Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Când o să-mi deschid eu școală. Copilul meu are aproape patru ani și trăiește fără tabletă, fără jocuri electronice, fără acces la telefoanele noastre

În fiecare dimineață la grădiniță, îmi iau jumătate de oră să navighez prin pleiada de fișe de lucru pe care google-ul le pune la dispoziția planetei.

Construiesc un curriculum on the spot, pentru fiecare categorie de vârstă căreia îmi dedic serviciile, intențiile, determinarea, curiozitățile.

Uneori găsesc niște fișe de lucru potrivite doar pentru Toma. Știu cum îi funcționează mintea, știu la ce stimuli răspunde, îi cunosc dexteritatea, abilitățile. Îmi iau câteva secunde s-o topesc pe miss Corina în mami. Organizez printurile, le distribui pe clase, dau indicații, încă un pic și intrăm în ziua academică.

Printurile pentru Toma le pun într-un dosar separat.

Acasă nu avem TV de două săptămâni, nu se mai uită la desene nici măcar pe laptopul la care avea acces jumătate de oră pe seară, fiindcă s-a stricat.

Are aproape patru ani și trăiește fără tabletă, fără jocuri electronice, fără acces la telefoanele noastre.

Când venim de la grădiniță, joacă fotbal cu tacso, colorează, desenează, decupează sau ne ajută la treburile casnice: pune apa cu pâlnia din sticla mai mare în sticla mai mică, spală vasele de plastic în cadă, pornește mașina de spălat, taie banana de pus în smoothie, aduce borcanul cu măsline cu grijă din frigider.

Ieri seară i-am spus: i got u a homework.

Adică cum? a întrebat el intrigat.

I-am arătat fișele printate de dimineață, activități în trei pași, incluzând detectarea unor diferențe de imagine, decupat, colorat, lipit.

S-a apucat de una din ele, a decupat strâmb, s-a supărat, mi-a aruncat-o zicând: nu vreau să fac asta. Uite ce strâmb am tăiat!

Nu-i nimic, am crezut că o să te bucuri.

De ce mi-ai adus homework dacă știai că sunt obosit? m-a întrebat el cu o logică cu care mi-a resetat toate intențiile regizorale.

A adormit cu senzația neputinței, iar eu cu cea a culpei.

De dimineață mi-a zis: hai să facem tema asta amândoi.

A fost gata în două minute. Era mândru de rezultat.

Iar eu am învățat că orele de după grădiniță/ școală/ studiu, sunt orele în care copilul e liber să aleagă căror activități să se dedice. Că datoria noastră e să fim acolo lângă ei, împărtășind impresii de peste zi, împărțind responsabilități casnice și bucurii mici, dar nu impunând eforturi mentale care credem noi că le sunt necesare.

La școala pe care o s-o nasc eu, niciun copil n-o să primească temă pentru acasă, decât dacă el își dorește asta. Temele mele vor consta în discuții cu membrii familiei, plimbări, studiul apusului de soare, al apariției stelelor pe cer, analiza viselor.

Copiii vor crește înțelegând singuri la ce sunt ei foarte buni, și canalizându-și instinctiv eforturile spre aria respectivă, nu pe baza de teste menite să nască eroi, umilind nepriceperile jumătăților de eroi. 

Articol publicat pe blogul autoarei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Frumoasa ideea!
    O atentionare insa catre autoare care spune in autoprezentare "am luat calea festivalelor internaționale de teatru pentru copii": pluralul substantivului festival nu este festivale ci festivaluri.
    • Like 0
  • Casargoz check icon
    o școala pentru copii sănătoși intr-o lume nebuna.
    Deștepți, frumoși crescuți sa fie lideri :)
    E un ideal frumos.
    Sigur 90% din colegii lor care pierd vremea pe YouTube. cautând rețete de slime ii vor aprecia foarte mult, mai ales ca joaca fotbal cu tac-su., super lider.
    Sincer abia aștept un update peste 10 ani.
    Pana acum singurel finaluri fericite s-au terminat in Anglia sau Olanda.
    O sa stau cu sufletul la gura...
    E posibil si in România¿
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Telefonul apare de obicei în şcoală, cam pe sfârşitul clasei a V-a. Evident, tehnologia nu poate fi evitată, dar cu cât e întârziată mai mult cu atât e mai bine.
    • Like 1
  • Corina, esti minunata. Te pup!
    Toma are aproape 4 ani? Sa iti traiasca!
    • Like 1
  • Am avut o retea de scoli de acest gen , se numeau Waldorf !
    • Like 1
  • Anon check icon
    Am si eu doua intrebari pentru autoarea articolului, ce-i drept usor tardiv (desigur daca si altcineva doreste sa ofere lamuriri, as fi recunoscator). Tipul de scoala pe care vreti sa il deschideti pare mult diferit de scolile de stat. Astfel stand lucrurile, cat de usor se pot obtine autorizatiile aferente? Este nevoie de autorizatii de la ministerul educatiei? Multumesc.
    • Like 0
  • SUSTIN!
    • Like 0
  • Un punct de vedere interesant, pentru ca are la baza ideea prioritara a nevoilor copilului, necesitatea de a-i fi in preajma, debarasarea de postura parintelui atoatestiutor.
    • Like 0
  • check icon
    Ma mir ca aveti curent electric. Apa calda este?
    Dar rece?
    Fa un dus lung alternand-o pe aia calda cu cea rece. Iti va folosi!
    ....parca poti opri trenul punandu-i piedică...
    • Like 2
    • @
      @ gabriel. cadar

      Daca aveti impresia ca ati demonstrat umor, va inselati...
      • Like 0
  • check icon
    Ma mir ca aveti curent electric. Apa calda este?
    Dar rece?
    Fa un dus lung alternand-o pe aia calda cu cea rece. Iti va folosi!
    ....parca poti opri trenul punandu-i piedică...
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult
text: Corina Chiran / voce: Claudiu Pândaru
sound-bars icon