Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

„Doamne, mami, te iubesc de-mi vine să te omor și să-ți mănânc inima”. Există viață în zilele dintre atentate

Cairo. Un nou atentat. Copii morți, durere, frică dezgropată.

Oamenii se urăsc și se învinovățesc. Eu tot mai cred că nu e ură, e doar instigare la ură, adică o treabă mult mai lipicioasă, dar neautentică.

Trăiesc în nefrica mea, ca o amfibie ancorată în trup, dar detașată de consecințe, aplecată spre oameni, cu încredere în cine pot ei să fie și nu cu mila a ce n-au mai reușit.

În nefrică îl cresc și pe Toma, în ciuda circumspecțiilor tatălui său, care își pierde speranța lui de neam ales.

În nefrică îmi cresc și burta dospind de viață. În negaranția zilei de mâine, dar în conștiința adevărului de azi și a lecției de ieri. 

Singura problemă a internetului e că prea des ne dezvăluie tot plânsul lumii laolaltă. Și ajungi să dormi pe sub carne pentru atrocități aduse de vânt din toate direcțiile.

(Foto Facebook/Corina Chiran)

Ajungi să nu înțelegi de ce nu dormi. Ce te-a lovit peste zi și-ai uitat că n-ai terminat de plâns?

Să nu uiți să fii fericit, Toma. Și să-i ajuți și pe alții să caute lumina. Că de plâns se plânge oricum, fie din cauza unei explozii, fie că mami ți-a confiscat tableta, fie de durere în cot, fie de furie de prea mult nerostită.

„Doamne, mami, te iubesc de-mi vine să te omor și să-ți mănânc inima”.

„Hai, mă, Toma, cum să nu mă mai vezi în fiecare zi?”

„Aoleu, ce-am zis? Și se pune pe plâns”.

Discutăm posibilități, opțiuni în caz de necaz, el ascultă atent. E un copil alert. Își cântărește emoțiile bine înainte să le arunce în lume. Și-mi pupa burta din când în când. Abia aștept să-i văd împreună, să le pun în farfurie, să plâng de fericire.

Articol publicat pe blogul autoarei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    "Eu tot mai cred că nu e ură..." Probabil.

    "...e doar instigare la ură". Ma intreb oare care este instrumentul prin care se instiga la ura? Puteti pune punctul pe i?
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult