Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

„Doina Cornea precis nu știe să gătească”. Comunismul și capitalismul din bucătăria noastră

Bucătărie

Foto: Guliver Getty Images

Prin anii '90, bunica mea, văduvă jumătate din viață, se îmbolnăvise și nu se mai putea deplasa. Îi adorase pe comuniști și uneori opiniile ei despre politică le primeam încă din anii de dinainte de '89, când, cocoțați într-un corcoduș din grădina casei în care locuia în chirie, ne mustra, pe mine și pe vărul meu, pentru năzbâtiile noastre.

- Aveți noroc, vă jucați toată ziua, loc de muncă oricum o să vă dea Ceaușescu când o să fiți mari, locuință la fel, ce vă pasă? Ce știți voi despre vremurile grele?! Voi nu aveți habar că uleiul costa 1 milion de lei, voi știți că am avut noroc cu comuniștii după război?, ne spunea potrivindu-și ochelarii crăpați cu ramele cafenii. Apoi își aducea aminte că suntem doar niște copii neastâmpărați și că suntem imuni la remarci sociale serioase, așa că făcea cale întoarsă în casă, unde continua să coase plăpumi pentru tot restul zilei.

Suspendat pe o creangă printre două corcodușe uriașe, începusem să înțeleg că exista o încrâncenată dispută politică în gospodăria în care îmi petreceam copilăria. Proprietăreasa, văduvă și ea, fără copii, locuia în cealaltă jumătate din casă. Exista între cele două bătrâne un troc ce dăinuise peste vremuri, conform căreia bunica îi gătea moldovenește, iar săsoaica o lăsase să locuiască acolo, de parcă ar fi fost casa amândurora. Porecla de săsoaică i se trăgea de la limba germană în care citea, zi de zi, căci, de fapt era originară din Boston, petrecându-și mare parte din viață în Germania. Ajunsă pe meleagurile noastre într-o poveste cu război și un ofițer român, săsoaica prinsese drag de noi și încerca să ne învețe tainele limbii lui Goethe. Fiind o contestară vehementă a secerii și a ciocanului încerca să ne atragă de partea ei, în disputa ei politică cu bunica. Cum prindea ocazia, ne servea câte o lecție de democrație camuflată în povești, evident citite în nemțește, spre nemulțumirea bunicii care nu înțelegea cu ce ne poate ajuta limba germană în acele timpuri.

- Lasă-i, măi femeie, cu germana ta, ei să învețe inginerie, dacă nu la Canal cu ei!

- Să se facă ghizi, să fugă cât văd cu ochii când o să aibă ocazia. Le dau eu adrese în Germania!

- Să îi mănânce capitalismul, cum m-a mâncat pe mine?

Ușile din lemn, cu geamuri subțiri, se trânteau din toate schijele. Ne vedeam cu toții peste câteva ore, bucuroși, de parcă nimic nu se întâmplase, la masa de prânz, unde săsoaica nu mai contenea cu complimentele la adresa talentului de bucătăreasă al bunicii.

Săsoaica îmi povestea că, dincolo de granițele României, exista un tărâm al bomboanelor, al dulciurilor, al desenelor animate care rulează în continuu și al bananelor, al locurilor în care, dacă vrei, te poți sui chiar pe o statuie de pe care să strigi, cât te țin plămânii: „Jos, Ceaușescuuu!”, fără să îți facă nimeni nimic.

- Cum te sui până sus, sus?

- Ja, ja, fix așa, până sus!, îmi răspundea cu ridurile alineate precum rândurile din abecedarul german pe care mă punea să îl citesc.

- Dar Buni zice că bananele ne înbolnăvesc, că avem merele noastre mai sănătoase și că plăcinta cu dovleac de îmi place mie, nu ar merge să fie făcută cu banane!

După căderea comunismului, boala bunicii se agravase, timpul se scurgea necruțător iar ea se stingea sub ochii noștri. Dar și așa căzută la pat, a cerut ca la alegeri să fie adusă urna mobilă, ca votul ei către tovarășul Iliescu să îl anuleze pe cel al proprietăresei care se ducea la cei din partida capitaliștilor care propuneau schimbarea României. A murit împăcată cu gândul că țara a rămas pe mâini bune. Proprietăreasa a urmat-o de dorul ei, la scurt timp, căci liniștea cărților nu reușea să suplinească disputele electorale casnice dintre cele două bătrâne.

- Uite-o pe Doina Cornea! Asta e doamna de care zicea bunica ta că „Precis nu știe să gătească!”, mi-a spus săsoaica, râzând, în timp ce ne uitam împreună la televizorul alb-negru, fost al bunicii, într-una din ultimele vizite în care am mai prins-o conștientă.

- Ce figură era bunică-ta, ce mai figură... zicea de Doina că de ce se ia de Iliescu, de ce Cornea asta, de ce nu își vede de ale ei?

Săsoaica a râs cu poftă, apoi și-a pus batista la ochi, ștergându-și ochii umezi.

Ceaiul negru, cu care mă servea mereu, aproape se răcise, iar pisica căsca de somn întinsă sub preșul de sub soba copilăriei.

-...Ale ei eram noi, românii. Noi eram treburile Doinei!, mi-a zis și a început să îmi vorbească în germană, una, alta, cu ridurile ălea inconfundabile.  

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am fost un fericit, norocos apropiat al doamnei Doina Cornea si pot confirma ca stia sa gateasca; la ultima vizita inainte de a fi imputinata de boala mi-a pus la pachet niste cuiburi de viespi delicioase (si mi-a dat si reteta...)
    • Like 0
  • Corina check icon
    Bunica dumneavoastră și „săsoaica” ne dau o frumoasă lecție de iubire în ciuda diferențelor de opinii politice. Habar nu am dacă doamnei Doina Cornea îi plăcea să gătească. În orice caz, gospodinele noastre au inventat o prăjitură „Doina Cornea”. Mi se pare un gest de simpatie, mai degrabă. Suntem un popor interesant.
    • Like 1


Îți recomandăm

Lasă-te sedus de o cafea prețioasă ca aurul

V-ați întrebat, vreodată, ce înseamnă pentru dumneavoastră o cafea bună? Are note blânde de pin? Conține arome de stejar și lemn dulce, sau de migdale prăjite, ori poate de nuci, citrice și fructe de pădure? Cea mai mare provocare a profesioniștilor cafelei este să-i aducă în fiecare zi iubitorului de cafea băutura pe care el o adoră și să-i ofere aceeași senzație la fiecare ceașcă.

Citește mai mult

Carmen Iohannis

Calitatea de primă doamnă, pe lângă faptul că aduce niște beneficii, vine la pachet și cu niște constrângeri de protocol și de conduită, dar mai ales cu niște responsabilități speciale. Ce ar trebui să înțeleagă cetățeanul de rând din gestul primei doamne? (Foto: Inquam Photos / Ovidiu Dumitru Matiu)

Citește mai mult

Nicolle Birta

- Maman, c'est du vrai chocolat? (mami, este ciocolată adevărată?). Întocmai ca în povești, băiețelul își lipise nasul roșu, înghețat de frig, de geamul vitrinei frumos decorate, cu prilejul Sărbătorilor de iarnă. - Mais bien sûr c'est du vrai chocolat, (desigur că este ciocolată adevărată), îi răspunsese mama.

Citește mai mult