Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

„Don't f**k with a dream”, a lui Roman Tolici, prima pictură vândută în criptomonedă de galeria de artă Mobius: „La câteva săptămâni după ce am vândut lucrarea, criptomoneda își dublase valoarea”

Roxana Dragu

„Don't f**k with a dream”, lucrarea pictorului Roman Tolici, a fost vândută la începutul acestui an de Mobius Gallery, una dintre cele mai dinamice galerii de artă din Capitală, cu echivalentul a 25.000 de euro pe blockchainul Ethereum, a doua cea mai populară criptomonedă. A fost prima lucrare comercializată de Roxana Dragu, directorul executiv al galeriei Mobius, într-o monedă virtuală.

„La câteva săptămâni după ce am vândut lucrarea, criptomoneda își dublase valoarea. Ulterior a scăzut și a ajuns aproape de valoarea la care am făcut tranzacția”, povestește zâmbind antreprenorul cultural Roxana Dragu (foto).

Pe Roxana am găsit-o într-una dintre după-amiezele trecute la sediul Mobius Gallery, din strada Dumbrava Roșie nr. 18 din Capitală. Ușa de la intrare e deschisă, oricine poate merge să viziteze, gratuit, în aceste zile, expoziția Codruței Cernea, o artistă extrem de lirică, ale cărei picturi, făcute în perioada pandemiei, explorează lumea într-un mod personal.

Articolul face parte din campania „Youniverse” susținută de Dell Technologies. XPS încurajează performanța, provocarea statu-quo-ului și depășirea limitelor, pentru a livra cea mai bună calitate în afaceri, dar și în viața de zi cu zi. XPS a fost catalogat în cadrul CES2020 drept „Best in show” – cel mai bun laptop de 13’’ în categoria sa.

Absolventă a unui master în studii literare și editoriale obținut în cadrul Colegiului Emerson din Boston (SUA), Roxana Dragu îmbină creația literară și artele vizuale în proiecte expoziționale și editoriale care se concentrează asupra posibilităților creative în care cititorul-spectator are parte de o înțelegere aprofundată a naturii umane.

Mobius Gallery a găzduit în cei cinci ani de funcționare lucrări semnate, printre alții, de Tina Lechner, Roman Tolici, Anna Khodorkovskaya, Claudia Larcher, Andrei Gamarț, Sandor Szasz, Lea Rasovszky, crocodilePOWER, AES+F, Adi Tudose, Saddo, Codruța Cernea.

Anul acesta Roxana Dragu va merge la Roma Arte in Nuvola, un târg nou de la Roma, unde vrea să ducă lucrări ale lui Roman Tolici și la New Art Dealers Alliance unde intenționează să participe cu lucrări ale artistului Saddo – pseudonimul lui Raul Oprea, un pictor, muralist și ilustrator român contemporan care și-a expus lucrările în galerii din întreaga lume, inclusiv Austria, România, Danemarca, SUA, Canada și El Salvador.

„Trebuie să mergi la același târg cam 3 ediții la rând, ca publicul să înțeleagă că ești acolo, că ești serios, eventual să revii cu același artist”, subliniază fondatoarea galeriei. În vreme ce, la târgurile internaționale, marile galerii sunt invitate de cele mai multe ori să participe gratuit, pentru a da greutate evenimentului, galeriile mici și mijlocii sunt cele ce finanțează totul, vede Roxana Dragu.

Începutul în antreprenoriat

O galerie este o lume efervescentă și vie, nu te plictisești, tot timpul faci altceva, găsești o provocare să înțelegi o temă, să gândești o expoziție nouă, își descrie ea munca pe care o face alături de oameni interesanți din domenii fel de fel, de la psihologie până la peisagistică și filozofie.

Începutul său în antreprenoriatul cultural nu a fost unul ușor – găsirea unui sediu, amenajarea lui, căutarea colaboratorilor. 

„Trebuiau aduse lucrările, am ajuns să conduc dube București - Chișinău și Chișinău - București în aceeași zi, București - Viena și înapoi. Așa începi - dat cu mătura, panotat lucrările, dat cu bormașina, comunicate de presă. Trebuia să căutăm să înțelegem mai multe despre autorii lucrărilor, ca să putem explica la rândul nostru oamenilor ce a vrut să spună artistul. E un proces de învățare, foarte multă muncă. Înveți să scrii proiecte, să aplici pentru finanțări”, detaliază ea.

Cum schimbă arta oamenii

E o lume care atrage și totodată schimbă ceva înăuntrul privitorului. Din ce în ce mai mulți oameni vor să cumpere artă, vor să trăiască cu arta în casă. În ultimele luni, Roxana a avut încă o dovadă că arta schimbă fundamental oamenii.

