de ieri. 

Singura problemă a internetului e că prea des ne dezvăluie tot plânsul lumii laolaltă. Și ajungi să dormi pe sub carne pentru atrocități aduse de vânt din toate direcțiile.

(Foto Facebook/Corina Chiran)

Ajungi să nu înțelegi de ce nu dormi. Ce te-a lovit peste zi și-ai uitat că n-ai terminat de plâns?

Să nu uiți să fii fericit, Toma. Și să-i ajuți și pe alții să caute lumina. Că de plâns se plânge oricum, fie din cauza unei explozii, fie că mami ți-a confiscat tableta, fie de durere în cot, fie de furie de prea mult nerostită.

„Doamne, mami, te iubesc de-mi vine să te omor și să-ți mănânc inima”.

„Hai, mă, Toma, cum să nu mă mai vezi în fiecare zi?”

„Aoleu, ce-am zis? Și se pune pe plâns”.

Discutăm posibilități, opțiuni în caz de necaz, el ascultă atent. E un copil alert. Își cântărește emoțiile bine înainte să le arunce în lume. Și-mi pupa burta din când în când. Abia aștept să-i văd împreună, să le pun în farfurie, să plâng de fericire.

Articol publicat pe blogul autoarei.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    "Eu tot mai cred că nu e ură..." Probabil.

    "...e doar instigare la ură". Ma intreb oare care este instrumentul prin care se instiga la ura? Puteti pune punctul pe i?
    • Like 0


Îți recomandăm

litoral 2021

Totul a pornit de la o simplă aluniță pe care o avea pe spate, din naștere. Mereu râdea cu părinții ei - era alunița după care o puteau recunoaște imediat, în cazul în care ar fi pierdut-o pe malul mării. (Foto: Rob Wilkinson / Alamy / Alamy / Profimedia)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Echipa de fericire

„Am tras de mine cât am putut și la 11 și 50 de minute știu că a venit pe lume Teodor. I-am auzit pentru prima dată glasul, l-am simțit pe pieptul meu, i-am văzut pielea, am știut că i s-a pus sângele în mișcare... că a venit pe lume, de fapt”- Alexandra povestește zâmbind cele mai intense 40 de minute din viața ei.

Citește mai mult

Silvia Demeter

Acel grajd avea să capete, în doi ani, o nouă funcțiune - living, dining și bucătărie în ceea ce avea să devină, prin măiestria arhitectei, reședința de vară a Prințului Charles. Totul cu un mesaj – păstrarea tradiției, salvarea patrimoniului arhitectural din zonele rurale ale României. Foto opiniatimisoarei.ro

Citește mai mult