În fiecare dimineață la grădiniță, îmi iau jumătate de oră să navighez prin pleiada de fișe de lucru pe care google-ul le pune la dispoziția planetei.
Construiesc un curriculum on the spot, pentru fiecare categorie de vârstă căreia îmi dedic serviciile, intențiile, determinarea, curiozitățile.
Uneori găsesc niște fișe de lucru potrivite doar pentru Toma. Știu cum îi funcționează mintea, știu la ce stimuli răspunde, îi cunosc dexteritatea, abilitățile. Îmi iau câteva secunde s-o topesc pe miss Corina în mami. Organizez printurile, le distribui pe clase, dau indicații, încă un pic și intrăm în ziua academică.
Printurile pentru Toma le pun într-un dosar separat.
Acasă nu avem TV de două săptămâni, nu se mai uită la desene nici măcar pe laptopul la care avea acces jumătate de oră pe seară, fiindcă s-a stricat.
Are aproape patru ani și trăiește fără tabletă, fără jocuri electronice, fără acces la telefoanele noastre.
Când venim de la grădiniță, joacă fotbal cu tacso, colorează, desenează, decupează sau ne ajută la treburile casnice: pune apa cu pâlnia din sticla mai mare în sticla mai mică, spală vasele de plastic în cadă, pornește mașina de spălat, taie banana de pus în smoothie, aduce borcanul cu măsline cu grijă din frigider.
Ieri seară i-am spus: i got u a homework.
Adică cum? a întrebat el intrigat.
I-am arătat fișele printate de dimineață, activități în trei pași, incluzând detectarea unor diferențe de imagine, decupat, colorat, lipit.
S-a apucat de una din ele, a decupat strâmb, s-a supărat, mi-a aruncat-o zicând: nu vreau să fac asta. Uite ce strâmb am tăiat!
Nu-i nimic, am crezut că o să te bucuri.
De ce mi-ai adus homework dacă știai că sunt obosit? m-a întrebat el cu o logică cu care mi-a resetat toate intențiile regizorale.
A adormit cu senzația neputinței, iar eu cu cea a culpei.
De dimineață mi-a zis: hai să facem tema asta amândoi.
A fost gata în două minute. Era mândru de rezultat.
Iar eu am învățat că orele de după grădiniță/ școală/ studiu, sunt orele în care copilul e liber să aleagă căror activități să se dedice. Că datoria noastră e să fim acolo lângă ei, împărtășind impresii de peste zi, împărțind responsabilități casnice și bucurii mici, dar nu impunând eforturi mentale care credem noi că le sunt necesare.
La școala pe care o s-o nasc eu, niciun copil n-o să primească temă pentru acasă, decât dacă el își dorește asta. Temele mele vor consta în discuții cu membrii familiei, plimbări, studiul apusului de soare, al apariției stelelor pe cer, analiza viselor.
Copiii vor crește înțelegând singuri la ce sunt ei foarte buni, și canalizându-și instinctiv eforturile spre aria respectivă, nu pe baza de teste menite să nască eroi, umilind nepriceperile jumătăților de eroi.
Articol publicat pe blogul autoarei
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
O atentionare insa catre autoare care spune in autoprezentare "am luat calea festivalelor internaționale de teatru pentru copii": pluralul substantivului festival nu este festivale ci festivaluri.
Deștepți, frumoși crescuți sa fie lideri :)
E un ideal frumos.
Sigur 90% din colegii lor care pierd vremea pe YouTube. cautând rețete de slime ii vor aprecia foarte mult, mai ales ca joaca fotbal cu tac-su., super lider.
Sincer abia aștept un update peste 10 ani.
Pana acum singurel finaluri fericite s-au terminat in Anglia sau Olanda.
O sa stau cu sufletul la gura...
E posibil si in România¿
Toma are aproape 4 ani? Sa iti traiasca!
Dar rece?
Fa un dus lung alternand-o pe aia calda cu cea rece. Iti va folosi!
....parca poti opri trenul punandu-i piedică...
Daca aveti impresia ca ati demonstrat umor, va inselati...
Dar rece?
Fa un dus lung alternand-o pe aia calda cu cea rece. Iti va folosi!
....parca poti opri trenul punandu-i piedică...