„Am o serie de mai multe lucrări închiriate. Anul trecut, în pandemie, a fost un moment de panică, cu toții cred că am trecut prin asta. S-a decis să facem o pauză în contract și să vedem ce se întâmplă mai departe. Ne-am dus să luăm lucrările, doar că oamenii de acolo au avut o reacție aproape viscerală: dar de ce le luați, dar lăsați-mă măcar să le mai fotografiez o dată. Erau funcționarii de acolo și portarul care avea grijă de loc care au reacționat așa...Mi-a părut rău nu neapărat de contractul nostru, care se încheia acolo, cât pentru ei...Ulterior, contractul a fost reluat, a fost o mare bucurie.

Da, arta schimbă ceva esențial în oameni, asta cu siguranță, chiar dacă e imperceptibil la unii. Știu însă colecționari care respiră lucrările pe care le au, au ajuns să evolueze ei ca persoane foarte mult și tot parcursul lor a fost punctat de lucrări de artă. Cred că trebuie să te uiți la o colecție și să-i găsești coerența, să îi găsești firul roșu, vezi acolo o poveste”, subliniază Roxana Dragu.

„Sunt 1.001 vieți în fiecare lucrare de artă în parte, nenumărate, tot atâtea câți privitori are”

Fiecare lucrare de artă are colecționarul ei, are casa ei, crede antreprenoarea, așa cum fiecare copil se zice că ajunge să aibă părinții pe care și-i alege într-un fel, și fiecare părinte își are copiii pe care și-i merită. 

„Cred că de fapt o lucrare se termină nu neapărat în atelierul artistului, când spune: gata, am finalizat. De fapt fiecare lucrare își găsește finalul în cel care o privește. Sunt 1.001 vieți în fiecare lucrare de artă în parte, nenumărate, tot atâtea câți privitori are”, vede Roxana. În viziunea ei, lucrările ajung la oamenii care chiar au nevoie de ele. O pictură nu are un tipar. Îți cumperi o rochie și știi ce faci cu ea, o porți, iei o mașină - mergi cu ea. Dar ce face mai departe o lucrare de artă e dincolo de cuvinte: trebuie să o trăiești.

De la masa de lemn masiv, observă cu atenție pe cei ce trec pragul galeriei. Sunt și cumpărători care caută foarte mult, au îndoieli, se îndepărtează, apoi revin. „Când văd căutarea asta mă bucur cel mai mult, pentru că îmi dau seama că, dacă e să facă pasul, să o achiziționeze, înseamnă că nu e la întâmplare”.

Cine sunt la noi cumpărătorii de artă

Cumpărătorii de artă contemporană sunt în general oameni de afaceri, case de avocatură, oameni de cultură. E greu, de fapt, să trasezi un profil al cumpărătorului de artă contemporană, pentru că oamenii vin din diverse zone profesionale, însă ce îi leagă pe toți este o anume căutare. Motivele pentru care cumpără artă sunt diferite. Mulți investesc în ideea de a revinde lucrarea peste câțiva ani. E important să nu se grăbească, deoarece cota artistului crește în timp, lucrarea lui devine mai valoroasă pe măsură ce se dezvoltă cariera artistului. O categorie e reprezentată de pasionați de artă care investesc pentru că vor să pornească la drum cu o colecție. Iar asta e o călătorie lungă, uneori poate să dureze o viață, poate să treacă prin multe schimbări. „De multe ori, colecția devine o oglindă sau o hartă vizuală a vieții acelui om”, punctează antreprenoarea.

Oamenii care iubesc arta, dar nu-și permit să cumpere o lucrare originală pot cumpăra ediții limitate – printuri pe hârtie muzeală după lucrarea originală, și care sunt la prețuri mult mai accesibile. Fiecare este semnată și numerotată de către artist, certificată printr-o hologramă care poartă un număr unic.

Galeriile - element de garanție

Există posibilitatea ca cineva să cumpere o lucrare de artă cu 1.000 de euro si să o vândă peste 2 ani cu 1.500 de euro, dar există și varianta să o fi cumpărat-o cu 4.000 de euro acum 4 ani, iar acum să nu o poată vinde decât cu 2.000.

„Depinde foarte mult ce se întâmplă cu activitatea artistului. Dacă decizi să achiziționezi direct de la un artist și descoperi că, în 2 ani, face o depresie, să zicem, sau din alte motive decide că nu mai vrea să expună, atunci cota lui se poate duce în jos. De asta e important ca achiziția să se facă printr-o galerie cu care artistul are o colaborare, pentru că deja se creează o primă selecție”, explică galerista.

