Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„E război, nu vă dați voi seama, idioților! Acum două zile a murit tata de Covid și voi protestați?” Bărbat huiduit, după ce a strigat către oamenii ce protestau împotriva restricțiilor

Barbat la fereastra

Foto digi24

Un bărbat din Constanța care a ieșit pe fereastra locuinței sale în timp ce coloana de manifestanți trecea prin cartierul său a fost huiduit, marți seara, de protestatari după ce acesta le-a reproșat că ies în stradă. Tânărul le-a strigat oamenilor că tatăl său a murit de Covid, în urmă cu două zile.

„Să intrați la sectie la ATI la Boli infecțioase să vedeți ce înseamnă oameni cu Covid acolo. Nu mai protestați așa! E război, nu vă dați voi seama, idioților! Li se dau de toate să îi facă bine.

A murit tata acum două zile de Covid! Acum două zile a murit tata de Covid și voi protestați? Să vă fie rușine! Oamenii ăia, la Infecțioase, acolo, se luptă pentru voi. Și voi? Sunteți niște idioți. Să n-ajungeți acolo!", a strigat bărbatul de la geamul locuinței, către protestatari.

În București și mai multe orașe sute de persoane au protestat, pentru a treia seară la rând, împotriva restrictiilor decise de autorități în pandemia de Covid. În București, sute de persoane au plecat mai întâi în marș de la Piața Universității către clădirea Ministerului Afacerilor Interne și a Ministerului Sănătății. Când au ajuns în Piața Victoriei erau deja peste 1.000 de persoane, potrivit Digi24, iar ulterior coloana de manifestanți a plecat către Palatul Cotroceni.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • antonia check icon
    Asta chiar contine scene care va pot afecta emotional...asa cum se vede ca este acel om care si-a pierdut tatal recent..
    Cat de insensibili pot fi acei oameni care nu sunt impresionati de suferință lui ?
    Mai sunt oamenii oameni sau sunt doar animale ?
    • Like 4
    • @ antonia
      Dorin check icon
      Păi ăia nu sunt oameni ,ci animale nesimțite.
      • Like 5


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult