„Eram în sala de mese, la primul nostru training, în iarna lui 2012, și vine un tip și zice: - Unde e Hatu ăsta? - Bună seara, pe mine mă căutați? Era cu încă un domn și s-au așezat cu mine la masă. - Măi, zice, de unde ideile astea, ce e cu metoda investigației? Erau profesori care aveau olimpici, erau autori de manuale, și în mintea lor era doar Cine e Hatu care vine să ne perturbe nouă...” Așa începe o povestea unei schimbări în școala românească.
Fizica și chimia sunt două dintre materiile considerate apanaj al olimpicilor. Ar putea fi însă plăcute sau înțelese de toți elevii. Curiozitate există la majoritatea copiilor din școala românească, dar pentru a o transforma în pasiune pentru științele exacte ai nevoie de profesori buni, care se formează, dar nu de la sine. Nu o spun doar studiile, ci și invitatul Podcastului de fapte bune, Cristian Hatu, fondatorul Programului „Fizica Altfel” și președinte al Centrului de Evaluare și Analize Educaționale.
Puteți asculta Podcastul de fapte bune accesând fișierul audio de la finalul acestui articol sau apăsând butonul play al clipului de la începutul acestui material.
El și-a propus să crească calitatea procesului de educație și o face cu sprijinul Fundației Vodafone România. În urmă cu 11 ani, centrul pe care îl reprezintă (CEAE) a început un program de formare pentru profesori la nivel național, ca să folosească în predarea fizicii metoda investigației, una în care materia nu se predă cu spatele la clasă, enunțând o lege și înșirând pe tablă o formulă ca până atunci. Dimpotrivă. Elevii de la clasă ar fi transformați în actori, descoperind singuri explicațiile fenomenelor fizice discutate, iar Fizica ar deveni, dintr-o materie-sperietoare, un proces de cunoaștere a lumii.
A pornit în acest demers educațional observând: atât profesori, părinți, cât și copiii. Cei dintâi se simțeau demotivați, povestește Hatu amintind cum a început totul. „Pentru sistemul de educație părea că ei nu contează, că sunt ai nimănui”. În același timp, părinții pe care Cristian Hatu îi știa se loveau de același cuvânt când își întrebau copiii ce s-a întâmplat peste zi, la școală: „Nimic”. Nimic pentru dascăli, nimic pentru copii.
„Povestea un fost profesor de-al meu, Mircea Flonta, că școala e cea mai eficientă instituție în care omori curiozitatea naturală a copilului. Mi s-a părut cam dură atunci afirmația. După ce am intrat în linie dreaptă cu proiectele CEAE am văzut că în multe locuri se întâmplă asta. Nu generalizez”, spune Cristian Hatu amintind de profesorii buni care „intuiau că trebuie să stârnească interesul la oră și că trebuie să vină cu lucruri mai provocatoare, dar nu știau cum să procedeze”: „Drumul corect e să-l transformi pe elev într-un actor la clasă, nu într-un registrator de informații care-și notează în caiet, învață și reproduce. Învățarea se poate face și cu bucurie, iar reproducerea exactă nu înseamnă înțelegere”, spune invitatul Podcastului. Așa că CEAE, centrul pe care îl conduce, a propus schimbarea metodei de predare a științelor exacte oferind studii și argumente, adaptate situației din România, inclusiv celei de pe piața muncii: „Abilitățile pe care ar trebui să le dezvolte școala sunt diferite”, afirmă Hatu, care a început în 2012 cursuri de formare pentru profesori, iar metoda investigației – folosită de 15 ani în țările cu tradiție în educație - manieră de predare.
Deși nu o spune motamot, reformatorul Hatu nu a fost primit cu pâine și cu sare de toată lumea. Amintește că în iarna lui 2012, la primul training de formare, se afla în sala de mese de vorbă cu un participant, când a fost abordat de cineva care i-a considerat demersul perturbator. „Era cu încă un domn și s-au așezat cu mine la masă. - Măi, zice, de unde ideile astea, ce e cu metoda investigației? Erau profesori care aveau olimpici, erau autori de manuale, și în mintea lor era doar Cine e Hatu care vine să ne perturbe nouă...Le-am explicat cu argumente serioase și au zis: Are sens ce spui. Nu-i o chestie a cuiva care o zice așa ca să se afle în treabă. Ideea e că atunci când cineva pornește la un astfel de drum trebuie să-și facă temele bine că altfel nu își formează, nu își apropie oamenii competenți”, afirmă președintele CEAE.
Povestește că i s-a întâmplat să fie întrebat și câtă fizică știe, care este pregătirea lui academică. „M-au întrebat oamenii și de ce fizica? Pentru că e disciplina pe care o știu cel mai bine. Am studiat geofizica. Am fost și la catedră puțin, mai mult în mediul universitar. Dar nu erau doar poveștile mele, ci ale elevilor. Vedeam ca o linie roșie dezinteresul tot mai mare după ce au intrat în școală”.
Până în prezent CEAE a format peste 3100 de profesori în întreaga Românie. Centrul organizează cursuri în județele în care există o masă critică a profesorilor care sunt deschiși să schimbe ceva în maniera de predare, pentru a-i face pe elevi să înțeleagă mai bine și sunt dispuși să facă eforturi pentru a avea cât mai puțini elevi-mobilă la clasă, explică Cristian Hatu. „Facem cursuri și în funcție de ce formatori avem în județele respective. Am avut zone în care inspectorii ne-au zis: A, nu, nu ne interesează”.
Întrebat în câte zone din România programul „Fizica Altfel” nu este aplicat, Cristian Hatu spune că sunt 7-8 județe din România în care acesta „nu a ajuns, ori nu au fost îndeplinite condițiile ca acesta să fie continuat”. Asta pentru că, după cursul de formare, echipa CEAE oferă profesorilor participanți sprijin și consultanță timp de șase luni, pentru ca schimbarea să fie mai ușoară. „Le oferim contexte de învățare”, afirmă Hatu. Potrivit acestuia, au fost și județe în care echipa de formatori să se lovească de indiferență, ori comunicarea cu decidenții să fie dificilă. „S-a întâmplat și recent ca oamenii să se răzgândească, s-au mai schimbat și inspectorii. Au fost județe în care am făcut eforturi mai mari și tot nu s-au legat lucrurile”.
Când a apărut bucuria, satisfacția că ceea ce face schimbă mentalități? Cristian Hatu vorbește despre perioada în care mergea la evaluări și vedea uimirea profesorilor, care se repeta de la un județ la altul: „Erau uimiți de ce e cu metoda asta, dacă după câteva ore vine pauza și elevii nu mai pleacă din clasă, rămân unii și pun nu știu câte întrebări. Și zic că înainte aveau 4-5 elevi care urmăreau ce spune, restul își vedeau de ale lor, se uitau la ceas să vadă când se termină ora. Acum e exact pe dos: discută cu colegi de la alte clase în pauză. Deci îi uimea faptul că ce se face la orele de fizică devine subiect de discuție în pauze”.
Înainte, se pleca de la premisa că dacă mergi la clasă și transmiți informația corectă ca profesor și folosești limbajul riguros științific automat elevul înțelege felul în care se derulează fenomenul respectiv. Ori nu e așa. E vorba despre schimbare conceptuală, afirmă Cristian Hatu: „Copilul când vine în clasă vine cu un mod de a înțelege lumea. Nu știu, poate crede că pământul e plat. Anumite fenomene i se par de necrezut. Poate multe le înțelege greșit. Mintea lui nu e ca o tablă de pe care tu ștergi înțelegerea greșită și scrii înțelegerea corectă, iar ea rămâne acolo. Nu. Tu trebuie să îi perturbi înțelegerea lui greșită, sau limitată pe care o are și să reconfigurezi în felul în care el înțelege zona aia a realității. Ce face metoda investigației? Poți să începi o temă cu un conflict cognitiv, un experiment care îl pune pe gânduri. Poți să pui, de exemplu, o statuetă de bronz într-o cană; copilul se uită, nu vede statueta, dar pui apă și o vede. Ce e acolo? Ce se întâmplă? Apare uimirea și tu nu îi dai răspunsul ca profesor. Îi lași pe ei, pe elevi să își bată capul, să găsească o explicație, să lucreze pe grupe, să vadă relațiile cauzale de acolo. Ei exersează să vadă ce e în spatele fenomenelor. Și apoi îi pui și pe ei să facă experimente să ajungă singuri la formulă. Asta e ideea: ca elevul să reia pașii pe care i-a făcut un cercetător. Să descopere el lucrurile”, concluzionează fondatorul CEAE. Povestește că într-un muzeu din Olanda, NEMO, a văzut scris că: „Știința se învață făcând-o, nu scriindu-ți cineva pe tablă, nu citind într-un manual”.
„Copiii gândesc spațial, au gândire intuitivă”, spune. „Lucrurile se fixează mult mai bine când fac experimente. E ca un puzzle pe care trebuie să-l dezlege. E și provocator pentru ei, incitant și parcă nu au liniște până nu rezolvă chestia aia (...). E ceva în copii, să cerceteze ei lumea, să vadă că iese din mâna lor ceva, să aibă provocări pe care le duc la bun sfârșit. Mi se pare un lucru foarte trist când vezi că școala, în multe situații, stinge bucuria care ar trebui să însoțească cunoașterea”.
Centrul de Evaluare și Analize Educaționale și-a continuat misiunea, așa că anul trecut, cu sprijinul financiar al Fundației Vodafone România, a pornit un nou proiect „Investigăm și înțelegem fizica”, pentru crearea de resurse educaționale online și experimente filmate pentru cadrele didactice care folosesc metoda investigației în predarea fizicii.
Bazat pe programul Fizica Altfel, care a constat în dezvoltarea de resurse educaționale (ghid metodologic de predare a fizicii, fișe de lucru pentru elevi, experimente filmate), proiectul „Investigăm și înțelegem fizica” presupune și generarea de conținut digital nou, cum ar fi fișele de lucru dinamice. Acestea le dau posibilitatea profesorilor să aplice metoda investigației și în scenariul online, dar și cu prezență la clasă, atât de util în contextul lipsei truselor experimentale în școli și al accesului limitat în laboratoarele de fizică. Aceste resurse (platformă web, fișe de lucru digitale, 60 de experimente filmate însoțite de sarcini de lucru) sunt disponibile gratuit. Proiectul este finanțat de Fundația Vodafone România cu 112.000 lei și acoperă, spune Hatu, niște nevoi serioase din sistemul de educație.
Ce înseamnă teama de sancțiune și frica de notă în școala românească, cât durează schimbarea, de ce are succes metoda investigației și cum i-a schimbat ea nu doar pe elevi, ci mai ales pe profesori, aflați ascultând Podcastul de fapte bune, un proiect susținut de Fundația Vodafone România și amplificat de Republica.ro.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
De ce nu e bine să le bagi pe amândouă în aceeași oală? Pentru că intră în acțiune principiul "ce e mai ușor, mai puțin, ce e mai dificil, mai mult" . Așa se face că pentru povestea fizicii rămâne un timp ridicol de scurt, restul fiind înghițit de sosul gros al exercițiilor, tezelor etc. De unde și aversiunea pe care cei mici o au față de materie.