În momentul în care o galerie semnează un contract cu artistul, iar el apare în programul acesteia, cei interesați de achiziții de artă au

o primă garanție că lucrurile se mișcă în direcția bună, pentru că pe lângă expunere, artistul are parte și de promovare, de publicații, cineva are grijă de cariera lui. „O galerie funcționează ca un soi de agent pentru artiști. Până la urmă treaba artistului e să stea la el sau la ea în atelier și să exploreze, să descâlcească resursele lui interioare de a crea artă. Da, e adevărat, cota unui artist e variabilă, poate să meargă și în sus și în jos, depinde foarte mult de parcursul artistului, de cât de asumat este în ceea ce face”, subliniază Roxana Dragu.

„Același om poate să vadă o lucrare diferit, la vârste diferite”

Alegerea artiștilor care expun la Mobius este una subiectivă. Dacă ai 100 de oameni care să privească o lucrare, o să ai 100 de păreri diferite - unora le place, altora nu, interpretările sunt diferite. E ca un limbaj. Relația care se produce între privitor și o lucrare este una foarte personală și diferită, în funcție de bagajul lui emoțional, intelectual, cultural. E ca și când, vede antreprenoarea, ai citi o carte, iar interpretările sunt diferite: „Cred că același om poate să vadă o lucrare diferit, la vârste diferite. Poți să revii și să descoperi lucruri noi în tine, pentru că nu e doar ce descoperi într-o lucrare de artă, dar și despre ce descoperi în tine prin artă”.

„How deep is your art?”

Mobius Gallery s-a remarcat de-a lungul celor cinci ani de funcționare prin lansarea unor evenimente artistice de excepţie. La „Mobius Art Talks”, oameni din alte zone decât domeniul artei - psihologie, peisagistică, filosofie - sunt invitați să reinterpreteze poziția unui artist, prin prisma domeniului din care provin. E foarte interesant cum îți dai seama că arta e un demers foarte personal, atât pentru artist, dar și pentru privitor.

La „How deep is your art?” - titlu împrumutat de la o lucrare a artistei Annei Khodokovskaya – serie de evenimente organizate de Mobius înainte de pandemie, fiecare artist invitat își alegea 3 personalități pe care le admiră și vorbea publicului despre aceștia, fără să fie vorba de o analiză critică. Discuțiile despre arta lui Michelangelo sau Jeff Koons le dădeau oamenilor posibilitatea să arunce un ochi in istoria artei, se stabilea un dialog cu publicul, se adresau întrebări.

Din toamnă, Mobius va organiza conferințele „Aesthetics of Life”. Roxana și-a propus să aducă aici oameni nu doar din zona de arte vizuale. Pentru că avem nevoie să înțelegem că se poate trăi frumos, iar estetica nu e doar despre ce se întâmplă în artă, ci vorbim de estetica discursului public, despre estetica în arhitectură, estetica limbajului, a modei.

„Eram destul de înaintată în vârstă la prima interacțiune cu un calculator, copiii noștri se nasc cu tabletele în mână”

În ultimii ani s-a dezvoltat mult arta digitală, e o lume care cu siguranță se va transfiorma pe repede înainte. NFT-urile, „non-fungible tokens”, adică produse artistice în format digital care pot fi tranzacţionate pe blockchain, încep să fie tot mai răspândite.

Roxana își amintește prima ei interacțiune cu un calculator, petrecută în studenție. „Țin minte că atunci mi-am făcut adresă de email, pe yahoo. Erau acele calculatoare mari. În acea perioadă era și o formă de canal de comunicare – mIRC. Mi se părea super tare să pot vorbi cu cineva de pe un alt continent. Partea cu internetul era wow. Eram destul de înaintată în vârstă la prima interacțiune cu un calculator, copiii noștri se nasc cu tabletele în mână”, zâmbește tânăra antreprenoare.

„Calculatoarele și tehnologia joacă un rol foarte important în arta contemporană pentru că artiștii se folosesc de tehnologiile pe care le au la îndemână. Asta s-a întâmplat dintotdeauna. Acum toată tehnologia le dă lor șansa de a se exprima, artistic vorbind, într-o multitudine de feluri”, spune Roxana Dragu. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    Chiar prea multe titluri a la tabloid si binteles trebuie sa fie legate intotdeauna de bani, iar daca este vorba si de criptomonede - multi cunoscatori si putin experti - atunci ai clickbait-ul perfect.
    Chiar daca calitatea articolelor inca este buna, aceste titluri iti dau totusi un gust amar, mai ales ca intregul articolo nu are nici in clin si nici in maneca cu criptomonedele. Da, avem o mentionare la final cu aceste NFT - alta mare gaselnita de luat bani pe nimicuri - dar cam atat. Pacat...
    P.S. Sper ca a vandut criptomoneda pentru ca in ritmul actual o sa valoreze zero cat de curand.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult